IWCB 2017 s-a încheiat, comentariile continuă. Le lăsăm deoparte pe cele ale detractorilor, mereu prezenţi, mereu vocali, şi încercăm să facem o analiză la cald a ceea ce pare să devină cel mai important concurs de vinuri (şi distilate) din Estul Europei. Şi cine să ne vorbească mai bine despre competiţie, despre plusuri şi minusuri, dacă nu Cătălin Păduraru, CEO şi, mai mult, su etul acestui proiect mai mult decât ambiţios, dacă e să ne raportăm la realităţile ţării în care se desfăşoară.
Cătălin, ce a adus nou IWCB 2017 faţă de ediţiile precedente?
2017 este anul care marchează, pentru IWCB, startul unui lung proces de reinventare, îmbunătăţire și consolidarea notorietăţii. În 2017, pe lângă ţintele „vizibile”, propuse și atinse, am putut experimenta o serie de proceduri în vederea upgradării actului de jurizare.
De ce aceste experimente?
OIV-ul este o instituţie serioasă și, totodată, mult mai deschisă decât o văd unii. Primește propuneri și, dacă sunt fundamentate, le și acceptă. Dar nu poţi merge cu cereri de modificări ale regulamentului în baza unui descalificant sau pueril „eu cred că ar mai bine să …”. De aceea, la ediţia 2017 a IWCB s-au făcut o serie de experimente (rămânând procedural strict în Regulament) care să ofere o situaţie clară asupra unor elemente care pot determina schimbări sau adaptări pentru jurizare. Relevanţa rezultatelor este întărită și de extensia panelurilor de la 5 la 7 membri, într-o matematică așezată mai confortabil în această nouă formulă. Tot la această ediţie am operat câteva modificări în soft. Una dintre ele este afișarea unei interogaţii privind notările de sub 72 puncte, validarea notei finale fiind posibilă doar după o scurtă argumentaţie din partea evaluatorului.
A fost singurul plus al concursului?
Nu, au fost foarte multe plusuri, începând cu numărul de probe înscrise, peste 1600. Dar aș vrea să mă refer aici la unele pe care le-am mediatizat mai puțin, deși sunt extreme de importante. Una ar fi organizarea expoziţiei de carte dedicată vinului. Juraţii au adus lucrări importante publicate de ei, iar unele dintre ele cred că le vom traduce și în limba română. Primele vizate sunt Le Parfums du Vin – sentir et comprendre le vin, semnată de Richard P ster, oenoparfumeur. O carte excelentă (a primit și premiul OIV), în care sunt descrise mai mult de 150 de arome reprezentând spectrul olfactiv complet al vinului, scheme moleculare, explorări ale neurofiziologiei mirosului, sfaturi pentru memorare, ș.a.m.d. În această lucrare apare și un soi românesc, Feteasca Neagră, și asta ca urmare a participării autorului elveţian – în calitate de jurat – la IWCB. Reproșuri mai primim de la producătorii de Fetească Neagră, doar mulţumirile se lasă încă așteptate. O altă carte importantă, Comprehensive Bioprocess Engineering, semnată Marin Berovic și Sven Olof Enfors, ar putea completa bibliogra a viitorilor specialiști de la noi… Am lăsat la urmă o carte, un manual de fapt, baza unui curs aproape obligatoriu pentru cei care au tangenţă ca profesioniști cu vinul, pe întreg lanţul producţie – vânzare către clientul final: Wine Words. Engleza vinului pentru profesioniști (și iubitori ai vinului) vorbitori non-nativi de engleză, scrisă de Mike Mazey și colaboratorii. Reamintesc că Mike este și el jurat IWCB și intenţionează să susţină câteva cursuri aici, în România…
Revenind la celelalte lucruri bune …
Am stabilit pentru viitoarele ediţii procedura prin care pot ajutaţi șefi de comisii, în timp real, pentru detectarea unor deviaţii ale unor juraţi faţă de linia consensuală. E mult de explicat aici, poate o vom face cu altă ocazie, într-un material dedicat.
Apoi aș menţiona deschiderea IWCB pentru a primi în corpul de juraţi, pe lângă membrii ADAR (foarte tineri în 2017) și a absolvenţilor WSET 4, a reprezentanţilor școlilor de somelieri. Practic, în acest moment, mix-ul de judecători acoperă cam toate specializările domeniului. Ne-am făcut datoria și faţă de cei care iubesc vinul sau încearcă să se apropie de el, organizând împreună cu Vinul.Ro mai multe evenimente conexe: – Festivalul blogurilor și vinurilor – Open-ul IWCB (cu peste 1.200 de vinuri puse la dispoziţia publicului) – Congresul de Gastronomiei și Vin șamd.
A fost un tur de forţă. Iar desfășurarea concursului în Centrul Vechi – pentru care vreau din nou să mulţumesc ARCUB și PMB –, o provocare!
Şi la capitolul neîmpliniri?
Am punctat și aici, dar nu din vina noastră. Rămân cu nemulţumirea că, deși informate edificator și la timp, televiziunile încă mai consideră că un campionat de judo este mai important decât evenimentul major al unui sector care poate da – prin dezvoltare – mii și mii de locuri de muncă. Dacă la televiziunile comerciale nu putem avea pretenţii, TVR va trebui, la un moment dat, să răspundă. Să vă răspundă. Dacă nici comisiile de cultură, agricultură, nici alte structuri ale statului nu pot determina televiziunea publică să se alinieze interesului naţional, mă tem că drumul spre bunăstare va din ce în ce mai lung și mai plin de bolovani colţuroși. Și nici măcar judo nu se va putea practica pe el.
