Bucataria Hoinara: curcanul thailandez din spatele baii turcesti

Foto si text: razvan voiculescu (blog.razvan-voiculescu.ro/www.bucataria-hoinara.ro)

Publicitate
Domeniul Bogdan

In aceasta pagina va povestesc despre calatoriile spre „orizonturi far’ de hotar“ pe care mi le gasesc, dar si despre „bucatareala“ pe care, cu gust si suflet, prieteni de-ai mei o realizeaza-n fata aparatului meu. Locatie: unde nu te astepti….

Calatoria noastra in Delta Uscata si-a continuat periplul la Periprava. Daca sosesti cu „Pasagerul“ in acel sat de pe bratul Chilia, vei descoperi un mic port cu caracter oriental. O mare de privitori de ocazie, de femei de lipoveni disparuti, a caror singura distractie este sa te intampine cu sprancenele ridicate si cu o mirare in coltul gurii.

Publicitate
Oprisor

Alte personaje din port sunt dispuse sa-ti care cu carca frigiderul sau cuptorul electric cu care tocmai ai sosit de pe vapor, pentru un maruntis; sau pentru o bere, altii ti-l iau, pana la adresa pe care-o doresti, cu roaba.

Pescari batrani sau generatii de tineri cu barci mai rapide te intampina cu o curiozitate specifica porturilor sau/si a locurilor care sunt capete de drum. De pe uscat nu se poate veni decat dinspre Sulina, dar cum masini nu prea exista, tot vaporul ramane singura modalitate de a ajunge in Periprava. Invitatii mei si cu mine am sosit pe la o ora cand soarele deja incepea sa se arate incomod. Cu totii cautam o locatie de bucatareala, caci curcanul pe care-l tineam la frigiderul „ambulant“ trebuia gatit la foc de lemne.

Pe coltul unei ulite laturalnice a satului, o casa lipoveneasca frumos conservata si cu o gradina mignon m-au facut sa ma opresc. Poarta nu era incuiata. Am intrat sa dau „buna ziua“; dar nici ca era cineva acasa. Oricum ar fi fost situatia, am inteles ca acela era locul pe care-l cautam. In curte, se mai gasea inca o mica constructie, care servea ca baie turceasca. Dana si-a organizat repede „frontul de lucru“. Fileul de curcan, ardei grasi, sos cu chili si orezul salbatic au fost ingredientele de baza folosite. Neavand unde sa le gatim, aflandu-ne intr-o gradina a unei case „far’ de stapan“, am apelat la o vecina din apropiere. Cuptorul ei de lut din ograda, prins in paie si balegar, era nou construit. Ne-am bucurat sa fim primii care-l foloseam si, in cateva minute bucatele se aflau deja pe plita lui.

In acea curte cu baie turceasca, toti ne adapostisem in asteptare, pe sub copacei. Soare era sus, sus pe cer si aerul fierbinte. Apa de baut nu mai era chiar rece, dar ce conta? Asteptarea merita. Inca de la intrarea in curte, am simtit tigaia mare a Danei. Mirosul, sfaraiturile si parjolul bucatelor ne produceau anume senzatii.

… eram acolo, in acel tinut de lipoveni si cai salbatici, cu miresme de natura uscata si pamant nisipos. Sub copaceii gradinii, ne-am bucurat de tigaia Danei, aroma rose-ului cavaleresc si a vietii simple.

Proiect sustinut de S.E.R.V.E.