Pe fondul crizei sociale și economice provocate de apariția noului Coronavirus, s-au “developat” o serie de vulnerabilități și în domeniul vinului. Închiderea restaurantelor, suspendarea evenimentelor la care participanții să aibă (și) ocazia să consume, dispariția unor prilejuri de petrecere și socializare și climatul emoțional tensionat au dus la scăderea încasărilor cramelor. Iar pe de altă parte, cel puțin la fel de important ca și aspectul vânzărilor, vinul a fost “lovit” de criză și în privința funcționării lanțurilor de aprovizionare cu furnituri și a reglementărilor sanitare cu privire la condițiile de la locurile de muncă. Am stat de vorbă cu președintele Organizației Naționale Interprofesionale Vitivinicole (ONIV), organism care reprezintă industria în relația cu autoritățile și nu numai. Și, dacă tot l-am prins pe Claudiu Necșulescu, care este și proprietarul Jidvei, l-am întrebat mai multe. Titlul, introducerea și intertitlurile aparțin redacției.

Scăderi de vânzări de până la 80%

– S-a făcut până în acest moment vreo analiză a impactului pe care l-a avut criza COVID asupra viticulturii și vinului din România? Cine a făcut-o, cum și care sunt concluziile?

Membrii Organizației Naționale Interprofesionale Vitivinicole (ONIV) ne trimit situația reală a vânzărilor de vin și putem estima că pentru lunile martie și aprilie s-au înregistrat scăderi chiar și de 80%. Am sesizat schimbări de comportament atât la nivelul consumatorilor, cât și în zona de distribuție, unde societăți puternice au avut sincope în derularea activității.

Nemulțumire legată de Comisia Europeană

– Ce nevoi speciale are comunitatea producătorilor de struguri și vin și care necesită sprijin din partea statului? Cine sunt partenerii de dialog în această chestiune – ce entitate trebuie să ceară ceva și ce entitate trebuie să ofere? Din punctul de unde văd eu lucrurile, dacă premierul a decis că HoReCa e puțin relevantă în contextul COVID și nu constituie o prioritate, despre industria vinului nici nu cred că s-a gândit cineva…

Legat de sectorul vitivinicol, prin intermediul ONIV, care are o voce unitară și reprezintă interesele sectorului, am întreprins numeroase demersuri, chiar la nivelul Comisiei Europene – declar că sunt nemulțumit, deoarece solicitarea trimisă de noi se plia foarte bine pe nevoile imediate ale sectorului vitivinicol, pentru că foarte mulți producători nemaiavând vânzări, nu au cum să întrețină plantațiile viticole. Legat de relația cu guvernul, ministerul Agriculturii a făcut câteva demersuri necesare rezolvării crizei de lichidități, atât pentru a salva plantațiile viticole, cât și pentru a relansa, ulterior, consumul de vin. 

De ce vinul nu are răsunet în mințile și discursul autorităților române? “O parte din vină ne aparține nouă, celor din sector”

– Chiar, la fiecare instalare a unui nou ministru al Agriculturii auzim despre programe mai mult sau mai puțin ambițioase gen “Alege oaia”, de parcă ar trebui să ne punem vreun animal pe stemă – de ce nu am auzit niciodată niciun ministru vorbind despre vin? De ce vinul nu are niciun răsunet în mințile responsabililor guvernamentali și niciun loc în discursul lor? N-am văzut vreodată un premier sau – ferească Dumnezeu! – vreun președinte român care să viziteze un târg de vinuri, care să închine simbolic un pahar de anul nou la televizor. Le e rușine, se tem să nu fie considerați bețivi și să piardă voturi?

Consider că vina ne aparține și nouă, celor din sectorul vitivinicol, pentru că nu întotdeauna am reușit să avem o voce puternică și omogenă și împreună să transmitem autorităților care sunt problemele sectorului. De asemenea, clasa politică a făcut declarații pozitive despre evoluția sectorului de-a lungul timpului și consideră, probabil, că nu avem probleme structurale majore și nu ar fi nevoie de un sprijin real. Nu împărtășesc această a doua variantă, deoarece niciodată nu s-a vorbit și nu se vorbește suficient despre vin. Vinul pentru România, ca țară tradițional viticolă, reprezintă mult mai mult decât un produs agro-alimentar, pentru că are nenumărate valențe și poate sprijini într-un mod pozitiv imaginea României.

E în plan o campanie pentru consumul moderat de vin. Dar revenirea nu va fi în “V”

– Cum se poate ajuta singură comunitatea producătorilor de vin?

Nevoia de comunicare și nevoia de educare a consumatorului sunt foarte importante și cred că reprezintă punctul cel mai sensibil și mai puțin abordat de către producătorii de vin. În perioada următoare, avem în plan să începem un proiect de promovare și informare cu privire la ceea ce însemnă “consumul moderat de vin” care, cu certitudine, vine să însănătoșească societatea românească. 

– Care sunt estimările dvs. cu privire la consum în viitorul apropiat (12 luni)?

Nu sunt foarte încrezător în acea revenire pe care o anunță guvernanții și, în speță, ministrul Finanțelor. Nu cred că va fi o revenire atât de rapidă în „V”. Poate doar dacă noi, producătorii, vom găsi căi de comunicare și noi provocări adresate consumatorilor, astfel încât să compenseze lipsa de apetit survenită pe fondul lipsei de evenimente și momente dedicate consumului de vin. 

Va crește retailul modern și comerțul online, dar pierderile din retailul tradițional și HoReCa nu vor putea fi recuperate aici

– Cum credeți că vor evolua canalele de vânzare (retail modern, retail tradițional, distribuitori, horeca, shopuri online)?

Zona de retail modern în mod sigur va înregistra o creștere, lucru care s-a resimțit și în perioada stării de urgență. Prin politicile și coerența acțiunilor de marketing și promovare, acest segment va prelua tot mai mult din zona retail-ului tradițional. Legat de distribuitori, ei sunt deosebit de utili, fiind veriga cea mai importantă atât în relația cu traditional trade, cât și cu zona de HoReCa. Pentru categoria vinurilor superpremium, magazinele online pot reprezenta o soluție alternativă care poate compensa, limitat, pierderile suferite pe celelalte canale de vânzare. Nu putem spera ca tot ceea ce se pierde în zona de retail tradițional și HoReCa să fie absorbit de încasările venite din comerțul online. 

– Ca să parafrazez o întrebare celebră dintr-o campanie electorală de acum 15 ani: “Credeți în internet, domnule Necșulescu”?

Cred în utilitatea internetului, dar nu cred întotdeauna în toate informațiile vehiculate pe internet. Pentru segmentele educate, care au posibilitatea de a aborda informația cu un semn de întrebare și care până când nu au o confirmare nu pun bază în informațiile venite într-un ritm extrem de rapid în acest mediu. Dar, fără îndoială,  internetul este foarte util și, totodată, extrem de important pentru comunicarea de business. Cred însă că la nivel internațional ar trebui să existe o serie de reglementări astfel încât, atunci când cineva aruncă în piață o informație necontrolată, să poată fi pedepsit. 

Un plan de promovare a exporturilor va fi disponibil în 2021

– Ce e de făcut cu exportul de vin românesc? Mai așteptăm ceva de la stat sau producătorii de vin trebuie să ia această problemă în propriile mâini? Tot vorbim de imagine de țară, cred că o întrebare se impune: cine s-o facă, dacă nu producătorii înșiși? Cine ar trebui să ia inițiativa și cum ar trebui să fie creată și comunicată această imagine, pe ce “brief”, cum se spune în limbajul agențiilor de publicitate?

Mai devreme vă vorbeam despre un proiect la care lucrăm la nivelul ONIV – sperăm că împreună cu Adunarea Regiunilor Europene Vitivinicole (AREV) și cu Oficiul Național al Viei și Produselor Vitivinicole (ONVPV). Este vorba despre un proiect de promovare care va cuprinde imaginea de țară viticolă a României, pentru că vinul se numără printre puținele produse în cazul cărora chiar putem discuta despre o tradiție milenară și este păcat să nu valorificăm acest atribut major al viticulturii românești. În acest sens, contextul cu totul special în care ne aflăm ne va oferi  răgazul necesar ca până în 2021 să construim acest proiect foarte bine, iar atunci când granițele se vor deschide și circulația mărfurilor va fi reluată corespunzător să fim pregătiți cu un proiect sustenabil și de impact, capabil să susțină exporturile de vin.