Când viața îți dă limonadă, bea-o cu busuioc!

“Crudități din cizmă”, “Festin și destin”, “Blatul în vremea fotbalului”, “Cocoșel în stil mafiot”, “Meditez la orez”, “Midii, dar maxi”, “Aburi și hrană punk”, “Ce-i place tracului” – sunt titluri care-ar putea să-ți dea o idee despre cum este semnatarul acestor articole. Dacă titlurile nu te-au lămurit, să încercăm atunci cu “prezentarea oficială”, de pe site-ul lui: “ziarist din 1990, a lucrat de la presa cotidiană până la ghiduri TV și reviste lucioase. Spune că numeroasele apariții pro bono la televiziune i-au adus o nescontată popularitate “printre taximetriști, lucrătoare comerciale din punctele de alimentație, seniori, precum și câteva menționări, eminamente negative, în emisiunea de mare și deplorabil succes “În gura presei” de pe Antena 3”.

Publicitate
Oprisor

E foarte greu să-l “prinzi” și să-l descrii, fiindcă într-un fel e “prea mare” și deja “s-a scris singur”, mult, în cariera lui publicistică (și, mai nou, de freelancer posesor de blog). Spune că “cea mai lungă perioadă, poate și cea mai prolifică”, a petrecut-o la Evenimentul zilei, pe care l-a părăsit de vreo patru ori, “slujindu-l, ba chiar și conducându-l, din convingere”. Mărturisește că nu are regrete după cei 25 de ani de presă, ci eventual “nostalgii, sfâșietoare”, după vremurile în care presa era relevantă, “dădea jos guverne și influența pozitiv și doct opinia publică, îi punea pe Rațiu și Coposu pe locurile meritat din istorie, dezvăluia, explica, seducea”, era temută ca pe vremea “când Napoleon prefera să înfrunte trei batalioane, decât trei ziare”.

Azi scrie mai mult pe blogul lui, dar a scris și o carte.

Publicitate
Oprisor

Cartea lui Horia, intitulată “Aici era cândva un titlu”, s-a bucurat (și cred că nu-i puțin lucru!) de o prefață semnată de Vladimir Tismăneanu, care observa: “Meritul cel mare al acestei cărți (…) este că nu cedează ispitei pesimiste. (…) Vorbim despre un jurnalist din acea specie pentru care ideile și valorile politice contează enorm. Calmul pe care îl degajă Horia Ghibuțiu ascunde de fapt o perpetuă îngrijorare morală, nu este deci unul al indiferenței înghețate. Când este nevoie de o reacție acidă, o face cu determinare, în termeni lipsiți de orice urmă de echivoc”.

Este un “nimicolog”, după cum el însuși a spus, la un curs, studenților de la Media FEM – Școala Națională de Jurnalism, unde a fost invitat să le împărtășească din experiența lui: orice poate fi un subiect – de la o lansare de carte la poveștile unor mari actori, sportivi, politicieni, oameni de cultură, prin ce restaurante se preumblă, ce mai mănâncă, ce mai bea (“Viața din jurul lui, asta în seamnă nimic pentru el”, nota un spectator al acestor cursuri, care mai observa că după părerea lui “un material bun este acela din care poți să scoți un titlu wow!”). A scris sport, a scris politică, a scris cultură mare și mică, a petrecut aproape un an și jumătate într-un studio de televiziune (neplătit, ci trimis acolo “cu sarcină de serviciu”).

Scrie, azi, la Șapte seri (“cel mai viu ghid urban de București”, cum se subintitulează) – o publicație renăscută în urmă cu mai bine de un an sub autoritatea Anei Maria Caia și care se bucură de notorietate și respect în Capitală. Spune că, în materie de gastronomie și vinuri, îi datorează mult prietenului Dragoș Vărșăndan (vechi coleg de jurnalism, actual “social drinker, gurmand și degustător de vinuri”, de asemenea semnatar în Șapte seri și proprietar al shopului TheLiquorStore.ro). Într-o scurtă întâlnire pe care am avut-o, am apucat să discutăm puțin despre restaurante, ca despre locuri imperios necesare pentru sănătatea emoțională a unui oraș. Mi-a spus că preferă să scrie despre acele localuri în care merită să mergi, deși știe foarte bine că mai citite ar fi cronicile negative. Pe lângă cariera lui publicistică, a scrie despre restaurante pare un nimic. Dar să ne amintim că “viața din jurul lui – asta înseamnă nimic pentru Horia Ghibuțiu”.

Iar dacă ne gândim că “viața este ceea ce ni se întâmplă în timp ce facem planuri de viitor”, cum spunea cineva, atunci înțelegem că oameni ca Ghibuțiu contribuie, cu cronicile lor, ca “sângele informației” să circule către “organele” societății: adică noi, oamenii obișnuiți, pentru care o ieșire cu prietenii într-un loc plăcut, cu o mâncare gustoasă și un vin potrivit, e un mic răsfăț care aduce bucurie zilelor vieților noastre.

Tineretul liber, Evenimentul zilei (o vreme în calitate de redactor șef), Pro Sport, Adevărul, TV Mania, Viva, Weekend Adevărul (redactor șef), FHM (redactor șef), Etiquette, Șapte seri, precum și numeroase participări la emisiuni de la B1 TV (co-moderator), TVR 1 sau GSP TV sunt titlurile care jalonează traiectoria profesională a unui gazetar care s-a “dedulcit la mediul digital, după un sfert de veac în care a slujit tiparul”.

* Titlul articolului este – cum altfel – tot de la Horia Ghiuțiu (doar v-am zis că-i greu de scris, fiindcă s-a scris deja singur): un status de Facebook care, ca și el, “nu cedează ispitei pesimiste”.