Aurelia Visinescu – o poveste despre ambitie, sansa si pasiune

Fac multe pentru vin, chiar daca nu lucreaza neaparat intr-o crama. Insa lor li se datoreaza in mare masura calitatea tot mai ridicata si aprecierile pe care incep sa le culeaga vinurile romanesti. Vinul. Ro va prezinta cateva figuri reprezentative din lumea vinului, fara de care imaginea viticulturii si a vinificatiei nationale ar fi fost, probabil, mai sumbra.

Publicitate
Vinarte

N-a avut nicio legatura cu vinul pana la 20 de ani. Mai mult, nici in primii ani de facultate nu se gandea ca ar putea sa faca o cariera in acest domeniu. Era inca dominata de gandul care-i infrumuseta visurile copilariei, acela ca, atunci cand va fi mare, va fi inginer agronom si va merge cu caleasca prin comuna. Un vis ciudat pentru multi, dar normal pentru o fetita care, la 10 ani, facea zilnic kilometri buni pe jos pentru a ajunge la scoala. „Primii patru ani a fost bine, pentru ca scoala era chiar in sat. Insa clasele V-VIII le-am facut in alta comuna, la 2 kilometri. Ma plictisisem de mers pe jos“, povesteste Aurelia Visinescu, actionar si creator de vinuri la Domeniile Sahateni. Povestea ei este una a ambitiei, a sansei si, in primul rand, a pasiunii.

Ambitioasa de mica

S-a nascut pe 30 decembrie 1969, in comuna Potlogi, judetul Dambovita. A inceput scoala si, ambitioasa, a luat numai premiul I in clasele primare. Intr-a cincea, insa, poate si din cauza distantei mari pe care o avea de strabatut, a obtinut doar premiul doi. „Mi-a fost atat de rusine, incat nu m-am dus la serbare sa-mi iau premiul…“. Dar si-a revenit repede, a compensat cu inca trei ani de coronita si n-a avut nicio problema cu admiterea la Liceul Pomicol din Voinesti de Munte. Doar ca ajunsa acolo, a avut un soc. Era la 80 de kilometri de casa, de mama cu care avea o legatura foarte stransa. „Sambata a fost prima zi de scoala. M-a adus fratele meu cu masina. Era vorba sa raman la internat pana saptamana urmatoare, cand venea sa ma ia acasa pentru weekend. N-am putut. Dupa-amiaza am plecat singura spre casa. Cu trei autobuze si cu trenul. Am ajuns la miezul noptii. Mi-a luat un trimestru sa ma obisnuiesc“. N-a mai luat premiul I in liceu, dar a fost mereu printre primii. Mai mult, in ultimul an, a castigat Concursul National pe Meserii, la legumicultura si practica agricola, devenind o veritabila vedeta a scolii. „Asta m-a scutit de multe ore de cules mere, pentru ca eram lasata sa invat. Mi-a folosit, pentru ca vroiam la Horticultura, unde admiterea era destul de grea. Plus ca m-am pregatit singura, fara meditator. Am avut o tentativa sa iau meditatii, dar cand am vazut ce ma invata, i-am spus mamei sa-mi dea mie banii, sa-mi iau haine“. La examenul de bacalaureat n-a avut probleme, ba, mai mult, atunci l-a cunoscut si pe profesorul Liviu Dejeu, cel care a felicitat-o o luna mai tarziu, cand Aurelia venise sa vada ce a facut la admitere. „N-am realizat pe moment, mi-am dat seama doar ca eram admisa. Abia dupa ce am consultat listele si am vazut ca eram in primii cinci, am inteles de ce“. Dar nici atunci nu incepuse sa se gandeasca la vin. „In capul meu erau florile. Nici macar in anul trei, cand am inceput sa studiez viticultura, nu ma hotarasem sa trec in tabara vinului. Mai mult, in perioada aceea, imediat dupa Revolutie, chiar ma batuse gandul sa renunt, sa dau la Drept. Insa structura mea tehnica m-a determinat sa astept cursurile de enologie. Abia atunci m-am decis sa urmez aceasta cale, desi, pe vremea aceea, parea aproape imposibil sa profesezi. Mai ales ca femeie“. A continuat pe acest drum in pofida marilor dezamagiri pe care le-a trait la finalul facultatii. Despre una, povesteste si acum cu tristete: „Obtinusem o bursa pentru a-mi sustine lucrarea de diploma in Italia, insa la intoarcerea din vacanta am aflat ca am fost inlocuita. Asta in conditiile in care fusesem felicitata de profesorul italian, cu care deja stabilisem unde si cand ne vom vedea… In fine, a fost un inceput trist, nu mai exista nici repartitia guvernamentala, nu stiam incotro s-o iau“. Totusi, are sansa. Afla ca o anumita societate, Vinexport, dorea absolventi de horticultura, dar baieti. Anuntul ajunsese la un profesor, care le-a spus doar favoritilor. Curajoasa, Aurelia a luat un buchet de flori, s-a dus la secretara si a fost primita la interviu

Publicitate
IPPU

Nicolae David, omul care i-a schimbat destinul

A primit-o chiar directorul Vinexport, Nicolae David. Dupa prezentare, acesta a masurat-o din cap pana-n picioare si a spus: „Ce sa ma fac eu, mai, cu tine. Vreau sa te-ajut, dar pot eu sa te trimit la Sahateni?“ „Eu nici nu stiam ce e aia, intelesesem Sacateni, mi-am si scris in palma, sa caut informatii. Am fortat si l-am intrebat daca trebuie sa mut butoaiele din loc, pentru ca, altfel, pot sa fac orice fac si barbatii. In fine, am plecat acasa cam fara speranta, insa dupa cateva zile m-am trezit cu o telegrama. Eram invitata sa ma prezint la o alta adresa. Era un cabinet de psihologie“. Au fost multe teste, multi candidati, in fine, in august 1993, Aurelia Visinescu era angajata la Vinexport, ca inginer enolog. Iar la nici doua saptamani, facea prima calatorie cu avionul. „Incepuse campania si am plecat la Murfatlar, ca invatacel al enologului australian Graham Dixon, consultant Halewood pentru productia din Romania. Atunci am constat ca ceea ce invatasem in facultate reprezenta foarte putin in aceasta meserie“. Si, din acel moment, Aurelia a intrat intr-un vartej din care n-a mai iesit nici astazi. Dar nici nu vrea…

Drumul spre inalta societate

Dupa un an de stagiu cu Dixon, a inceput sa lucreze singura. In 1994 a ajuns la Severin, la Dealul Viilor, iar un an mai tarziu, la Sahateni, la crama care, astazi, este in proprietatea Domeniilor Viticole Franco- Romane. Tot in 1995 a avut prima specializare, in Germania, pentru ca, un an mai tarziu, sa calce pe urmele lui Razvan Macici pentru un stagiu de trei luni in Africa de Sud. In 1997 a plecat, tot pentru trei luni, in Australia, pentru ca, anul urmator, sa faca pasul catre Halewood Romania, societate la care a cunoscut deplina confirmare. „Am ajuns acolo inainte de Paste si am asistat activ la toata nebunia din acel an. Toamna, dupa o lupta grea cu alti interesati, Halewood a cumparat Vinalcool Prahova, una dintre unitatile care exportau foarte mult. Moment in care a inceput reorganizarea, formarea echipei, retehnologizarea“. Daca, la angajare, Aurelia se ocupa de partea de productie, din toamna a devenit enolog sef. „Nu m-a speriat deloc aceasta numire. La Vinexport am avut sansa sa lucrez intr-un mediu in care am acumulat multa experienta. Nicolae David ma aprecia, chiar daca foarte rar arata acest lucru. Prefera sa ma incarce pana la limita puterilor, dar, in acelasi timp, mi-a dat mana libera si m-a invatat ca trebuie sa fiu extrem de exigenta, in primul rand cu mine. Asa ca, atunci cand am venit la Halewood, credeam ca pot muta muntii din loc. Si, pe undeva, cred ca am reusit“, sustine Aurelia. Poate are are dreptate… Chiar in ’98 lansa Feteasca NeagraFloarea Soarelui“, unul dintre cele mai cunoscute branduri ale vinului romanesc, pentru ca, un an mai tarziu, sa apara pe piata pe piata gamele „Prahova Valley“. Iar in 2002 dadea marea lovitura, la Concours Mondial de Bruxelles, cu Pinot Noir Prahova Valley Special Reserve, vin care obtinea Marea Medalie de Aur. „Stiu ca eram la stand atunci – atunci se organizase, in paralel cu concursul, si un targ de vinuri – si a venit domnul Sava la mine, extrem de emotionat «Ai luat, ai luat medalie, marea medalie… ». Nici nu stiam ce inseamna“. Aurelia nu isi ia partea leului pentru aceasta reusita: „Nu l-am facut intr-un mod special. Initial, nici nu eram foarte multumita de el, insa, chiar inainte de concurs, l-am degustat si am ramas impresionata. Avusese o evolutie extraordinara. E drept, si anul, 1999, fusese unul de exceptie“. Regreta doar ca, in colectia personala, nu are nicio sticla cu vinul medaliat.

Totul e sa vrei

Si totusi, desi devenise chiar director executiv la Halewood Romania, Aurelia si-a dorit mai mult. A contat mult si insistenta actualului asociat, Aurelian (Steve) Cacenco, „un om cu un optimism nebun, molipsitor“, care a pistonat-o permanent sa-si deschida propria afacere. Pe care au inceput-o chiar in 2003, insa destul de sovaielnic: „Pana in 2006, cand am plecat de la Halewood, nu facusem decat societatea si dosarul SAPARD pentru construirea cramei“. Abia apoi a inceput nebunia. „Cu banutii din buzunar si cu un credit care mi-a mancat sufletul, i-am dat drumul“. A achizitionat sediul fermei Scurta de la IAS Sahateni, apoi a aplicat pentru obtinerea de fonduri si a inceput achizitionarea de terenuri. „Eram disperati, am cumparat si compact, si rupt, am luat de unde am gasit“. Acum, societatea are in proprietate 70 de hectare… Lipsa de fonduri se simtea din plin, asa ca prima recolta, 2006, a facut-o cu familia si prietenii. Crama era inca un santier, insa tot ce tinea de productie era gata. Si, in 2008, vinurile de la Domeniile Sahateni au iesit pe piata. Initial cu gamele Divin si Divin Reserva, apoi, la jumatatea anului, cu Domeniile Sahateni. Nemultumita de conceptul Divin, a cautat o noua orientare si, in 2010, a lansat brandul Aurelia Visinescu. Brand care, acum, are patru linii, Anima, Artizan, Karakter si Nomad. Fiecare, cu povestea ei… A avut momente in care a simtit ca nu mai poate. Acum, privind inapoi, zambeste. „Daca atunci as fi stiut prin ce trebuie sa trec, probabil ca n-as fi facuto. Acum, cand vad unde am ajuns, ma bucur ca am mers mai departe“. Aurelia nu vrea sa se opreasca aici. Se gandeste sa incerce noi soiuri, preponderent romanesti „as incerca Babeasca Neagra in conditiile noastre de terroir“, vrea sa ajunga la 70 de hectare compacte, toate cu plantatie noua si, nu in ultimul rand, vrea sa dezvolte partea turistica. „E foarte important, chiar si pentru marketing. Plus ca e foarte important sa aduci omul in locul in care se naste vinul. Altfel il intelege“. Si va continua sa invete, sa experimenteze. „E normal, pentru noi, ca tara, e un nou inceput. Si startul il reprezinta noile plantatii. Dar si cunostintele, pentru ca e foarte important sa stii soiul care s-ar potrivi, clona, portaltoiul. In Romania cresterea de calitate e extraordinara, dar nu suntem nici macar la sfertul drumului. In fiecare an trebuie sa vezi ce ai facut bine si sa incerci ceva nou acolo unde lucrurile nu au iesit asa cum ti-ai dorit“.

[googleMap name=”Domeniile Sahateni” directions_to=”false”]127535 Sahateni, Buzau, Romania[/googleMap]