Show la prima ediție pe 2016 a GoodWine. “Premiera unei piese clasice într-o montare inedită” – așa ar putea suna începutul unei “cronici” a spectacolului pus în scenă (mai precis în stand) de către Marius Iliev, investitorul care, după ce a salvat de la faliment vechea Sarica Niculițel, și-a propus să o și aducă în prim planul vizibilității publice. Artiști cunoscuți, ca Rona Hartner sau Florin Chilian, restaurantori de renume în București, ca Alexandru Consulea de la Zexe sau Radu Dumitrescu de la Voila, prieteni personali sau de afaceri ai antreprenorului, vizitatori au salutat în direct, cu paharul în mână la Târg sau de pe profilele lor de Facebook, relansarea vechii Denumiri de Origine care a făcut faima viticulturii dobrogene. “Programul spectacolului” a inclus, în afara GoodWine, degustări în oraș, evenimente gastronomice ca “De Florii vă dăm scrumbii” și apariția vinurilor în emisiuni TV.
“Atinge-mă, ca să mă înțelegi!” a fost sloganul provocator al relansării Sarica Niculițel la GoodWine: hostesse spectaculoase, inscripționate cu aceste cuvinte, s-au plimbat permanent prin toată sala, stârnind viul interes (ca să nu spun mai mult) al tuturor celor care au vizitat târgul de la Romexpo. Cu această veritabilă “salvă de artilerie de imagine” mai puțin obișnuită la ultimele târguri de vin la care am participat, nu e de mirare că în spatele fetelor s-au format permanent buluceli de amatori ispitiți să se apropie de micuțul stand drapat în catifea al dobrogenilor.
Somelierul Ștefan Teriș a fost nevoit să ceară ajutor colegilor din back-office, ca să facă față la turnat în pahare: așa că acționarii și-au suflecat mânecile și vizitatorii au putut gusta vinurile direct din mâinile Violetei Cadaval și a lui Radu Bugică (manager de fond de investiții). Evident, vinurile au beneficiat astfel de o atractivitate sporită la degustare, iar „Caii de la Letea” – ediție limitată au fost avangarda ofensivei cu care Sarica și-a propus să-i năucească pe vizitatori.
În spatele “cavaleriei” de la Letea? Misterioasele “Sarica” – o etichetă neagră, minimalistă, pe care ești nevoit s-o pipăi ca s-o poți descifra (de unde și sloganul acestei lansări); Aligote-ul pentru care podgoria e celebră (disponibil în toate gamele – de la Lotca până la ediția limitată); cele trei asamblaje (alb – din Sauvignon blanc, Muscat Ottonel și Chardonnay, rose – din Merlot și Cabernet Sauvignon, și roșu – din Merlot, Cabernet și Fetească neagră) din gama prietenos numită Aligole (“Ole, ole, ole! Să serbăm cu Aligole!”). Dacă despre “cai” am mai povestit pe scurt în ediția trecută a revistei, s-ar cuveni câteva cuvinte și despre Aligote: este pe atât de limpede și frumos curgător – vioi, agreabil – pe cât te-ai aștepta având în vedere istoricul soiului în zonă. Cu sau fără celebrele scrumbii menționate la începutul acestui articol, merită încercat și-și va găsi cu siguranță gurile însetate de arșița soarelui pe care să le răcorească la vară.
Se cuvine spus că nu doar joaca “de-a atinselea” ori celelalte “acrobații de imagine” sunt de natură să stârnească interesul iubitorilor de frumos și de vin asupra noutăților provenite de pe meleagurile dintre Munții Măcinului și Delta Dunãrii. Într-o discuție purtată cu reprezentanții noii Sarica Niculițel, aceștia au dat de înțeles în mod ferm că implicarea lor în ceea ce privește propășirea zonei unde activează nu se va opri doar la plantație și la vânzări: în spatele comerțului cu vinuri purtând noile etichete se ascunde și un program de sprijin pentru dezvoltarea regiunii, în care Marius Iliev vrea să se alăture altor nume mari ale României, care și-au fixat același obiectiv.
Poate e bine de știut că singurul loc în Europa unde mai pot fi întâlniți în acest moment cai sălbatici este în Delta Dunării, în Pădurea Letea. “Așa cum pentru România cei peste 2.500 de cai liberi sunt o comoarã, tot așa vinurile în ediție limitată (4-5.000 de sticle din fiecare sortiment) din gama purtând acest nume sunt, pentru noi, nestemata cea mai prețioasă”, afirmă reprezentanții Sarica Niculițel. Podgoria actuală, dezvoltată de călugării care au ctitorit Mănăstirea Cocoș și care era deja punct de oprire al negustorilor genovezi și greci din Evul Mediu, exista încă de dinainte de cucerirea romană. După Revoluția din ’89, un grup de investitori spanioli a replantat viile dar a întâmpinat dificultăți financiare majore, actualul efort de producție și promovare a vinurilor de aici fiind preluat de compania numitã Via Viticola, care a dezvoltat noul portofoliu de mărci.
