Bucataria Hoinara – Cuhnia din sopron

Foto si text: razvan voiculescu (blog.razvan-voiculescu.ro)

Publicitate
IPPU

In aceasta pagina va povestesc despre calatoriile spre „orizonturi far’ de hotar“ pe care mi le gasesc, dar si despre „bucatareala“ pe care, cu gust si suflet, prieteni de-ai mei o realizeaza-n fata aparatului meu. Locatie: unde nu te astepti….

Vremea din Banat nu a tinut cu noi si bucatarelile „indoor“ erau inerente. Cu toate acestea, eram doritori de gateala in aer liber, pentru ca era inceput de aprilie. Gandul ca primavara ar fi trebuit sa fie prezenta era zilnic in capul nostru; cu atat mai presanta, cu cat frigul, ploaia si vantul far’de opreliste ne salutau zilnic. In Nitchidorf, brazdasem mai toate ulitele in cautarea unui loc bun. Dar, pe vremea aceea, greu gaseai si un caine, pierdut prin iarba umeda si cenusie. Nici moralul nostru nu era de invidiat, caci timpul trecea si ziua nu era inca lunga.

Publicitate
Oprisor

Dupa coltul unei infundaturi, zariram o pereche de localnici care tocmai dadeau sa intre intr-o curte. Horia nu a stat pe ganduri si s-a si indreptat catre ei, ignorand portiera larg deschisa. Brrrr, ce aer de noiembrie tarziu a invadat habitatul bucatariei noastre ambulante.

Dupa cateva minute de conversatie si gestica, Horia mi-a facut semn ca totul este ok. Putem intra, cauta si descoperi, daca este cazul, un colt unde sa improvizam locul de gateala. Casa apartinuse unui anumit Francisc Muller, svab, repatriat „dupa“ 300 de ani la el. In Germania. Noii locatari, Dan si nevasta, repatriati si ei, de curand, dupa incercarea norocului in mai putin nativa lor Portugalie, se apucasera de lucrul pamantului din gradina si de refacerea casei. La acest capitol ne-am apucat sa-i ajutam si noi, caci cotlonul unde doream sa gatim era semidevastat de trecerea timpului. Intr-o ora de munca organizata, sopronul devenise o cuhnie (bucatarie de vara) intr-o stare cat de cat „demna“ de a incepe bucatareala. Aruncaseram zeci de kilograme de lucruri inutile si mancate de timp, ploi, uitare. Pe frigul acela am deschis un vin rosu. Sec. Cuvee. Neam asezat amandoi pe cate o caramida pentru a ne trage sufletul. Dan si cu nevasta curatau gradina si se uitau curiosi cu coada ochiului la noi.

In urmatoarele cateva minute, Horia a pus apa la fiert si, pe un fund de lemn improvizat, a taiat fileul de somon pe care-l aduseseram cu noi. Eu am maruntit cateva boabe de piper, iar el a continuat cu frunze cuneiforme de busuioc si rosii cu pulpa tare.

Din cand in cand, mai sorbeam din acel cuvee. Dan ne povestea din experienta lui portugheza si despre dorul de gradina si nepotii lui din sat. Puteam intelege. Aceleasi doruri, la care se adauga altele, ii nelinistesc pe multi care se aventureaza in a castiga o viata mai decenta.

Pastele in forma de fluturas se terminasera de fiert, timp in care eu scormoneam in podul de deasupra cuhnei. Horia mi-a dat un strigat sa cobor. Simteam inca de pe trepte mirosul de somon, busuioc si paste. Mai trebuia numai sa-l convingem pe Dan ca bucatareala noastra era comestibila. Chiar gustoasa. Dar n-a fost chip. Astfel, a ramas sa ne invitam reciproc, Horia si cu mine, la o farfurie de paste fluturasi cu somon, busuioc, rosii si vin rosu sec; acolo, in cuhnia improvizata cu vedere la gradina lui Dan. Aventurier de viata portugheza. Era un moment bun de reflexie si placerea gandurilor simple. Frigul se mai domolise. Ne pregateam de ploaie.

Proiect sustinut de S.E.R.V.E.