Am avut ocazia, la final de iunie 2022, să gust două vinuri albe seci din colecția La Cetate recolta 2021 a Cramei Oprișor, iar impresiile mai detaliate le puteți găsi în continuare. Dar nu înainte de a trage o concluzie comună, pe care mi-am permis-o chiar dacă nu am informații de la sursă, ci doar din experiența nemijlocită a degustării: ambele – atât Chardonnay-ul cât și Tămâioasa românească – au un caracter extractiv care umple gura și care doar la primul dintre ele ar putea fi pus pe seama contactului cu lemnul de stejar, așa încât această caracteristică m-a dus gândul la o ședere mai îndelungată pe drojdii. Ambele sunt vinuri de impact deloc neglijabil, cu parcurs olfactiv-gustativ ascendent de la prima mirosire la postgust, au o evidentă destinație gastronomică și sunt vinuri “importante”, care nu pot fi trecute deloc ușor cu vederea și necesită atenția degustătorilor. Ambele cred că vor evolua foarte frumos la sticlă pentru câțiva ani de acum înainte.
Chardonnay La Cetate 2021, sec – complex și puternic
Galben verzui, cu nas plăcut de piersică, unt și vanilie, se exprimă gustativ și prin apariția unor note suplimentare de grapefruit copt (inclusiv pielița albă, amăruie), dar mai ales printr-o “izbitură” cu care untul inițial nu mai are nimic de-a face, fiindcă predomină covârșitor aciditatea și o senzație de structură puternică, chiar “colțuroasă”. Remanența acestei senzații este de aproximativ 45 de secunde, iar la final apar note de migdale care, combinate cu astringența, fac din acest Chardonnay un vin eminamente gastronomic, important și care poate fi învechit chiar și 5-6 ani. Calcanul la cuptor i-ar fi tovarăș bun, dar cred că ar merge inclusiv cu preparate ca pieptul de pui în crustă de parmezan sau chiar mușchiulețul de porc cu rozmarin și o boare de usturoi.
Tămâioasă românească La Cetate 2021, sec – amabil și direct
Debutează olfactiv cu impresii de flori de salcâm și fructe exotice zemoase, foarte agreabil. Gustul prezintă aceleași tonalități, fiind mai întâi catifelat și zemos, după care intră în scenă aciditatea bine marcată și o notă tonică de brusture care schimbă registrul, transformând “amabilitatea” inițială într-un ansamblu general mult mai serios, care reclamă atenția degustătorului. Postgustul este mediu spre lung și completează impresia unui vin de asortat la brânzeturi maturate, brânzeturi cu lavandă sau flori de munte, feluri asiatice mergând chiar până la porc cu alune și ciuperci urechi de lemn sau deserturi nu foarte dulci, ca banane prăjite sau mai europenele tarte cu brânză și caise. Cred că va evolua pozitiv în sticlă pentru următorii 3-5 ani.