Pentru unii, surpriza a fost enormă. Pentru alţii, vestea a venit ca o confirmare a unor anticipări: o româncă a devenit Master of Wine !!!
Giurgiuveancă prin naştere, bucureşteancă de la vârsta abecedarului, Ana-Emilia Sapungiu a devenit, începând cu 2003, londoneză get-beget. Nu planificase asta, plecase doar pentru MBA, dar viaţa i-a trasat un drum pe care l-ar lua mereu de la capăt. A cărat şi vândut cu mâinile ei vin românesc prin localuri şi pieţe din Londra. Ce-i drept, a făcut asta pentru că aşa îi cerea proiectul de la Universitatea Huron. Dar a făcut-o atât de bine, încât nu numai că a obţinut diploma MBA, dar a fost declarată şi cea mai întreprinzătoare studentă a anului. Ca masterandă, a lucrat prin baruri, pe la importatori de vinuri, a trecut şi pe la Liberty Wines. Acum este omul care decide ce vinuri intra pe rafturile Oddbins. Adică pe rafturile unei reţele care deţine 47 de magazine specializate în Marea Britanie. Magazine mai neconvenţionale, pentru că, aşa cum povestea Ana “ avem o politică transparentă de preţuri, nu practicăm reducerile care iau ochii consumatorului, gen 40-50%, reduceri care nu se fac niciodată din preţul real al vinului”. Un alt motiv pentru care Oddbins nu agrează reducerile este “încurajarea consumatorului de a încerca şi consuma cât mai multe sortimente, nu doar cele aflate în promoţie”. Nu e doar Buyer, e şi jurat în câteva concursuri de vin cu renume, precum Decanter, IWC sau Wines of Portugal…
Ana a făcut deja multe lucruri pentru vinul românesc. A listat câteva etichete şi va continua să mai listeze. Dar, în primul rând, Ana a devenit primul român Master of Wine. Ceea ce e foarte important. Sigur, unii se vor grăbi să spună că nu e chiar aşa o mare scofală, dat fiind faptul că trăieşte în Anglia. Personal, cred că tocmai faptul că trăieşte în ţara care face jocurile pe piaţa vinului poate reprezenta un mare avantaj pentru vinul românesc. Un alt avantaj îl reprezintă faptul că, de fiecare dată când vine vorba despre ea, Ana nu se sfieşte să spună “sunt româncă!” O româncă extrem de deschisă, veselă, optimistă, care, în momentul în care am vorbit, se pregătea de un examen poate mai greu decât cel pentru titlul de Master of Wine… acela de a a face faţă băieţelului ei, care tocmai a împlinit un an şi jumătate.
– Cum se simte un Master of Wine??? Ai dormit altfel, te-ai trezit altfel???
Ah, e super bine! În primul rând m-am liniştit că nu mai am de învăţat – deşi sunt convinsă ca o să mai găsesc eu ceva de învăţat. Deşi nu prea curând, că băiatul nu prea ne lasă să respirăm.
– Părinţii tăi ştiu ce-ai făcut???
Da, sigur, au fost alături de mine în toţi aceşti 6 ani. Şi ei, şi prietenul meu, Geoff (n.r. englez, din Liverpool). Mi-au suportat toate hachiţele, m-au ajutat să trec peste toate hopurile. A fost o călătorie deosebită şi aş face-o din nou dacă ar fi să o iau de la capat. Nu ştiu însă dacă şi ei J
– Când ţi-a venit ideea să devii Master of Wine?? Ţi-a fost sugerat de cineva sau a fost ambiţie personală?
A fost multă amibiţie, dar nu doar aşa, că doream eu să le arăt celorlalţi că pot. Ştiam că este ceva important şi că ma va ajuta să îmi fac relaţii, mă va forma şi ajuta în domeniul de specialitate.
– A fost greu? Cât timp şi ce eforturi necesită un asemenea demers?
Greu, dar merită. Peste 6 ani a durat, este un efort financiar, unul de timp investit şi implică multe alte sacrificii personale. Programul de Masterat pare uşor la prima vedere, sunt câteva cursuri, ceva mai multe seminarii. Însă baza o reprezintă studiul individual. Imediat ce începi Masteratul, îţi formezei un grup de “tasting buddies” cu care te întâlnesti o dată sau de două ori pe săptămână. Iar asta o faci, bineînţeles, după ce ieşi de la muncă. Ca sa nu mai vorbesc de cititul până dimineaţa…
– Ce este, de fapt, un Master of Wine? Care sunt competenţele cele mai importante pe care le dobândeşti în timpul studiului pentru MW ???
E greu să-ţi spun în câteva cuvinte ce este un Master of Wine. Este un om care ştie despre vin ceva mai mult decât alţii, un om care este ascultat un pic mai mult decât înainte. Este un om care comunică mai clar şi mai eficient, care îşi justifică mai puternic punctual de vedere, este un om care întreabă mai mult. Este cel care face faţă unui examen aproape draconic, pentru că examenul final este nu doar o verificare a unui bagaj de cunoştinţe extrem de vast, ci şi un examen de rezistenţă fizică şi psihică De ce? Pai hai să-ţi povestesc cum decurge examenul…
Începi cu partea de degustare. În primele trei zile, dimineţile, ai serii de câte 12 vinuri, albe, roşii şi combinate (spumante, desert, rose, porto, sherry etc) pe care trebuie să le analizezi şi să le explici. Apoi, timp de cinci zile, după-amiezile, ai partea de teorie. Sunt cinci examene a câte trei ore, în care îţi sunt testate cunoştinţele despre vinificaţie, despre viticultură, despre business şi alte “contemporary issue”. Chiar trebuie să fii în formă ca să rezişti, eu, de exemplu, m-am pregătit mergând la înot.
Dar asta nu-i tot, mai e şi lucrarea de dizertaţie, care trebuie să aibă între 6000 şi 10000 de cuvinte. Sigur, subiectul poate să fie din orice domeniu, numai că trebuie să-ţi fie aprobat planul de lucrare. Şi ceea e foarte important, trebuie să aduci o contribuţie originală, nu merge doar aşa, cu copy-paste, pe baza altor lucrări sau studii. Practic, e o lucrare de doctorat, dacă nu chiar peste…
– Există şi nişte beneficii pe care ţi le oferă cele două majuscule de după nume???
Da, eşti considerat un expert. Eu, una sper şi la un salariu mai bun şi la o poziţie mai bună în firmă…urmează să vedem.
– Care e primul proiect la care te gândeşti sau pe care îl vei realiza în calitate de Master of Wine???
În viaţa de zi cu zi, nu voi schimba modul în care lucrez doar pentru ca am MW după nume, însa mai încolo este foarte important ce mesaj “trimiţi”, pentru că lumea te ascultă un pic mai atent decât înainte. Fiecare MW e diferit prin specialitate – a mea e cea de Buying. Îmi place să cumpăr vinuri pentru consumatori, nu pentru mine. Voi continua sa fac asta şi voi încerca să le spun şi altora cât de important este să procedezi aşa. Ş încă un lucru… Pe parcursul studiilor de MW am fost ajutată de multe persoane care erau Master of Wine – e rândul meu să ajut alte persoane care sunt în program sau vor să intre în program.
– Ai vândut vin românesc în Anglia. Acum, ca Master of Wine, ai mai face-o???
Am promovat vinurile romanesti inainte de MW, le promovez şi acum, asta nu se va schimba. Uite, chiar luna aceasta au intrat pe raft două vinuri noi de la Recaş, din brandul Sole. Mai lucrăm şi cu Budureasca şi cu Prince Ştirbey, pe viitor, cine ştie, poate vor apărea şi alte nume.
– În calitatea ta de buyer, ce crezi, există interes pentru vinurile româneşti in Marea Britanie??
Da, fără îndoială, consumatorul este deschis către ele. Sunt 2 categorii – magazinele care aduc Pinot Grigio sau Pinot Noir la un preţ competitiv– consumatorii le cumpară pentru ca recunosc aceste soiuri, au un preţ bun, sunt de calitate bună şi nu se precizează explicit că provin din România (sunt multe mărci în supermarketuri de acest gen, furnizate de producători din România) şi cele care într-adevăr aduc soiuri româneşti şi le promovează ca atare (cum facem noi in Oddbins, deşi le avem în portofoliu şi pe cele din categoria de mai sus). Diferenta dintre un magazin de specialitate şi supermarket este că noi avem oameni care comunică cu consumatorul şi îi încurajăm să încerce mereu ceva nou.
– Bun, există un interes. Dar cum ar putea fi mărit, cum ar trebui să procedeze producătorii români pentru o „captatio benevolentiae”??
Producătorii români ar trebui să petreacă ceva mai mult timp în piaţă, să viziteze nişte magazine, să deguste vinuri ale concurenţei. Să vorbească cu consumatorii – fără să cunoşti piaţa în care vrei să vinzi, nu vei reuşi niciodată. Sau, bineînţeles, să ai un agent care să te reprezinte, dar competiţia e mare.
– Care este relaţia ta cu vinul românesc, eşti la curent cu noutăţile sau e pur întâmplătoare???
Mă ţin la curent prin producătorii cu care lucrăm şi prin participarea la târguri – LIWF si Prowein.
– Când vei veni în Romania??? Ajungi des în ţară???
Vin o data sau de două ori pe an – tocmai m-am întors.