Articol de Loreta Budin, Angers
Are 150 de ani si e cunoscut peste tot in lume ca un clasic modern. Intra in compozitia a 350 de cocktailuri internationale. S-a nascut in oraselul Angers, dar e prezent in 200 de tari. Multi francezi inca il mai percep ca„digestivul din sertarul bunicii”… dar intervine, salutar, Dita von Teese. Deci, „Voulez-vous Cointreau avec moi”?
Statia de autobuz Cointreau
O vizita la Carré Cointreau e obligatorie pentru cei care poposesc in Angers. Cartierul general al companiei producatoare nu mai e in inima orasului, ca altadata, ci a fost mutat – evident, din motive de logistica – in Saint Barthelemy d’Anjou, la 15 minute de mers cu autobuzul. Statia se numeste, pur si simplu, Cointreau.
Cladirea, cu aspect futurist si cu elegante note clasice la interior, este si hala de productie, si muzeu, si sala de degustare, si butic de desfacere a binecunoscutelor sticle patrate.
Din holul de intampinare, cu aspect de bar sic, vizitatorul e invitat in sala de proiectie, unde afla tot ce se poate afla despre istoricul bauturii si despre evolutia brandului.
Lichior din coji de portocale
Povestea Cointreau incepe in 1849, cu doi frati care infiinteaza o distilerie in orasul Angers. La inceput, produc un soi de visinata traditionala, guignolet. Afacerea are succes. Un sfert de secol mai tarziu, tanarul Edouard Cointreau – fiul unuia din fondatori – isi propune sa faca ceva cu totul special.
Dupa ce viziteaza diverse fabrici de alcool din lume, Edouard inventeaza si breveteaza reteta originala a bauturii care ia numele familiei: un distilat cristalin din amestec de coaja de portocala dulce si amara.
Lichior fara culoare – o noutate la vremea aceea. In schimb, sticla are nuanta ambrei, si o forma patrata, inedita. Toate acestea singularizeaza marca si suscita curiozitatea.
The worldwide brand
Lichiorul Cointreau, triple sec, adica de 3 ori mai concentrat in uleiuri esentiale, si cu gustul atat de caracteristic, prinde repede la public. Pierrot-ul cu aer usor pervers, care atinge cu varful limbii sticla patrata, devine imaginea simbolica a brandului. Afisele de promovare impanzesc orasele Frantei; la doar trei ani de la inventarea cinematografiei, apare si prima reclama Cointreau „in miscare”.
La inceput de secolul XX, firma – care se lauda deja cu aproape un milion de sticle vandute pe an – deschide primele filiale in strainatate. Canada, Statele Unite, America de Sud… lichiorul cucereste lumea, sub sloganul „The worldwide brand”. Devine bautura starurilor de la Hollywood, a vedetelor de music-hall si a VIP-urilor fara frontiere. In anii ’60, expansiunea atinge apogeul.
Dita von Teese – dincolo de moda
In 1989, compania-mama se uneste cu firma producatoare de cognac Rémy Martin, iar campaniile de promovare se fac sub noul slogan „Voulez-vous Cointreau avec moi?”.
Radicala schimbare de ton si de public tinta in 2001: campania Be Cointreauversial vizeaza, cu precadere, consumatorii neinhibati, de sex feminin. De aici, pana la lansarea Cointreaupolitan-ului – un Cosmopolitan fara vodca, bautura hip a parizienilor –, cu Dita von Teese drept ambasadoare a brandului, nu mai e decat un pas.
Eforturile de marketing au drept obiectiv inclusiv „desprafuirea” marcii in ochii consumatorului francez: Cointreau nu e un digestiv, e ingredientul magic al coktailurilor moderne cu glamour, e bautura care transcede moda de-o clipa.
Proportia magica
Un clasic modern – muzeul dedicat Cointreau-ului nu face decat sa sublinieze aceasta idee. Impresia e puternica inca de la intrare: un miros sublim de coaja de portocala invadeaza narile vizitatorilor.
O hala cu utilaje de distilat, cu conducte alambicate de culoarea cuprului, e reprezentarea contemporana a ceea ce se facea acum mai bine de-un secol.
Ghidul ne asigura ca niciun compus secret nu intra in alcatuirea Cointreau-ului. Reteta pare simpla: coji uscate de portocala, zahar, apa purificata, alcool natural. Proportia intre ingrediente e insa totul. De aceea, incercarile de a copia bautura – marturie stau sutele de sticle-pirat expuse – au esuat intotdeauna.
„Inima” din uleiuri esentiale
Cojile amare se aduc din Brazilia, cele dulci din Tunisia si Spania. Ghidul ne asigura ca decojirea portocalelor se face manual (cica ar fi mai scump si mai riscant pentru integritatea materiei prime sa se faca mecanic). Vizitatorul e incurajat sa atinga si sa miroasa cojile in chestiune. Cele amare, in nuante verde-bronz, elibereaza arome delicate, complexe, exotic condimentate; cele dulci, in nuante rosiatice, aduc mai multa intensitate a fructului.
Ghidul ne explica, in mare, procesul tehnologic: cojile sunt lasate la macerat, apoi le sunt extrase uleiurile esentiale. Din lichidul care rezulta la distilare, doar fractiunea intermediara – „inima” – se pastreaza. I se adauga apa, este centrifugata, apoi amestecata cu zahar si alcool, care da dau rotunjime si potenteaza aromele.
Cojile „stoarse” complet de uleiurile volatile si fara urma de alcool sunt folosite drept compost la fermele din regiune.
Nemuritorul dulce-amarui
Muzeul abunda de medalii si premii, de fotografii cu personalitati care s-au declarat fani Cointreau, de postere si reclame de colectie. Vitrine intregi expun jucarii de epoca, obiecte de uz casnic sau de uz personal, imprimate cu logo-ul de altadata al firmei.
Galeria cu exponate este chiar deasupra unei imense hale de productie si imbuteliere. Ne aplecam peste balustrada, si ii zarim pe muncitori cum se agita de colo-colo. Fotografiatul interzis!
Ghidul nostru ne invita la un Cointreau pur, apoi la unul cu gheata. Cristalele reci transforma, ca prin magie, lichidul translucid intr-unul alb-opalescent, iar gustul devine mai rotund, mai fructat. La final, degustam un Long Cointreaupolitan – 5 cl Cointreau, 7 cl suc de merisor, 2 cl suc de lamaie, gheata pisata marunt – , pe muzica se soft-jazz si cu ochii pe (reclama cu) Dita von Teese. Cu o productie de 15 milioane de sticle pe an, dulcele-amaruiul, batranul Cointreau inca mai are multe de spus…
