Cine n-are Cosmin Dragomir în bibliotecă, să-și cumpere: „Colecționarul de sarmale”, volumul-cărămidă de 700 de pagini, nu costă mai mult decât 3 porții de sarmale la un restaurant decent, dar e suficient de hrănitor încât să sature pofta de snoave, informații istorice, călătorii gustative și geografice pentru mai multe luni. Partea cea mai interesantă e că, fiind o antologie de texte, fiecare cu propriul început și sfârșit, nu trebuie citită din prima până-n ultima scoarță cartonată, ci pur și simplu o poți deschide oriunde și dai de câteva pagini pe care le parcurgi cu plăcere. Cartea are și ilustrații frumoase semnate de artistul Mihai Coșulețu și – încă un amănunt „din culise”, că vă știu mari amatori de bârfe – mâna din imaginea de pe copertă e chiar stânga lui Cosmin, care și-a tatuat sarmale (și zacuscă, și poale-n brâu), ca să se știe că acest volum e o treabă de suflet. Mai spun că volumul e o idee excelentă de cadou de Crăciun și nu numai – și aici se încheie „cronica” mea propriu-zisă de carte și începe partea mai personală. (Fotografii de Călin Stan)

Sală arhiplină la întâlnirea cu „Istericul culinar”

Cosmin mi-a făcut capul calendar și balele bretele cu poveștile pe care voi o să le regăsiți în carte, dar pe care eu le-am ascultat de zeci de ori. Nu degeaba pe l-a poreclit „nășica” Diana Popescu „Istericul culinar”, în loc de „istoricul culinar”! Dacă-l zgâlțâi din somn după o noapte de băute să-l întrebi cum îl cheamă și unde se găsește, începe să-ți turuie cum „sarmalele sunt ȘI românești”, „ciorba de burtă a luat DOAR numele de la otomani” (LATER EDIT: scuze, Cosmin NU zice asta!), „micul NU-I kebab sau cevapcic” și „ciorba nu e borș”.  L-aș urî că mi-a mâncat urechile cu toate poveștile lui culinare, dar nu pot. Pentru că pasiunea asta a lui pentru gastronomie – omul „e cu-cuuu!”, vă zic, în cel mai bun sens: respiră sarmale, zacuscă, ciorbe de burtă, mititei, organe, și expiră rețete și istorii documentate (și cred că doarme-n ceaune ca vampirii din filmele americane în coșciuge) – e ceva de care avem nevoie, dacă e să începem să ne regăsim ca popor. Probabil, ca și mine, nici mulți alți prieteni sau cunoscuți nu-l pot urî pe Cosmin Dragomir, așa că lansarea cărții lui de la Cărturești Verona, din București, a fost cel mai aglomerat eveniment de acest gen pe care l-am văzut acolo în ultimul deceniu. Sala cu scaune unde au avut loc spiciurile de prezentare a fost arhiplină de oameni care au stat și în picioare pe unde s-a putut, dar s-a umplut și sala alăturată, cu participanți-ciorchine, doar-doar apucă să arunce o privire și să audă o frază de la masa autorului. S-a râs mult, s-a vorbit la obiect mult, s-au făcut glume proaste (adică eu am făcut, dacă mi-au scăpat microfonul câteva minute). A dat Cosmin Dragomir autografe încă vreo oră după lansare, de i s-a terminat pasta din pix și a întârziat la sărbătorirea cu băutură și bucate care fusese pregătită pentru ocazie la restaurantul La Mama Ateneu, de vizavi de Cărturești.

Hai La Mama cu găbire, la party cu Horincie și Gramofon pentru „Colecționarul de sarmale”!

De tortul din sarmale pregătit de prietenii autorului de la La Mama v-am zis încă din titlu și îl puteți vedea în imaginea de mai jos în toată splendoarea lui, adus pe gheridon cu artificii sub privirile vigilente ale patronului Cătălin Mahu (centru), ca șampania la club – „let’s make sarmale great again!”. De Ștefan Gogotă cu ale lui licori de La Horincie – de vișine sălbatice, gutui și pere de data asta – vă spun acum (și-l puteți vedea și pe el în poză, în stânga). La fel și prosecco Serena, aduse cu grăbire de prietenii de la Parmafood. Ce nu puteți vedea în imaginile selectate de mine sunt vinurile de la Gramofon Wine, la care mulțimea de oaspeți (au stat și-aici „boieri pe scaun, au stat și în picioare”!) „a cântat” mult până spre miezul nopții. Șorici, jumări, telemele și cârnați artizanali „le-au ținut cununa”, dar nicio stea n-a căzut de pe cer – doar s-a ridicat una, a gastronomiei românești. Iubitori de arte și istorie, de etnografie și de bucătărie, de vinuri și rachiuri, apreciatori de frumos pe hârtie sau pe farfurie, omenet conștient că gastronomia e cultură și identitate s-a întrecut la sărbătoarea „Colecționarului…” și a primit cu bucurie vestea că „Istericul culinar” șurubărește neobosit la alte (cel puțin două) volume: „Enciclopedia mondială a sarmalelor” și „Pe culmile mahmurelii – o istorie a ciorbei de burtă”. La mai mare și tot așa! Artificiile nu știu cine le-a adus.