Chateau d’Yquem la București… În acea sâmbătă de final de noiembrie, proprietarul Le Bistrot Francais, Cristian Preotu, nu m-a prins din prima la telefon. După care era cât pe ce să uit să îl sun înapoi, fiindcă aveam o zi neobișnuit de aglomerată. Dar am avut noroc, am auzit oferta, vorba ardeleanului… Vinurile pe care m-a invitat să le degust nu-s doar scumpe (pornesc de la câteva sute de euro pentru o sticlă de 0,75 l la lansarea lor pe piață, pentru ca în timp să-și crească și mai mult valoarea, până la mii de euro și uneori zeci de mii), ci și legendar de bune. Iar cele 7 pahare pe care le-am sorbit eu cu ocazia asta m-ar fi costat (dacă mi-aș fi permis!), măcar vreo 5.500 de lei. Dar probabil mai mult, având în vedere că le-am încercat într-un restaurant de top.

Yquem, crama care-i spune “Jeff” lui Thomas Jefferson

Acum, că am înccheiat să mă laud cum am băut eu vinuri scumpe „waaay above my league” la magistralul Le Bistrot Francais, să vă dau detalii!

Nu în fiecare zi ai ocazia (cel puțin pentru mine a fost prima dată, sper să nu fie și ultima!) să deguști istoria, la propriu: Chateau d’Yquem 2014, 2011, 2000, 1997, plus vinul Y – “excepția”. De la 1593, cel puțin, i se știe toată istoria (nu v-o înșir eu aici, dați click și-o să aflați direct de la ei). În 1790, Thomas Jefferson (“Jeff”, cum îl alintă azi pe propriul site cei de la Yquem) – la vremea respectivă ministrul plenipotențiar american în Franța – a cumpărat câteva sticle de Yquem 1784 pentru el și pentru George Washington, considerându-l “cel mai bun vin din Franța”. La clasificarea din 1855, a fost singura proprietate clasificată drept “premiere cru superieur”, iar recolta 1811 (degustată de Robert Parker prin 1995-1996!!!) a primit scorul perfect – 100 de puncte – demonstrând nu doar valoarea excepțională, ci și longevitatea ieșită din comun a vinurilor Yquem.

“Lumina nu are vârstă!”, cum frumos scriu cei de la Yquem. Lucru dovedit și de recordurile lor de preț, care continuă să uimească: 31.000 de lire sterline pentru o sticlă din 1787 vândută în 2006 și 75.000 de lire sterline pentru o sticlă din 1811 vândută în 2011 (potrivit DrinksBusiness.com)

“Maitre de Chai” al Chateau d’Yquem a oficiat prezentarea

Cum “Maitre de Chai” nu se referă deloc la ceai, ci este chiar denumirea funcției de enolog-șef al cramei, o prezentatoare mai bună decât Sandrine Garbay (din 1994 la Yqem) n-am fi putut avea vreodată. Foarte pe scurt, ea a trecut în revistă atuurile pe care s-a construit legenda: multitudinea de soluri pe care sunt amplasate viile, poziția (cea mai înaltă din Sauternes, beneficiind de curenți de aer care asigură uscarea optimă a umezelii, atunci când e în exces, și favorizează instalarea mucegaiului nobil), producția (auto)limitată, culegerea selectivă (bob cu bob, la propriu, în până la 13 etape succesive). Evident, experiența de secole are și ea un rol, și la fel de mult și priceperea tehnologică. Toate, reunite sub o viziune cu adevărat istorică a proprietarilor, indiferent că aceștia au purtat vechiul nume al familiei Lur Saluces sau al concernului LVMH.

Un singur cuvânt despre toate Yquem-urile degustate: imense!

N-am să vă plictisesc cu punctajele pe care le-am acordat eu (oricum, toate au fost peste 90), pentru că probabil că ar fi irelevante în raport cu o asemenea istorie legendară și în raport cu prețurile pe care omenirea avută e dispusă să le plătească. O să încerc să vă descriu vinurile pe baza impresiilor notate “la cald”, făcând precizarea că – la o revizuire ulteriorară a notelor de degustare – vinurile sunt chiar mai bogate și mai complexe decât am reușit eu să surprind pe moment.

“Y”, 2017

Compus în majoritate din Sauvignon blanc recoltat înainte de strugurii pentru Chateau d’Yquem, și cu o cincime de Semillon abia atins de mucegaiul nobil, vinul are arome puternice de pomelo copt, piersică și o foarte fină aromă de kerosen. Un corp bogat, cu aciditate viguroasa și nuanțe gustative de caisă pârguită, la final. Postgust de peste 40 de secunde. Acest vin “sec” (impropriu spus, căci are totuși un rest de zahăr aproape imperceptibil) a fost, pentru mine, surpriza absolută a degustării, mi s-a părut monumental.

Chateau d’Yquem, 2014

Arome de tei, iarbă verde, lemn, fân. Gust dulce bogat dar deloc greoi, ci fresh, de peltea de gutui și caisă, cu un final în care aciditatea nărăvașă își spune ferm cuvântul, readucând o senzație de salivație abundentă și arome proaspete. Postgust de aproximativ 25 secunde, un vin care abia începe să evolueze către complexitatea aromatică și gustativă de care cu siguranță va da dovadă peste încă 10-15 ani.

Chateau d’Yquem, 2011

Arome de lemn nobil de stejar, mușetel, flori albe și fagure. Textură vâscoasă și un gust dulce plăcut, în care curmala apare prima, însoțită de fructe tropicale. Finalul amintește de dulceața de cireșe amare și se prelungește peste 30 de secunde, lăsând o senzație proaspătă.

Chateau d’Yquem Lur Saluces, 2000

O culoare mai închisă, spre cognac, și un nas “în doi pași”: mai întâi pară și gutuie, și apoi lemn nobil, fagure, călimară de cerneală și kerosen. Gustativ e mai suplu decât 2011, cu gust de gutuie și curmală și un final de caisă confiat și dulceață de gutui și iarbă verde. Postgust bogat, intens, peste 40 secunde.

Chateau d’Yquem Lur Saluces, 1997

Culoare închisă, nas oxidativ elegant, cu lemnul nobil în prim plan, însoțit de buchetul de sticlă și impresii de rozmarin, mere galbene deshidratate, cireșe. Gust de smochină coaptă și dulceață de caise, după care urmează o aciditate de-a dreptul explozivă și un postgust enorm (peste 1 minut).