O invitaţie la degustare primită de la Business France nu se refuză. Nu că ar fi ceva ieşit din comun, dar, din proprie experienţă, n-a fost ocazie să nu descopăr în cadrul acestor evenimente măcar o mică bijuterie. Sigur, şi multe gablonţuri, dar printre ele, dacă aveai răbdare şi noroc, descopereai şi adevărate geme. Iar evenimentul „Tastin’ France” din 5 aprilie, găzduit de Hotel Novotel, nu a făcut excepţie.

Să începem cu o „mea culpa”. Din cauza timpului limitat, n-am trecut pe la toţi expozanţii. Am exclus din start Paul Mas, că i-am tot degustat vinurile pe la Vinexpert, am lasat Champagne Vollereaux deoparte, preferând să încerc nişte Cremant-uri de Bourgogne mai abordabile, iar la Condamine Bertrand pur şi simplu n-am mai ajuns. Dar am trecut pe la Domaine de l’Amandine şi pe la Domaine de la Solitude, ceea ce ar fi fost oricum suficient. Aaa, am încercat şi vinuri de la Maison Gabriel Meffre, dar în afară de ochii Laurei, area sales manager pe Europa de Est, n-am reţinut nimic.

Cremant-urile de la Vitteaut Alberti sunt simpatice şi jucăuşe. Casa de familie şi-a început activitatea în 1951 şi s-a specializat în Cremant. Atât de bine, încât şi cei de la Romanee-Conti îşi fac spumantele de uz casnic la ei. Cu alte cuvinte, când veţi primi o invitaţie de la Aubert de Villaine, să ştiţi că spumantul de întâmpinare este făcut în  Rully, Cote Chalonnaise. Dar cu materialul clientului, că Vitteaut Alberti nu are decât 27 de hectare de vie în proprietate. Cu Chardonnay, Aligote şi Pinot Noir. Şi un pic, un pic de Gamay, de care abia aduc vorba şi pe care îl folosesc doar la Cremant Rose. Produc cam 500.000 de sticle pe an, dintre care 300.000 marcă proprie şi 200.000 sub eticheta Facon, cu struguri cumpăraţi… Toată gama lor este compusă din Cremant-uri Brut, cu 8-10 grame zahăr rezidual. Pe care le cam simţi în Brut Blanc, dar care se încadrează perfect în Blanc de Blancs , în Blanc de Noirs şi în vârful de lance Cuvee Agnes.

La Domaine de l’Amandine am descoperit un producător din Cotes du Rhone Village care mizează enorm pe struguri. Atât de mult, încât abia arată lemnul vinurilor. Şi numai la două dintre cele de top. Adică la Seguret Bel Air şi la Seguret La Montagne. Care au fost şi cele mai impresionante. Deşi foarte interesant s-a manifestat şi Seguret Blanc 2016, primul alb cu AOP al familiei. Un blend de Viognier cu Roussanne şi Marsanne. Oricum, dacă e să aleg, rămân cu La Montagne 2013, un GSM realizat din selecţie parcelară, din care 30% a stat în lemn circa nouă luni. Încă tinerel, dar foarte complex.

Dar vinul evenimentului a fost, pentru mine, Domaine de la Solitude Cornelia Constanza 2015, un Chateauneuf-du-Pape realizat dintr-o parcelă în care viile au peste 120 de ani. O parcelă cu Grenache în proporţie de peste 80%. Doar 10 % din acest vin a stat în baric, dar cu toate acestea vinul nu se manifestă deloc agresiv şi acoperă perfect cele 15% vol.alc. Încă prezintă note verzi, dar că structură şi eleganţă impresionează. Sigur, am gustat şi celelalte vinuri de la domeniu, unul dintre cele mai vechi din regiune, înfiinţat cu secole înainte de organizarea apelaţiunii. Chiar şi Reserve Secrete 2010, căruia Parker Jr i-a acordat, cu mărinimie, 99 de puncte. Foarte bun, nimic de spus, dar n-avea personalitatea primului. Plus că la 50 de euro preţ de ieşire din cramă, mai greu…