Cine reprezintă Oltenia profundă în Ardeal?

Dacă vânzarea de vin ar fi o piesă de teatru, Florin Ionescu – “Boris”, după cum e cunoscut de majoritatea profesioniștilor HoReCa din zona de care se ocupă – ar fi “artistul” care dă viață personajului Crama Oprișor pe scena din nord-vestul țării, inclusiv Cluj și Bistrița. Practic, în toată partea aia de țară nu poți spune Oprișor fără să spui, totodată, și Boris.

Florin Ionescu are “cam mulți ani” – 42, după cum se alintă el. Pregătirea de inginer și tehnician dentar nu s-ar putea spune că i-a folosit în actuala profesie (decât ca formare a unui sistem de gândire), căci a intrat în vânzări încă de pe băncile facultății: de la “micul trafic” a continuat cu vânzarea de publicitate, cosmetice, băuturi alcoolice, cafea – și a terminat odată ce a ajuns la vin. “Am încercat să particip la cât mai multe cursuri susținute de producători sau importatori, însă cel mai important este faptul că am încercat să fiu permanent la curent cu tot ce se întâmpla în domeniul în care am activat – prin abonamente la revistele și site-utile de specialitate din lumea vinului: Decanter, Wine Spectator, eRobertParker.com șamd”.

Boris Florin Ionescu degustare 1De Oprișor se ocupă indirect din 2001, pe când lucra la o firmă de distribuție din Timișoara iar patronul i-a pus în față 3 sticle de vin: “unul englezesc, unul unguresc și unul românesc”, după cum își amintește și azi Boris (de fapt, trei branduri de pe-atunci făcute la Oprișor – River Route, Val Duna și La Cetate) și i-a zis că trebuie să le vândă în zonă. La Crama Oprișor, propriu-zis (pe atunci era cunoscută încă mai mult drept Carl Reh Winery) a început în 2005. Iar toți acești ani petrecuți în domeniul vinului i-au permis, după cum spune, să vadă “cum a crescut piața vinului din România – de la vrac la superpremium; de la producătorii mari, clasici, la cei mici, care pun pasiune și suflet în ceea ce fa;, de la ospătarii blazați la cei care încearcă azi să asimileze cât mai multe informații și sunt dispuși să investească în ei”.

Autoeducarea este ceva ce Florin Ionescu apreciază nu doar la partenerii din business-ul cu vinuri, ci este ceva ce el însuși încearcă să realizeze permanent. “Întotdeauna am spus că, dacă nu faci ceva cu plăcere, mai bine te lași! Normal că și partea financiară contează, însă trebuie să pui suflet și pasiune în ceea ce faci”, crede el.

Când vine vorba despre promovarea vinurilor, Boris spune că după părerea lui piața “a evoluat foarte mult – drept dovadă sunt vinurile care se regăsesc pe piață”. Consideră că diferența dintre aceste vinuri o fac mult oamenii “care stau în spatele vinurilor; nu doar cei din crame, ci și cei care povestesc vinul, acei promotori care trebuie să-i asculte pe toți “cunoscătorii” și să încerce să le demonstreze că există și alte vinuri în afară de cele pe care le cunosc ei! Aici stă diferența între un promotor bun și unul foarte bun: în răbdarea pe care o ai cu clientul, cunoștințele pe care le ai în domeniu și zâmbetul pe care trebuie să-l ai mereu pe buze la întâlniri – fie că e consumatorul final, fie că e manager de locație! De multe ori îți vine să-l strângi de gât, însă îi zâmbești și o iei de la capăt, cu răbdare. În vânzări se spune că dacă te dă afară pe ușă, intri înapoi pe geam – și încerc sa pun in aplicare aceste vorbe”, spune Boris.

“Vinul este un stil de viață, o ființă, un suflet. Are personalitate și, în viziunea mea, e de sex feminin. Trebuie să ai grijă de el, să-i spui cuvinte frumoase, să-l iubești, astfel încât să te poți bucura de tot ce are de oferit mai frumos”, spune Boris Ionescu.

Pentru Florin Ionescu, principalul atu al Cramei Oprișor sunt oamenii: “Puține companii de această dimensiune am vazut să investească în oameni, să fie alături de ei, să-i susțină, dar în același timp să-i certe atunci când ceva nu e bine”. Consideră că și conceptul din spatele brandurilor Oprișor e esențial: e bine structurat, cu mesaj direct, bine susținut de o poveste autentică, românească – sau mai bine zis oltenească. Evident, nu în ultimul rând contează zona – “binecuvântată de Divinitate”, bine lucrată de oamenii din vie și ale cărei roade sunt prelucrate de “un vinificator și un creator de vinuri de excepție”.

Crede că unul dintre dezavantajele mari în dezvoltarea pieței de vin în România este faptul că nu există o “clasificare adevărată a vinului, așa cum se întâmplă în țările mari producătoare: nu e posibil să găsești un vin calificat ca Denumire de Origine Controlată la 7 lei preț de raft sau îmbuteliat în pet, este un nonsens și o bătaie de joc față de client și față de producătorii care încearcă să promoveze calitatea”. Un alt dezavantaj, crede Boris Ionescu, este faptul că producătorii nu sunt uniți și nu există standarde de calitate pentru soiurile românești. “Cu toate aceste inconveniente, piața vinului e pe un trend crescător, atât ca număr de consumatori cât și ca număr de producători. Datoria noastră, a promotorilor, este să-i determinăm pe consumatori să caute calitatea, să încercăm să facem asocieri gastronomice, astfel încât să-i determinăm să obțină maximum de la vin. Henric al IV-lea spunea că o bucatarie bună și un vin bun sunt paradisul pe pământ, iar eu încerc întotdeauna, prin ceea ce fac, să scot în evidență aceste asocieri și să le explic tuturor că vinul este un stil de viață: cu cât îți vei dori vinuri mai bune, cu atât îți vei dori mai multe de la viață”.

Rugat să recomande câteva vinuri românești – în afara celor pe care le vinde – care i se par deosebite, Florin Ionescu Boris enumeră Negru de Drăgășani de la Avincis, Domain Ceptura Rouge de la Davino, Trei Fete Negre de la Aurelia Vișinescu, Sauvignon blanc de la Liliac, Pinot Noir Otarnița de la Petrovaselo. Îi mai plac și altele, dar l-am oprit noi la atât. Când vine vorba să recomande restaurante bune din zona de care se ocupă, Florin Ionescu spune că e greu să nominalizez doar câteva, poate pentru că unul dintre avantajele de a lucra în acest domeniu este că ajungi să cunosti personalul și proprietarii, iar aceștia se străduiesc să nu te dezamăgească. “În fiecare oraș există câte o locație care încearcă să te surprindă, atât prin profesionalism cât și prin gastronomie: Grill and Chill, Merlot sau Pomodoro, în Timișoara; Ema del Mar, în Arad; Graf, în Oradea; Vila Class, în Satu Mare; La Fontana, în Baia Mare; Taverna Dogarilor, în Bistrița; Adrian Steakhouse, Hora, Baracca, Maimuța Plângătoare, Mura, în Cluj… și lista poate continua”.

Boris Florin Ionescu vie 1