Calul alb care l-a muscat pe Parker

Robert Parker – notoriul si controversaltul fondator al Wine Advocate – nu e genul de critic de vin care sã îsi schimbe nota de la o lunã la alta.Si, totusi, acest lucru s-a întâmplat cu Cheval Blanc, unul dintre cele douã vinuri Premier Grand Cru Classé “A” din Saint – Émilion (alãturi de Château Ausone). Mai exact, la degustarea “en primeur” în care au fost apreciate vinurile din 1981 (aflate încã în butoi), Parker a dat o notã atât de micã încât l-a înfuriat pe mangerul podgoriei de la acea vreme, Jacques Habrard.

Invitat sã repete degustarea, Parker a fost atacat de câinele lui Hebrard, care pãrea sã nu aibã nici cea mai vagã intentie de a interveni. “Avocatul vinului” a povestit ulterior cã i-a cerut lui Hebrard un bandaj pentru piciorul însângerat, însã managerul i-a oferit doar o copie dupã articolul care a provocat scandalul. Pânã astãzi, Hebrard sustine cã Parker nu sângera. Alte amãnunte despre acest incident nu sunt cunoscute, dar un fapt e cert: Parker a gustat din nou vinul, iar urmãtoarea notã a fost mult mai bunã.

Apogeul Cabernetului Franc

Dincolo de orice anecdotã, cei de la Cheval Blanc stiu exact unde li se situeazã vinul si cam la ce note s-ar putea astepta, oricât ar fi anul în cauzã de bun sau de prost. Nu de alta, dar pozitia de Premiere Grand Cru Classé A, obtinutã în 1955 (cu ocazia marii clasificãri a regiunii Saint-Émilion) nu a venit din senin, ci dupã mai bine de un veac de traditie în fabricarea de vinuri de top.

Practic, povestea începe din 1832, când Château Figeac i-a vândut 15 hectare de podgorie familiei Ducasse, de unde a ajuns, prin aliantã, în familia Laussac-Fourcaud. Era vorba atunci despre o fâsie lungã si îngustã de bolovãnis, care traversa înteaga regiune Figeac, pânã la granita cu Château Petrus, în Pomerol. Nu se stie de când se planta vitã-de-vie pe acest domeniu, însã e cert cã exista deja în hãrtile lui Bellayme, în 1764.

Pe aceste 15 hectare initiale s-a nãscut Cheval Blanc, podgoria care avea sã smulgã marile medalii de aur ale expozitiilor internationale de la Londra (1862) si Paris (1867). În timp, suprafata a crescut la 41 de hectare, dintre care 37 sunt plantate cu un amestec neobisnuit de Cabernet Franc (57%), Merlot (40%) si, pe ici-pe colo, cu butuci rãtãciti de Malbec si Cabernet Sauvignon. Cabernetul Franc, care a adus renumele podgoriei, a fost plantat abia începând din 1870, însã se spune despre acest soi cã nu si-a mai gãsit nicãieri în lume o expresie atât de deplinã ca pe bolovãnisul acestui domeniu.

Château Cheval Blanc a rãmas în proprietatea aceleiasi familii pânã în 1998, când un proces zgomotos de succesiune a condus la vânzarea proprietãtii cãtre Bernard Arnault (proprietarul celui mai mare grup de lux din lume, Louis Vuitton – Moet – Hennessy), si cãtre asociatul acestuia, Albert Frère. Acestia l-au pus la conducerea podgoriei pe Pierre Lurton, acelasi administrator care are grijã si cea cealaltã podgorie bordolezã a LVMH, Château d’ Yquem.

Marele secret al „cãlutului alb” constã, dincolo de rezultatele fãrã precedent ale Cabernetului Franc, în structura incredibilã a solului: un strat gros de nisip cu pietris si bolovani, sustinut de un strat de lut nisipos, sub care se aflã un strat de lut pur, „albastru”.
În fine, sub toate acestea, se mai gãseste un strat de lut umed, cu continut mare de fier. Adãugati o vârstã medie a butucilor de vie de 40 de ani (deci o adâncime considerabilã), si veti obtine reteta unui vin mare.

Radu Rizea