Advertorial – Crama Domneasca, rafinata bucatarie traditionala

Proiect sustinut de Senator Wine

In nebunia zgomotoasa si plina de culoare care domina Centrul Istoric al Bucurestiului, sa gasesti un loc linistit, retras, in care sa nu fii calcat pe bombeuri la cinci minute si in care sa poti asculta fara palnie la ureche ceea ce iti comunica partenerul de discutie pare o utopie. Si totusi exista acest loc. Pe Selari, la nici doua minute dupa ce ai trecut de bariera, undeva pe dreapta vezi o firma mare, „Crama Domneasca-Restaurant Voievodal”.

Sigur, pare putin ciudata, raportat la peisajul colorat al Centrului Vechi, iar daca mai si arunci o privire pe usa, te gandesti ca inca n-ai primit marirea de salariu si nu prea ai ce cauta acolo. Pentru ca vezi ceva ce nu prea mai intalnesti prin zona, adica mese mari, curate, corect aranjate, care te tin la o distanta prietenoasa fata de vecini. Plus un decor care incearca sa-ti aminteasca faptul ca, acum sute de ani, prin zona misunau boieri si domnite, logofeti, vistiernici si tot felul de alti dregatori. Pare usor coplesitor, mai ales ca, odata intrat, constati ca oamenii n-au facut treaba de mantuiala. Dusumeaua de frasin da bine intre coloanele groase, albe si prinde bine semineul mare, care promite o caldura placuta in serile de iarna. Acesta e primul salon, cel Domnesc, cu o capacitate de 70 de locuri. Pentru ca restaurantul „Crama Domneasca”, infiintat inca din 1971, insa revenit in circuit abia in 2009, nu se limiteaza la atat. Mai exista salonul Voievodal, cu o capacitate de 120 de locuri, din care ai o priveliste superba asupra ruinelor Curtii Vechi si mai este si Crama, spatiu destinat nefumatorilor, unde pot manca 100 de oameni. Tot jos, langa crama, se afla Vinoteca, un spatiu de circa 80 de metri patrati in care sunt depozitate vinurile de colectie, scoase la lumina doar cu comanda prealabila, pentru clientii avizati. Dupa incheierea lucrarilor de restaurare ale strazii Selari, restaurantul va redeschide terasa, unde vor mai fi 50 de locuri, insa pana atunci managerul George Dumitrescu spera sa poata inaugra terasa din spate, amplasata chiar langa zidul Palatului Domnesc, un loc special pentru serile lungi de vara.

SURSA DE INSPIRATIE, RADU ANTON ROMAN

Dar nu numai decorul este punctul forte al celor de la Crama Domneasca. Ci si bucataria, una dintre putinele din Bucuresti care mai respecta specificul romanesc traditional. Cu preparate diverse, care pleaca de la o „Gustare Boiereasca”, din care, pentru numai 47 de lei, doua persoane se pot infrupta cu salata de vinete, branza frecata cu paprica, fasole batuta, icre, zacusca si ardei copti, pana la „Cocosei la sabie”, cu mamaliguta si mujdei de usturoi, la numai 37, 5 lei. Pe langa traditionalele sarmale, ciorba de burta, saramra de crap sau ciolan cu fasole, la „Crama Domneasca” mai gasesti specialitati precum „Carne in untura a la Curtea Veche”, „Ciorba de fasole in paine” sau „Platou ca la Crama Domneasca”, un mixed-grill de organe, cum in putine locuri din tara mai poti savura. Iar daca vrei un adevarat festin, poti comanda „Boboc de rata pe varza calita”, care costa ceva mai mult, 112 lei, dar merita. Insa acesta, ca si bucatele vanatoresti, iti poate ajunge in farfurie doar cu comanda prealabila, aceste preparate necesitand procedee termice si de preparare mult mai complexe. Exista in meniu chiar si un preparat bio, la sectiunea gustari, numit „Mizilic Domnesc”, in fapt un platou cu semipreparate selectate de la producatori acreditati. Surprinzator este si meniul de vinuri, poate cel mai complet din Centrul Istoric, daca excludem wine-barurile. Iar partea leului revine, cum ii sta bine unui restaurant cu specific romanesc, sortimentelor autohtone. Gasesti si citeva etichete straine, nume prestigioase, precum si un bogat sortiment de distilate, in care tuiculita este la loc de cinste.

ZAMBETUL, INCLUS IN FISA POSTULUI

Dar nici macar bogata oferta de bauturi nu tine capul de afis la Crama Domneasca. Ce puncteaza decisiv in competitia cu alte restaurante este echipa. 25 de persoane pe schimb lucreaza pentru ca oamenii care le calca pragul sa simta din plin cele cateva clipe de relaxare pe care le-au cautat si sa plece multumiti. „Ne straduim sa implementam zambetul pe chipul lucratorului din restauratie. Vrem sa imbunatatim cat mai mult partea de servicii, la fel cum ne dorim sa nu coboram stacheta, lucru care ar face sa ne pierdem, asa cum s-au pierdut atatea alte case cu specific romanesc”, precizeaza George Dumitrescu. Cel putin, pana acum, niciun pericol. Pentru ca, daca intri la Crama Domneasca, ai parte de un decor prietenos, de servicii de calitate, de mancare gustoasa si rafinata. Pe scurt, chiar daca nu ajungi sa fii domnitor, macar te simti domn.