BIWC, un prim pas spre afirmarea mondiala a vinului din Balcani

Criza economica a lovit in toate tarile, insa cele est-europene sunt, parca, cele mai afectate. Nici producatorii de vin din aceste tari n-au fost scutiti de probleme si, pentru ca multi dintre ei au fost siliti sa taie din cheltuieli, cele dedicate promovarii au fost printre primele eliminate. Situatie nu tocmai placuta pentru niste oameni care, pentru a supravietui, au nevoie sa-si vanda produsele. Dar fara promovare cum sa-ti vinzi vinurile, mai ales in conditiile in care, astazi, lumea este inecata in vin? Din aceasta trista realitate s-a nascut ideea lui Konstantinos Lazarakis MW, aceea de a incerca sa reuneasca, cel putin din punct de vedere al promovarii imaginii si a vinurilor, toti producatorii din Balcani. Fie ei din Bulgaria, Turcia sau Grecia, fie din spatiul ex-iugoslav sau din Romania. Si cum sa realizezi mai bine – si mai ieftin – aceasta promovare, daca nu incercand sa aduni intr-un loc tot ce au mai bun aceste tari si sa chemi lumea sa vada ca traditia multimilenara a Balcanilor in materie de vin nu numai ca s-a pastrat, dar, pe alocuri, a evoluat admirabil. Asa s-a nascut BIWC, Balkan International Wine Competition, un eveniment al vinului bun, un festival care sa arate lumii intregi ca aceasta zona are un potential enorm, care poate oferi o alternativa viabila celor care cauta un alt gust si o alta exprimare a calitatii. Pentru ca, sa ne gandim, numai daca faci o rapida trecere in revista a celor mai cunoscute soiuri tipice ale tarilor din Balcani, tot treci de 100, ori asta inseamna cel putin tot atatea vinuri care pot sa-ti bucure papilele.

Vinuri bune si invitati de marca

Aflat la prima editie, BIWC a aratat ca ideea lui Konstantinos nu e o utopie. Si ca daca pui suflet si daruire in ceea ce crezi, poti sa muti muntii din loc. Am fost impresionat de tot ce s-a realizat la Sofia in perioada 13-17 iunie, de tot efortul depus de organizatori in cele nici sase luni pe care le-au avut la dispozitie pentru a pregati, in cele mai mici si neinsemnate, la prima vedere, detalii, o adevarata sarbatoare a vinului, dar, in principal, m-a impresionat presedintele acestui eveniment, Konstantinos Lazarakis, care, in vreme ce invitatii sai participau la cine stie ce eveniment privat, trudea efectiv alaturi de echipa pentru ca toate activitatile sa decurga fara sincope. Acum, poate ca unii dintre dumneavoastra, cititorilor, ati mai avut ocazia sa vedeti un Master of Wine carand zeci de cutii cu vin, aranjand pahare pe mese sau trudind, cot la cot cu chelnerii, la deschiderea a sute de sticle de vin. Eu, nu si, recunosc, nici nu-mi imaginam ca ar fi posibil. Tot la capitolul impresii placute a punctat si structurarea evenimentului. La Grand Hotel Sofia, o locatie de cinci stele careia nu prea aveai ce sa-i reprosezi, s-a desfasurat si un concurs international, dar si un salon de vinuri, unde au expus 60 de producatori din Bulgaria, din Grecia, din Macedonia, din Croatia, din Turcia, din Serbia si din Slovenia. Au lipsit producatorii din Albania, Muntenegru si Romania (si Kosovo, daca e sa respectam harta politica a regiunii), ceea ce, va spun sincer, doare, mai ales cand nu unul, nu doi, ci trei Master of Wine te intreaba unde pot incerca vinurile din Romania. Al patrulea, Konstantinos, nu m-a intrebat, pentru ca, in calitate de presedinte, stia ca nu participa niciunul. Noroc ca, la concurs, unii dintre ei au avut sansa sa deguste unul sau mai multe din cele 11 vinuri trimise de Jidvei. Vinuri care s-au comportat onorabil, unul dintre ele fiind recompensat cu medalia de argint, iar sase, cu cea de bronz. Si pentru ca tot am amintit de concurs, trebuie sa amintesc ca, pe langa cei patru Master of Wine prezenti – Christy Canterbury, Caroline Gilby, Paul Liversedge si Konstantinos Lazarakis – printre invitatii organizatorilor s-au numarat multe alte nume sonore din lumea vinului, precum Jaime Araujo, Vladimir Tsapelik, Markus Stolz, Jan Holmstrom sau Luiz Alberto. Oameni care, cu siguranta, vor comunica mai departe ca au gasit vinuri bune in Balcani, dar nu prea vor avea ce spune despre cele romanesti. Poate la anu’…

Analiza prietenoasa, jurizare la sange

Si pentru ca a fost vorba si de un concurs, vreau sa precizez ca, spre deosebire de alte competitii unde se acorda punctaje de aur la mai bine de jumatate din probele prezentate, la Sofia numai 6 % din cele aproape 400 de vinuri participante au primit medalii de aur. Semn ca juratii si-au facut treaba fara pic de subiectivitate, chit ca jumatate dintre ei erau reprezentanti ai tarilor balcanice. Si au facut-o intr-un mod mai putin utilizat in Europa, folosind un sistem mai apropiat de cel australian decat de cel implementat de OIV. Un sistem care iti ofera suficient timp pentru a aprecia vinul, ba, mai mult, iti permite sa-l si discuti cu ceilalti membri ai juriului, ca doar ce altceva este vinul daca nu un catalizator al conversatiei? La final, au fost alese si cele mai bune vinuri pe fiecare categorie:

Vinuri efervescente: Brut Rosé Estate 2008, Edoardo Miroglio, Bulgaria

Vinuri albe: Idisma Drios Chardonnay 2010, Wine Art , Grecia

Vinuri rosé: Sarva 2011, Dragomir, Bulgaria

Vinuri rosii: Bin 41 Merlot 2008, Santa Sarah, Bulgaria

Vinuri desert: Season of memories 2009, Minkov Brothers, Bulgaria

Iar marele premiu, pentru cel mai bun vin al concursului, a fost adjudecat de cel rosu, adica Bin 41 Merlot 2008, Santa Sarah, un vin care ar fi fost depasit lejer de unele din Romania. Doar ca de el se va vorbi, iar despre ale noastre, nu. La fel cum restul lumii va afla de soiuri precum Bogdanjusa, Posip, Narince, dar nu si de Feteasca Neagra, Cramposie sau Novac.