Cezar Ioan, publisherul Vinul.ro, a vorbit despre Congresul de pe 16 aprilie  şi despre recent adoptata lege care instituie „Ziua națională a gastronomiei şi vinurilor din România” la emisiunea Deschis în week-end, de la Radio România Actualităţi, realizată de Eugen Rusu şi Andreea Marin. Mulţumim pentru sprijin, Florentina Varga!

Puteți citi mai jos o transcriere editată a dialogului, sau puteți accesa fișierul audio de la finalul articolului.

” – Proiectul iniţiat la prima ediţie a Congresului de Gastronomie şi Vin a fost adoptat de Camera Deputaţilor, for decizional. Vom avea o Zi a gastronomiei şi vinului, în ultima (LATER EDIT: PRIMA) duminică a lui octombrie. Bună dimineaţa, Cezar Ioan, fondatorul Clubului Presa de Vin!

Bună dimineaţa şi mulţumesc pentru invitaţie!

Este nevoie să ne redescoperim identitatea şi valorile

 – De ce era nevoie de o astfel de zi în ţara noastră?

Pentru că, din păcate, în ultimii 30 de ani, ne-am pierdut foarte mult din valorile tradiţionale româneşti, am pierdut foarte mult în termeni de identitate naţională. Trăim într-o ţară în care anual se deschid mai multe pizzerii, trattorii, osterii şi steak houses decât restaurante româneşti.

– Când şi cum vom sărbători această zi?

Prin lege, ultima (LATER EDIT: PRIMA) duminică a lui octombrie este Ziua Naţională a Gastronomiei şi Vinurilor.

– O sărbătorim de anul acesta?

De anul acesta, pică în 27 octombrie (LATER EDIT: 6 OCTOMBRIE)

„Vinul face parte din istoria noastră”

– Ce preferă românul să bea, până la urmă, bere sau vin? Vă întreb pentru că aţi iniţiat un proiect de lege dedicat gastronomiei şi vinului, nu berii.

Vinul face parte din istoria noastră, din tradiţia noastră, din identitatea noastră, mult mai mult decât berea. Poate că aţi auzit că există nişte linii de demarcaţie care constituie specificuri culturale diferite. Noi cădem de partea dreaptă a acestei linii, suntem o ţară producătoare de vin, în mod istoric – nu că berea ar avea ceva rău în sine, îndeplineşte şi ea nişte nevoi fundamentale ale omenirii, dar noi suntem în zona de vinuri.

– Omul care trăieşte pe aceste meleaguri are o legătură destul de strânsă cu vinul, din istorie ştim că Burebista a fost nevoit – probabil că este o legendă, a rămas în istorie – să ardă via pentru că dacii, să spunem metaforic „ridicau mâinile de la cot în sus” prea des şi era nevoie de ei lucizi. Care sunt obiceiurile românilor din zilele noastre, de consum al vinului? Ce fel de vinuri preferă ei?

În continuare, în România se bea mai mult vin alb decât roşu, mai mult vin cu un rest de zahăr, demisec sau demidulce decât vin sec, dar în ultimii 10 ani s-a constatat o creştere enormă, care continuă, a consumului de vin rose.

Reţete vechi, din surse credibile, aduse în modernitate

– În ceea ce priveşte gastronomia românească, ce feluri de mâncare vor fi sărbătorite?

Intenţia noastră este – şi Congresul are şi acest scop, între altele – să redescoperim împreună din surse vechi şi credibile reţete care s-au gătit aici şi să le refacem, evident, pe gustul omului de astăzi. Nevoile alimentare ale omului modern diferă mult de cele pe care le avea omul de acum 400 de ani, de acum 1.000 de ani. Nu vrem să mâncăm „varză, viezure, mânz”, vrem să găsim acele reţete (şi asta e o muncă destul de mare de documentare) şi să le aducem în modernitate, să le propunem oamenilor contemporani.

– Şi atunci mai are România cu ce se mândri în afara graniţelor în privinţa gastronomiei şi vinului?

Cu siguranţă că da, România este rezultatul a multiple influenţe. Stând aici, la porţile Orientului, cum ne place să spunem, am preluat foarte multe influenţe de la nord, din zona rusească, evreiască, din zona austro-ungară, din zona turcească, din zona sârbească, şi le-am adaptat – iar această adaptare a reţetelor şi mâncărurilor din mai multe zone, asta reprezintă chiar o marcă a României. România e un izvor foarte bogat de gastronomie şi depinde numai de noi să o punem în operă şi să o arătăm lumii. Gastronomia este pentru multe ţări – şi trebuie să devină şi pentru România – o sursă de turism, o marfă de export, dacă pot să o numesc aşa. Ne uităm la ţări ca Italia, ca Franţa, care exportă cu mare succes brânzeturi, salamuri şi nu numai, uleiuri de măsline, vinuri, vedem ce bogăţie stă în acest patrimoniu care este gastronomia. Nu trebuie să facem decât să îl exploatăm.

„Glocalizare” – turiştii caută experienţe locale

– Am văzut la televiziunile acestea de documentare, dedicate – Discovery, National Geographic – că sunt foarte multe documentare ale unor oameni cunoscuţi, care călătoresc în întreaga lume şi prezintă timp de o oră bucătăria locală şi într-adevăr ţi se face poftă de mâncare. Poate aşteptăm să vină şi la noi.

Regretatul Anthony Bourdain a venit în România şi în final a fost o reclamă extraordinar de bună pentru România, chiar dacă atunci experienţa lui nu a fost neapărat cea mai pozitivă. Oamenii aceştia vor veni, vor continua să vină. În epoca globalizării există şi curentul numit „glocalizare„, nu îl numesc eu aşa, a fost deja numit, în care oamenii de pe tot globul, cu resursele pe care le au la dispoziţie astăzi, caută produse locale şi caută experienţe locale. Nimic nu poate fi mai frumos pentru o naţiune decât această sursă de venituri care este injectată în economia naţională de către turişti, înseamnă export de pe loc şi care se realizează însoţit de un mare respect, oamenii care vin într-o ţară pentru mâncare, pentru gastronomie îi aduc un respect ţării respective. E win-win, oricum ai da-o”.