Confesiunile unor campioni la gatit

“They are really creative!” – Robert Rainford, Azuga, martie 2008

Gabriela Maris – Clubul Presa de Vin

“Va asteptati sa castigati vreun premiu?”, m-a intrebat reporterita de la TVR.

Ajunsese cu echipa, un operator si soferul, la spartul targului si, cum in jur nu mai vedeai decat farfurii si oale golite, printre tacamuri, pahare si resturi de ingrediente, si-a gasit scaparea si ilustratia necesara in cele doua cuptoare de la standul nostru, in care, cu o ora inainte, coceam ultimele mere in aluat pe care urma sa le supunem jurizarii, alaturi de alte trei placinte.

Competitia se incheiase. Presa, care avea prioritate dupa trecerea juriului, si publicul, pustiisera precum lacustele standurile asezate intre restaurantul Hotelului Flora si plaja iar concurentii incepusera sa stranga in urma lor, in asteptarea deliberarii si a rezultatelor finale. Nu ne asteptam, dar il asteptam, i-am raspuns prompt si cu modestia cuvenita. Se intampla in week-end-ul trecut, ultimul din iunie, la Mamaia, la temperaturi de 40 de grade, in a doua etapa a Campionatului International de Gatit in Aer Liber 2008.

Echipa Clubului Presa de Vin a fost alcatuita, ca de obicei, din cei trei membri permanenti – eu, Zidurean (deja brand in sine) si Sofia, in varsta de 8 ani – si cine a mai venit. De data asta, o armata de sustinatori, care membri cu drepturi depline, care prieteni priceputi la framantat aluatul. Dupa o prestatie modesta la Azuga, unde am fost doar “Bucatarii etapei”, speram la un premiu important.

Si nu ne gandeam atat la clasamentul final, cat la victoria de la Gilau, de anul trecut, de la primul campionat, atunci cand am castigat Locul I la Creatie, cu pastravi inveliti in lut si copti in jar, cu Francusa de Cotnari si un stand cucutenian, ridicat in cinstea soiurilor traditionale si a inceputurilor civilizatiilor neolitice si neolitrice. N-a fost nevoie de vreo sedinta in plen ca sa analizam cine si cum a gresit-o cu vanatul in primavara, ori daca s-a falsat in Corul Vanatorilor, incropit din ce s-a gasit la fata locului, in ziua concursului. Si nici de demisii, à la mode de chez nous. Ne-am inscris tot la Creatie, sectiunea care ne place cel mai tare, si am ales strategic placinta. Pe de o parte, eram convinsi ca multi vor gati oaie, peste ori bors pescaresc, dat fiind ca ne aflam in Dobrogea. N-au facut-o, iar povestea asta cu bucataria traditionala a ramas avantajul nostru. Pe de alta parte, placinta trebuia coapta iar elementul nostru de spectacol, de mare spectacol, erau cuptoarele, doua la numar, construite la fata locului, cu vreo 600 de bucati de caramida, de arma noastra secreta, Lucian Taran, sculptor si ceramist, care va sa zica om de meserie si, pe deasupra, prieten. Nici nu incepuse concursul si aveam deja oferte de pret iar, la final, cuptoarele noastre aveau sa fie vandute unui hotel din Mamaia. In asa conditii, orice ai fi copt inauntru nu putea sa fie decat extraordinar.

Sauvignon blanc la placinte cu varza, ceapa si afumatura si la cele cu praz, ciuperci si branza de capra

De la bun inceput, “meniul” a fost gandit de la sarat la dulce si in asa fel incat sa mearga si cu vin alb si cu vin rosu, si cu vin sec si cu vin dulce, asocierea vinului la masa fiind iarasi un avantaj de care, evident, am profitat. Si, cum nu vedeam placinta noastra dobrogeana decat langa vinuri produse in regiune, ne-am orientat catre Alcovin Macin, producator din nordul Dobrogei, din podgoria Sarica Niculitel, sponsorul nostru si in materiale pentru cuptoare, de la suportul metalic ce avea sa sustina fiecare cuptor la caramida si lut de calitate excelenta. Prima placinta supusa jurizarii era mai degraba ardeleneasca, placinta cu varza si ceapa, in care am pus, intr-un moment de inspiratie colectiva, si cateva fire de afumatura. A doua, cea mai spectaculoasa, din punctul meu de vedere, caci era “creatie proprie”, a fost o placinta cu praz si ciuperci, in cantitati egale, legata cu branza de capra, condimente si ceva verdeata. Ambele au fost servite juriului cu un Sauvignon Blanc, sec si pus din vreme la rece.

Placinta cu patru feluri de carne si Pinot Noir

Placinta cu carne a fost cea mai dobrogeana dintre toate. Facuta cu patru feluri de carne, intre ele obligatoriu oaie, condimentata pe masura si asortata cu Pinot Noir, placinta lui Zidurean, Chivu al nostru, a fost la fel de spectaculoasa si a intrunit punctele necesare rezultatului final. Si, cum nu ne mai saturam de spectaculos, am incheiat cu merele in aluat ale Sofiei, pe care le-am asortat cu un Muscat Ottonel demi-dulce, dobrogean si aromat, si pe care le-am preferat banalelor placinte cu mere si branza dulce cu stafide, care se vindeau cu succes peste drum desi erau si contra cost si in afara concursului. Nici unul, din zece cati eram, n-a apucat sa guste din toate placintele la care s-a lucrat o jumatate de zi, la 40 de grade, temperatura ce crestea brusc in spatiul de lucru de la gura cuptorului. Nu gusta nici juriul, daca nu faceam zid in jurul lor, ca sa le aparam de “termitele” de pe margine. Incercam, in schimb, sa ne ghicim sansele din reactiile fiecarui membru al juriului.

Reactiile juriului

Robert Rainford – pentru cine nu stie inca, bucatarul si prezentatorul emisiunii tv Licence to grill, cunoscuta in toata lumea si presedintele juriului inca de la prima editie a campionatului – degusta si asculta atent explicatiile intr-o combinata romano-engleza. Dumitru Burtea, de la Asociatia Nationala a Bucatarilor si Cofetarilor, descoperise tava cu „rebuturi”, daduse aluatul la o parte si evalua de zor compozitia cu varza acra, ceapa si afumatura. Jakob Hausmann – il stim cu totii de la Hai sa bucatarim, emisiune a TVR-ului – a fost mai curios de merele in aluat, Dan Chisu, care nu mai are nevoie de prezentare, vroia un pahar cu apa iar Vlad, si el bucatar si vedeta intr-un matinal de pe Antena, cerea cu incapatanare furculita si cutit desi toata lumea incerca sa-i explice, e drept in engleza, ca sa inteleaga tot poporu’, ca placinta romaneasca se mananca cu mana. David Contant, de la Heritage, un chef scolit, zice-se, la cele mai exclusiviste restaurante din lume, n-a lasat sa-i scape nici o emotie à propos de placinta noastra dobrogeana si atat de muncita, in schimb, Cornelia Ghisoi, lady-chef la Aro Palace Brasov ne dadea speranta.

And the winner is… Dupa ore de asteptare si un concert interminabil de muzica olteneasca, sustinut de familia Calin, care se adresa publicului cu „dragi telespectatori” si multumea din cand in cand primarului Mazare, pesemne stiau ca e campionat de gatit, a venit si momentul mult asteptat. Premiul I la Creatie si Cupa etapei Mamaia 2008 se acorda echipei Clubul Presa de Vin. Nu ne asteptam, dar il asteptam. Chiar daca suna a cliseu, o adevarata explozie de emotie si bucurie ne-a cuprins pe toti si, in timp ce unii urcam pe scena pentru felicitari, diplome, medalii si cupa, altii fixau momentul in memoria aparatelor digitale de fotografiat, dovada si, in acelasi timp, amintire a lucrului bine facut cand echipa functioneaza, a lucrurilor care ne unesc, a unei traznai inceputa in doi adulti si un copil, la care au pus botul si altii inca de la prima participare care s-a numit Gilau 2007. Cu locul I la Creatie, ne egalam performata din toamna trecuta. Cu Cupa Etapei, ne depasim recordul si ramanem in carti pentru finala din septembrie, de la Gilau. Castigator sau nu, realizezi brusc ca ai descoperit o alta lume, ca, in adevar, am ajuns sa mai vorbim si de altceva decat de stirile de la ora 5, de galceava politica si transhumanta din fotbalul autohton de dinainte si de dupa Euro 2008.