Ce aș vrea să găsesc la Good Wine în 5-7 aprilie 2019

Se împlinesc zece ani de la prima ediție a Târgului de vinuri Good Wine, și am niște amintiri legate de acest eveniment încă din faza de proiect, când trebuia să se numească altfel, dar și de pe parcursul anilor. Fără să pretind că aș avea o privire cuprinzătoare (la unele ediții nu am călcat deloc), cred că – măcar prin prisma evenimentelor Good Wine la care am participat, ca și prin numeroasele discuții despre ele la care am fost părtaș – pot încerca să scriu aici câteva dintre lucrurile pe care aș vrea, personal, să le găsesc anul ăsta acolo. Evident, nimeni nu e obligat să asculte părerile mele.

Semnalizare vizibilă, încă din afara pavilionului. Colectare de date, doar cu acordul meu. Livrare la mașină

Nu vreau să mă rătăcesc prin curtea (oribilă) a Romexpo, căutând expoziția de vinuri. Dacă nu văd o semnalizare clară, am impresia că organizatorul își bate joc de timpul meu. Nu vreau să completez formulare la intrare decât dacă mi se explică rapid de ce ar fi asta în avantajul meu și dacă eu sunt de acord că e așa. Dacă decid să cumpăr vin, aș vrea să-mi fie livrat la mașină sau direct acasă, mai târziu, în caz că nu mă grăbesc cu vinul direct pentru masa de seară. Nu vreau să-mi rup mâinile și picioarele cărând baxuri.

Expozanți care să nu hărțuiască / obosească vizitatorii inutil

Realizez că pentru orice cramă este o investiție de timp și bani să participe la un astfel de târg, iar rezultatul acestei investiții trebuie maximizat: să prezinți cât mai multe vinuri la cât mai mulți oameni, să iei cât mai multe contacte și comenzi. Însă insistența de a oferi unui vizitator “neapărat” și vinurile tale cele mai ieftine, când el vrea să le deguste pe cele mai scumpe (sau invers, nu cred că e vreo diferență), insistența de a-i ține o prelegere înainte să-i oferi prima înghițitură de vin, insistența de a-i cere feedback amănunțit chiar dacă se grăbește, cu așteptarea ca vizitatorul să stăpânească “neapărat” și limbajul de specialitate al vinului, cred sunt de evitat. La fel și “lecțiile” de tipul “aaa, dar noi nu facem vinuri demiseci / demidulci / dulci, noi suntem o cramă de înaltă calitate”! La fel și insinuările de genul “noi facem vinul și din struguri”, de parcă alte crame l-ar face din… rahat turcesc. Despre vorbit de rău vecinii, de-a dreptul, nici nu vreau să amintesc.

Spații de relaxare la Good Wine – unde să pot degusta vinul fără să trebuiască să și stau de palavre cu expozanții

Nu (cred că) sunt sociopat, dar uneori vreau să savurez / aprofundez un vin (sau doar să mă odihnesc după vizitarea câtorva standuri) fără să fiu nevoit să vorbesc cu nimeni. Cred că e ok așa… Și-atunci aș aprecia un colț cu niște mese (poate chiar și scaune, dar nu e obligatoriu) unde să pot să-mi văd de ale mele. Aș aprecia să pot să și mănânc în târg (preferabil altceva decât burgeri sau mici). Aș aprecia să găsesc cu ușurință apă de băut pentru clătirea paharelor și pentru… băut. Strict ca om de presă, aș aprecia mult o zonă unde să pot face un interviu fără să se frichinească toată lumea la 30 cm de mine. Dar înțeleg că nu e un târg pentru presă, ci pentru consumatori și potențiali parteneri de business.

Cel mai important: unde e valoarea adăugată a unui târg ca Good Wine?

Sigur că, în sine, existența unui târg care reunește mulți producători, e un beneficiu pentru unul ca mine. Dar aș vrea mai multă valoare adăugată, dacă tot s-au “scremut munții” să fie toate puse la un loc.

Aș vrea ca un astfel de târg să-mi “developeze” mai mult. Aș vrea să pot să ascult “povești colective”, și nu de 100 de ori (aproape) aceeași poveste despre “calitate, investiție, pasiune și bla-bla” în care doar numele cramei și al regiunii se schimbă. Aș vrea să văd, în afara standurilor, evenimente dedicate explorării, la un loc, a unor soiuri / stiluri / regiuni de vin. Mai multe Tămâioase / Fetești la un loc, să le pot compara pe dată. Mai multe vinuri reprezentative din Dobrogea, să pot să-mi dau seama de eventuala tipicitate a regiunii. Mai multe vinuri din drojdii sălbatice la un loc, să-mi pot face rapid și clar o idee despre ce înseamnă asta. Dacă lângă aceste “colecții tematice” s-ar găsi și un prezentator competent și care nu fornăie pe nas de propria importanță atunci când vorbește cu mine – ar fi cu-atât mai bine.

Aș vrea să găsesc cărți la Good Wine. Despre vin, despre gastronomie, despre turismul către locurile unde se găsește vin și gastronomie. Aș vrea să văd oameni preocupați – sau stârniți – și de altceva decât bârfeală și analiză senzorială. De noi idei, de noi tendințe etc.

Aș vrea să găsesc un “club” la Good Wine – unul la care să mă afiliez cu-adevărat, ca să pot comunica tot timpul anului cu oameni care au aceeași pasiune ca mine, să pot eventual călători cu unii dintre ei sau să beneficiez de anumite oferte speciale.

Aș vrea să văd mai multă inovație în ceea ce privește valorile de întrebuințare ale vinului: mixologie, “șprițologie”, pairing “normal la cap” – nu doar cu trufe și lobster albastru de pe Lună.

Aș vrea să văd mai multă promovare pentru ceea ce e specific românesc, fără eternele și dezagreabilele lamentări cum că la noi “e nașpa”.

Aș vrea să văd mai multe zâmbete și oameni relaxați.

Aș vrea să fiu “ghidat” să am o impresie de ansamblu asupra vinului din România, nu doar o sumă de frânturi din această imagine.