Ce-am sperat și ce-am primit de la GoodWine aprilie 2019

Am așteptat o vreme după încheierea târgului, ca să fac follow-up după ce fac organizatorii. Au făcut-o azi, trimițând imagini și conținutul prezentărilor de la Târg. Și foarte bine că am putut să le revăd – uneori, la prezentarea verbală îți mai scapă nuanțe importante. Acum le-am putut citi în liniște, și mi-am dat seama că au fost mai bune decât le-am perceput la momentul respectiv. Din păcate, puțini profesioniști au participat la ele atunci. Sper ca măcar acum să le citească un pic, chiar dacă pe alocuri noțiunile folosite par extrase din Nietzsche (dacă numele vi se pare greu de pronunțat, să-i vedeți scriitura!). Ar putea fi trase niște concluzii interesante.

Ce am găsit la GoodWine aprilie 2019

Scriam, înainte de GoodWine aprilie 2019, o listă cu lucrurile pe care aș vrea să le găsesc acolo. Eu, dar și alții. Pe scurt: semnalizare vizibilă, să nu bâjbâi prin curtea Romexpo; livrare la mașină, dacă decid să cumpăr ceva; expozanți care să nu mă hărțuiască să le gust chiar toate licorile, în caz că mă opresc la un stand, și care să nu-mi țină prelegeri nesolicitate sau care să-și vorbească de rău concurența; spații de relaxare unde să pot degusta în tihnă, fără să fie nevoie să și interacționez cu expozanții, dacă nu vreau; mâncare și apă la îndemână; evenimente dedicate explorării unor soiuri / regiuni / stiluri; cărți despre vin (și gastronomie, căci sunt cumva inseparabile); un soi de “club al iubitorilor de vin” cu care să mă pot identifica și cu care, eventual, să pot pune bazele unor viitoare evenimente sau călătorii; mai multă inovație în ceea ce privește utilizările vinului; mai multă promovare pentru ce este specific românesc; mai multe zâmbete; mai mult “ghidaj” profesionist, care să mă ajute să-mi fac o idee de ansamblu.

Pe majoritatea, le-am primit: din curtea principală, târgul se vedea bine (dinspre parcare, mai deloc, dar bănuiesc că cine a ajuns cu mașina până în parcare deja știa unde trebuie să ajungă); de livrare la mașină n-am avut nevoie, “mi-am livrat” singur câteva sticle; expozanții parcă n-au mai fost așa disperați după atenție ca în alți ani, așa că am scăpat cu mânecile cămășii nerupte; prezentări de cărți au fost (dar publicul are încă rețineri să interacționeze mai mult cu autorii sau publisherii, asta e!); apă și mâncare a existat, la fel și spații de relaxare și pahare, mult mai multe decât în trecut (de fapt, tot târgul a părut mai aerisit, dar o să mă mai întorc la ideea asta); evenimente de explorare au fost nu atâtea câte mi-aș fi dorit și n-au fost neapărat pe interesele mele (dar probabil că au fost pentru alții, titlurile nu m-au îmbiat și nu am intrat la ele, așa că nu știu).

Am văzut mai mulți tineri decât la alte ediții, ceea ce mi s-a părut un lucru bun. La fel și prezența unui retailer – Mega Image – am găsit vinuri interesante acolo.

Ce nu am găsit la GoodWine 2019

Senzația de “club” – poate că a fost prea devreme, poate că oamenii nu-s așa “asociativi” cum mi-aș dori eu, poate că a lipsit “flamura” (oferta clar prezentată) sub care să se adune. Sigur că erau mulți vizitatori pe care-i cunoșteam, dar n-am primit senzația că pot cunoaște și alți iubitori ai vinului (decât poate la standul Mega Image, unde într-adevăr m-am nimenit alături de necunoscuți cu care aveam ce vorbi). Poate că o idee de “hosts” care să conducă lumea prin târg n-ar fi atât de rea, cred că ar merita explorată.

Promovare pentru ce este românesc, făcută mai “concertat”.

Partea de interes pentru profesioniști a existat (prezentările din prima zi), însă n-am reușit să înțeleg “cine” erau profesioniștii cărora prezentările li s-au adresat: producători de vin?; manageri de restaurante?; distribuitori?; ospătari?  Părea ceva adresat mai degrabă directorilor de marketing de la crame – dar asta nu acoperă nici pe departe segmentele managerilor de restaurante, distribuitorilor și personalului de servire. Am văzut puțini “horecari”, de altfel – ceea ce înseamnă că industria (nu neapărat târgul) încă nu a reușește să aibă suficient “sex appeal” ca să-i scoată pe aceștia din bârlog într-o zi de weekend. Poate și aici ar mai trebui lucrat.

Mai puțini producători reprezentați direct (prin intermediul altor standuri au existat) decât la alte ediții. Da, știu, întotdeauna ediția de primăvară e mai puțin bogată în expozanți, este și perioada anului când au loc cele mai multe evenimente cu vin care “reclamă” prezența reprezentanților cramelor. Probabil din cauza asta și din cauză că hala e mai mare decât în alți ani am avut senzația de “aerisit” descrisă mai sus (ceea ce e bine, să nu mă înțelegeți greșit).

În loc de concluzii: e de bine, dar e de lucru!