Dupa ce am trecut in revista multe dintre alimentele de baza si am cautat vinurile cele mai potrivite pentru ele, am considerat ca a venit timpul pentru un produs de care se feresc aproape toti somelierii: anghinarea.
Articol de Stefan si Marian Timofti, somelieri
Cand pescarii din estuarul venetian au inceput sa-si imbogateasca alimentatia si cu produsele gradinii, au evidentiat o planta: anghinarea (Cynara scolymus) sau articiocco, cum o mai denumesc uneori italienii. Numele sau actual are origine neolatina „articactus”, iar in vorbirea curenta italiana i se spune „carciofo”, nume care provine din cuvantul arab „harsciof”. Este putin cunoscuta in afara tarilor europene care nu au acces la Marea Mediterana si este un produs de sezon (toamna si iarna), destinat a fi consumat proaspat, chiar daca il regasim si in variante congelate sau conservate. Planta este consumata inca din antichitate datorita valorilor sale nutritionale si bineinteles pentru nelipsita promisiune afrodiziaca – ca de obicei, neintemeiata. Nimeni insa nu se mai indoieste in legatura cu proprietatile sale organoleptice.
O floare versatila in bucatarie
Cuvantul romanesc, anghinare, nu pare sa fie cel mai potrivit pentru o planta considerata a fi cea mai “feminina” dintre verdeturi. Aceasta, pentru ca numele ei stiintific, Cynara, este, potrivit legendelor, cel al unei tinere de origine greaca, care, dupa ce a refuzat propunerile amoroase ale zeului Apollo, a fost transformata intr-o floare cu spini. Partea cea mai frageda, trufandaua plantei, este primul mugur, care insa trebuie cules repede pentru a da posibilitatea celorlalti 16-18 muguri sa se dezvolte. Acestia ofera de fapt cantitatea ce face rentabila cresterea plantei. De la anghinare se consuma baza, extensia tulpinei si partea mai frageda de langa tulpina. O gasim in cosurile zarzavagiilor inca din noiembrie – in varietatile mai precoce -, dar are maxima prezenta pe piata din ianuarie pana in martie. In orice caz, gurmanzii pot profita de anghinare cam sase luni din an, fiarta, trasa la tigaie cu putin ulei de masline, in cuptor, umpluta, prajita, coapta in cenusa. Se poate asocia altor verdeturi intr-un „risotto“, se completeaza foarte bine cu pastele fainoase, se pot face placinte, sufleuri sau se poate gati impreuna cu carnea sau pestele. Chiar daca Sicilia este cel mai mare producator, cea mai buna anghinare cruda este considerata a fi cea din laguna venetiana sau cea din Sardinia, preparata numai cu vinegreta de ulei si lamaie. Prajite, cele mai bune sunt considerate a fi cele din regiunea Puglia. In orice fel ar fi preparate, anghinarele sunt intotdeauna gustoase, bogate in vitamine, sarace in calorii, diuretice si cu multe alte proprietati benefice organismului.
Asocierea cu vinul
Diferita de alte alimente, anghinarea necesita o foarte mare atentie in asocierea cu vinul. Este considerata „dificila” de somelieri din cauza continutului mare de taninuri si cinarina, un acid ce afecteaza papilele gustative. Impreuna, aceste doua elemente au un efect neplacut in gura, amplificand senzatiile de amar, astringent si, bineinteles, tanic. Cu anghinarea cruda nu voi risca o asociere tocmai din cauza senzatiilor de amar si astringent. Oricum, se exclud vinurile rosii cu taninuri puternice, ce ar accentua senzatiile dure. As recomanda mai degraba vinurile spumante foarte moi ca Prosecco di Valdobiadene, poate chiar in varianta demisec, cu un continut de zahar rezidual discret, un spumant obtinut prin metoda champenoise sau, de ce nu, un alb cu o structura buna, moale si cu o aciditate scazuta. Pentru a valoriza anghinarea, cel mai bine ar fi sa o asociem cu apa minerala sau cu berea, tocmai pentru ca aceste doua bauturi au un efect de curatare a cavitatii bucale si al limbii. Daca totusi vrem sa asociem un vin, trebuie acordata mare atentie celorlalte ingrediente ce compun reteta, ceea ce poate modifica echilibrul gustativ al felului de mancare. Deasemenea, trebuie sa tinem cont si de felul in care este gatit preparatul, proces in urma caruia poate creste senzatia de dulce si scadea cea de amar. Cel mai intalnit preparat cu anghinare este „Carciofi alla Giudia”, fel care contine o cantitate mare de ulei de masline, care diminueaza senzatiile de amar si astringent. Preparatul este caracterizat si de o buna persistenta gustativ-olfactiva, deci se poate asocia cu un vin alb moale, cu structura medie, cu arome discrete de flori si fructe si senzatii vegetale.
Un Trebbiano Abruzzese sau un Sauvignon sicilian. Ca vinuri autohtone putem incerca o Feteasca regala sau una alba, mai structurata si putin baricata. Unul din felurile prin care anghinarea este cel mai bine pusa in valoare este omleta. La aceasta vom asocia un Franciacorta Saten, spumant din Lombardia, pentru a compensa senzatia de gras prezenta in acest preparat, mai ales ca versiunea Saten are o presiune mai scazuta si un perlaj mai fin. Dintre vinurile produse la noi putem incerca un Cuvee D’Oro de la Vinarte.
Anghinarea in viata moderna
Vorbind despre anghinare nu putem sa nu o asociem cu una din bauturile cele mai clasice din Italia: Cynar. Considerat un amaro in Italia, el este folosit ca baza de cocktail in Brazilia, in timp ce in Franta este degustat impreuna cu berea. Creat ca digestiv, poate fi baut si ca aperitiv, de obicei cu gheata, amestecat cu apa tonica sau sifon si cu o felie de lamaie sau portocala. Cynar este un lichior pe baza de frunze de anghinare si infuzie de 13 plante si ierburi. Are o culoare chihlimbariu inchis si gust dulce-amarui.
Cynar Spritz: 3cl Cynar; 2cl Prosecco; 2cl sifon (soda). Serviti in pahar mare de vin cu gheata si decorati cu jumatate de felie de lamaie.
Aperitif Cynar: 40cl Cynar, fulgi de gheata. Se pune in shake, se amesteca si se serveste in pahar de whisky, cu apa tonica si o felie de portocala.
Digestiv: Se serveste in pahar de whisky, cu sau fara gheata, cu coaja de la o jumatate de lamaie.
Anghinare alla giudia (Carciofi alla giudia)
„Carciofi alla giudia“ este un preparat tipic din gastronomia provinciei Lazio. Este un fel clasic si simplu, provenit de la comunitatea evreiasca din Roma (intr-o traducere corecta „carciofi alla giudia“ ar insemna „anghinare de post“), un preparat care reuseste sa valorifice foarte bine exprimarea aromelor acestei legume.
Ingrediente pentru o persoana: doua anghinare, un litru de ulei de masline, sucul de la o lamae; piper macinat, sare.
Curatati anghinarele si puneti-le pentru 10 minute intr-un bol cu apa in care a fost adaugat sucul de lamaie. Se scot din apa si se bat intre ele, pentru a ajuta deschiderea frunzelor si pentru a favoriza uscarea interna. Condimentati abundent interiorul anghinarelor cu sare si piper. Intr-o tigaie inalta se pune ulei cat sa acopere anghinarele, care trebuie sa stea in ulei cald, nu fierbinte, 7-10 minute, cat sa nu se inmoaie. Se scot anghinarele pe prosoape de hartie si se lasa la racit cam 20 de minute. Cu degetul deschideti frunzele din interior spre exterior, pentru a capata forma unui trandafir. In alta tigaie puneti ulei si infierbantati. Cufundati fiecare anghinara, apasand pe fiecare, ca sa se coaca si in interior. Se pot scoate si depune pe hartie absorbanta. Serviti-le fierbinti.
Salata de anghinare cu Grana Padano
Ingrediente pentru o persoana: doua anghinare crude, 40 gr. Branza Grana Padano, un varf de cutit de mustar, sare, piper si ulei de masline extravirgin.
Preparare: Curatati si taiati foarte subtiri anghinarele. Puneti intr-un bol anghinarele impreuna cu celelalte ingrediente (cu exceptia branzei Grana Padano) si amestecati bine. Puneti Grana Padano, in solzi, pe farfurie, apoi anghinarele condimentate, apoi alti solzi de Grana Padano. Decorati cu un fir de ulei si serviti.