Peste un milion de sticle purtând recomandarea calității exprimată prin punctele Vinul.ro afișate pe etichete s-au vândut în ultimii 3 ani în marele retail – acesta e momentul de bilanț pe care am dorit să-l marcăm printr-o discuție cu inițiatorul și “pilotul” proiectului “Vinuri cu puncte”, consultantul independent de management și vânzări Marius Dinu.

Din evaluări independente au de câștigat au toate părțile implicate

– Marius, cum caracterizezi acest volum de vânzări de 1 milion de sticle în trei ani?

E doar un început – care demonstrează, însă, ceea ce spuneam demult: atunci când ai în vedere interesul consumatorului, acesta te recompensează acordându-ți încrederea lui și banii lui. 

Punctajele afișate pe sticle sunt cea mai eficientă formă de a-l ajuta pe consumator, pentru că îi dau indicii clare, ușor de perceput, cu privire la nivelul calitativ al vinurilor. Mai departe, în funcție de bugetul și de așteptările lui, consumatorul știe să-și facă și singur aritmetica de achiziție, în cunoștință de cauză. De aceea spun că un milion de sticle reprezintă abia un început: pe măsură ce tot mai multe crame și tot mai mulți retaileri vor înțelege – în urma demonstrației practice făcută de milionul de sticle – să adopte această formă de certificare profesionistă și independentă a calității, publicul își va orienta preferințele către acest sistem, unde primește garanții de calitate reale. 

Și nu doar consumatorul are de câștigat, ci toate părțile implicate: retailerul oferă un serviciu cu valoare adăugată, facilitând decizia de achiziție în baza unor argumente independente și își crește propria imagine în ochii consumatorului, care devine mai satisfăcut și, astfel, mai fidel; crama producătoare beneficiază și ea de un plus de imagine și de fidelitate, pentru că acceptă această formă de certificare, de transparentizare independentă a calității, și o adaugă celorlalte argumente proprii de vânzare, crescând încrederea consumatorilor și a partenerilor de afaceri.

E un val internațional din care nu are cum să lipsească România!

– De ce nu vedem și mai multe punctaje pe etichetele vinurilor, pe și mai multe rafturi?

Ține pe de-o parte de maturitatea pieței: România e o piață încă tânără, în formare, atât la nivel de producător cât și la nivel de retailer și chiar de consumator – care-și crește, încet, dar sigur, exigențele. Pe de altă parte, comerțul cu vin, în general, s-a schimbat inclusiv la nivel internațional în ultimele decenii. Oferta e tot mai mare! Vinuri care înainte se vindeau doar local, acum pot ajunge cu ușurință în toate colțurile lumii. Concurența la nivelul producătorilor crește. Canelele de vânzare către public sunt tot mai mult cele bazate pe know-how internațional. Nevoia de repere de orientare a achizitorilor în funcție de calitate crește și ea. Sunt avantajați producătorii din zone cu notorietate foarte mare și cei cu brand internațional foarte puternic, dar ceilalți trebuie să se zbată să aducă alte argumente solide pentru a fi selectați. Prin urmare, deja acest sistem de puncte afișate pe etichetă e tot mai mult adoptat pe plan internațional, iar peste nu foarte mult timp valul va fi vizibil și în România. Prin urmare, producătorii care înțeleg avantajele mai repede vor fi privilegiați.

Un alt beneficiu important adus cramelor de evaluările calitative exprimate prin punctaje e mai puțin vizibil la consumator, dar e extrem de important pentru competitivitate: producătorii care adoptă aceste evaluări știu din timp – încă din hală, dinainte de a pune anumite produse pe piață sub anumite branduri – cum stau. Predictibilitatea – și profitabilitatea – afacerii lor crește atunci când știu dinainte de îmbuteliere ce nivel calitativ obiectiv au produsele lor. Iar asta le aduce încă un avantaj – le aduce timp pentru corectarea anumitor erori și pentru pregătirea întregii strategii. 

Oricât de bine pregătit, oricât de onest și oricât de meticulos ar fi un producător în evaluarea cu resurse interne a propriilor vinuri, prioritățile lui de zi cu zi sunt producția și vânzarea, iar raportarea lui la restul pieței nu are cum să nu fie subiectivă. Își urmărește competitorii direcți, trage eventual niște concluzii intuitive despre așteptările publicului pe baza datelor de care dispune, dar nu poate vizualiza întreaga piață și toate tendințele de interes în mod sistematic, cum o pot face panelurile de evaluatori independenți care provin din diferite sectoare ale pieței.