Angela Muir MW: Vinul romanesc este placut, dar neserios ca pret

In cei peste 40 de ani de activitate in domeniul vinului, Angela Muir a reusit sa-si construiasca o reputatie internationala greu de egalat. Detinatoare a titlului de Master of Wine, distinctia suprema in industria mondiala a vinului, specialista britanica a avut de-a lungul timpului o influenta importanta in ceea ce priveste trendurile de consum si dezvoltarea strategiilor in peisajul vinului din intreaga lume. Prin propria firma de consultanta, Cellarworld International, infiintata in 1988, Angela Muir s-a implicat activ in aparitia si dezvoltarea mai multor producatori de talie internationala. In ultimii 15 ani, Angela Muir si-a indreptat atentia asupra vinului est-european, expertiza acumulata propunand-o ca presedinte al comisiei pentru Europa Centrala si de Est a concursului organizat de publicatia Decanter, World Wine Awards. La editia de anul acesta a Premiilor de Excelenta, Angela Muir MW va face parte din juriul care va degusta oferta de vinuri existenta pe piata romaneasca. Inainte de acest moment, i-am solicitat degustatoarei britanice sa faca un scurt portret al vinului romanesc in contextul est-european al vinului.

Care a fost momentul in care ati realizat ca puteti face o cariera in vin? Cand v-ati descoperit aceasta pasiune?

Vinul a inceput sa-mi starneasca interesul in timpul excursiilor in Franta, pe care le-am facut in timpul studentiei pentru a-mi imbunatati cunostintele de limba franceza. Mai tarziu, am intrat in cercul de vin al Universitatii din Bristol. In acele vremuri, in Bristol, activau mai multi comercianti de vinuri independenti, indeajuns de generosi pentru a-si „rapi” din timp si din probele de degustare, pentru a le impartasi cu noi, studentii. In ultimul an de scoala, am hotarat sa imi incerc norocul in aceasta industrie. Si am fost norocoasa, pentru ca am fost angajata la primul interviu. Imediat dupa ce am obtinut diploma, am intrat pe un post in divizia de vinuri a comerciantului John Harvey and Sons Ltd. De ce vinul? Pentru ca este un domeniu atat de complex, in care este imposibil sa spui ca ai invatat totul, fiind totodata si o mare provocare. Niciodata nu te poti plictisi in aceasta lume a vinului, pentru ca necesita o cantitate mare de cunostinte… Iar simturile olfactiv-gustative par a ca nu sunt folosite indeajuns. Vinul poate fi atat de atragator si de bun… iar ca industrie, pare sa aiba alaturi o masa foarte mare de iubitori de vin, placuti si generosi.

Ce anume presupune titlul de Master of Wine?

Cel putin cinci ani in industrie, cateva studii superioare in domeniu, o cantitate nemasurabila de antrenament si degustari de vinuri din intreaga lume, vinuri pe care sa le critici intr-un mod obiectiv, cunostinte cat mai vaste in ceea ce priveste productia si marketingul vinului. In afara de aceste lucruri, dorinta de a renunta la o cantitate pretioasa de timp pentru a atinge acest scop.

V-ati specializat in vinurile est-europene? Care dintre tarile producatoare din aceasta zona credeti ca va deveni un star al lumii vinurilor?

Toate au aceasta posibilitate. Tarile esteuropene precum Ungaria, Croatia, Slovenia, Bulgaria, Romania sau Grecia au regiuni viticole fantastice, cu un un bun potential, si care urmeaza a fi descoperite… in unele cazuri redescoperite. Un climat continental mai racoros poate reprezenta un avantaj foarte mare. Dupa cei zece ani dificili, incepand cu 1990, in care restituirea terenurilor a reprezentat o adevarata bataie de cap, cu toate dificultatile aferente, acum lucrurile incep sa se aseze usor. Acum in aceasta zona exista podgorii care au fost modernizate si replantate. De asemenea, si este la fel de important, in tarile esteuropene a aparut acea categorie de enologi tineri, dornici sa faca performanta, sa invete cat mai mult, si care reusesc sa produca vinuri foarte bune.

Ati avut ocazia sa intrati in contact cu vinurile romanesti de cateva ori. Ce parere v-au lasat acestea? Care credeti ca sunt plusurile si minusurile vinului romanesc?

Am avut ocazia sa degust vinuri romanesti mai mult decat de cateva ori. De-a lungul timpului am incercat sa dezvolt proiecte de vinificare pentru companii din Germania si Franta, iar la mijlocul anilor ’90 am vizitat toate regiunile viticole romanesti. De atunci, am urmarit indeaproape evolutia vinului romanesc. Unul dintre cele mai mari plusuri ale vinului romanesc este si cel mai mare minus: Romania se numara printre producatorii relativ mari de vin din lume care sunt capabili sa consume tot ceea ce produc. Din acest motiv de multe ori nu exista o apetenta reala pentru piata externa. Asa se poate explica viteza replantarilor de vita de vie. In acelasi timp, poate sa indice faptul ca exista din ce in ce mai putin interes al producatorilor fata de ceea ce face concurenta internationala. In toate tarile din fostul bloc est-european exista tendinta de a se consuma si de a se plati mai mult pentru vinurile produse de nou-aparutul val de producatori mici, producatori care investesc in calitate. Acest lucru dauneaza in competitia cu vinurile din afara granitei, deoarece preturile celor mai interesante vinuri produse local ajung adesea la cote nejustificat de ridicate. In Romania, raportul calitate-pret nefavorabil, asa cum l-as vedea eu pe o piata precum cea din Marea Britanie, are un efect daunator asupra unei mase importante de vinuri, care sunt placute, insa nu atat de serioase in intensitate, longevitate si atractivitate incat sa te determine sa dai pe ele preturile pe care le solicita. Cu toate acestea, este foarte adevarat ca in marea lor majoritate aceste vinuri sunt mult mai agreabile decat erau cu 20 de ani in urma.

V-a placut vreun anume vin romanesc?

Da, dar as prefera sa le degust in orb, fara prejudecati, la urmatoarea editie a concursului Premiile de Excelenta, inainte sa nominalizez vreo marca sau vreun producator anume.