Interviu de Cezar Ioan si Adelina Boboc, fotografii din arhiva personală a lui Cristian Preotu

Un interviu cu proprietarul magazinelor Comtesse du Barry și al restaurantelor Le Bistrot Français, Bistro Ateneu, Corto Maltese, SushiRoom și La Vinuri este interesant în sine, pentru că toate conceptele comerciale pe care le-a întemeiat până acum au avut la bază calitatea – lucru confirmat nu doar de către clienți, ci și de recunoașterile internaționale obținute: admiterea Le Bistrot Français în exclusivista rețea Relais & Châteaux, Best of Award of Excellence din partea prestigioasei reviste Wine Spectator și altele. Cel de față a fost realizat de Adelina Boboc și Cezar Ioan și a avut ca scop să aflăm mai multe despre magazinul pe care îl deschide în luna mai în Paris (Franța, nu strada). Fotografiile provin din arhiva personală a lui Cristian Preotu.

Un articol despre Le Bistrot Francais scris de colega noastră Adriana Popescu (AdrianaJoy.ro) puteți găsi aici.

“Est, Est, Est” se adresează clientelei pariziene elevate

– Cum stați cu pregătirile pentru Paris?

Avem şi faţada, și conceptul. E un concept cu vinuri şi produse gastronomice din est – nu numai româneşti, ci ruseşti, bulgăreşti, sârbeşti, ungureşti, georgiene. Se va numi “Est, Est, Est” și va promova ideea unei Europe de Est care este „chic„. Dacă mergem cu 100 de ani în urmă, vom vedea că sunt foarte multe branduri în Franţa care fac trimitere la epoca respectivă sau care sunt din epoca respectivă, și prin care Europa de Est, şi mai ales Rusia, sunt considerate “foarte sus”. A venit momentul să reînviem ideea asta, să-i dăm o nouă vizibilitate. Caviarul rusesc, icrele de somon, mierea românească bio, alte produse autentice și de foarte bună calitate ambalate sub brandul nostru, elegant, pentru o piață pretențioasă, educată. Și vinurile – în special cele naturale. Sunt multe produse din est care au atribute interesante pentru consumatorii elevați: calitate, “fair trade”, bio… Magazinul este poziționat într-o zonă extrem de bună a Parisului, la 50 de metri de Ambasada României, între două alte magazine alimentare cu produse de lux.

– Cât de mult vei promova România prin magazinul de la Paris?

Vom pune un mare focus pe România – o să fie cel puţin jumătate din magazin. În jur avem, pe o rază de 100 de metri, cinci restaurante cu stele Michelin. Clientela lor, dar și locuitorii zonei și turiștii, vor vedea România într-un context foarte-foarte favorabil.

Un restaurant românesc bun, ca Bistro Ateneu, ar lua stea Michelin într-un an, la Paris. Dar asta este etapa a doua

– La prezentarea noului meniu de la Bistro Ateneu ai spus că un astfel de restaurant, amplasat la Paris, ar căpăta cu siguranţă o stea Michelin – și asta repede, nu peste 10 ani.

Cu siguranţă, de pe un an pe altul. Categoric. Acesta ar fi proiectul numărul doi: după ce deschidem magazinul şi ne facem o reţea solidă, avem marfă în stoc, nişte baze sigure, vrem să facem şi acolo un restaurant. La Paris este o clientelă pe un segment high. Probabil nu vom lucra cu rețete românești reinventate, ci produse românești inspirate din stiluri și obiceiuri românești “fără vrăjeală” – nu sarmale cu foie gras sau alte asemenea.

– Dacă aveam această discuţie acum patru ani, aveaţi un restaurant, acum sunt cinci. Mai e ceva în plan?

Da, în Dealu Mare avem un proiect hotelier, cu restaurant și magazin de vinuri.

Vom mai deschide și un wine bar la Cluj, unde avem şi magazinul, care e foarte mare. Avem 180 de metri pătraţi şi vom folosi o parte din magazin ca să facem wine bar. Am pus accent pe restaurante fiindcă sunt foarte puţine restaurante apte să vândă vinuri de import de calitate bună. Iar noi suntem importatori de vin, ca prim business. Multe restaurante caută vinuri franțuzești, de pildă, din categoria “de bază”, astfel ca, după ce îşi pun adaosul, să rămână la un preţ pe care să şi-l permită clientul român. Noi știm însă că oaspetele român îşi permite şi vinuri peste 50 de euro, dar totul e să crezi în ele, să le dai, să le ţii bine, să serveşti bine, să nu ai doar o sticlă.

Noi avem în cramă la Relais & Châteaux Le Bistrot Français peste 1.000 de etichete, sunt 500.000 de euro blocaţi acolo. Ca să vinzi vin bun, trebuie să-l ai. La noi, când ne întreabă cineva: “Aveţi Mouton Rothschild?”, noi îi răspundem: “Din ce an doriţi?”. Atunci se vinde, şi avem o clientelă care chiar cumpără, nu cred că am inventat-o noi. Avem nevoie de mai multe puncte în care să vindem vinurile şi produsele gastronomice pe care le avem noi – stridii, jamon, caviar. Am început colaborări cu bucătari din Franţa care ne-au făcut consultanţă, acum avem consultanţă şi de la un chef de sală, fostul şef de restaurant de la Hotel Bristol din Paris, care vine de trei ori pe an. Facem multe eforturi pe activitatea aceasta ca să iasă totul perfect. Prin restaurante, noi ne-am diversificat piaţa.

Cum evoluează consumul de vinuri și gastronomie de lux în România

– Am văzut rezultatele voastre financiare pe 2018, aţi avut 5,5 milioane de euro. Ponderea cea mai importantă de unde vine, din magazine sau din restaurante?

Pe produsele de gastronomie și vinuri, e cam 50-50% – din 5 restaurante şi 3 magazine. Separat, avem şi partea de fashion – magazinele Petit Bateau, care sunt în Bucureşti.

– Din distribuţie, cam cât este? Către alţii care nu sunt „ai voştri”, deci nu către partenerii din Bucureşti sau Cluj?

Destul de puţin, vreo 400.000- 500.000 de euro pe an. Lucrăm doar cu clienţii care plătesc, care înţeleg – cu restaurantele mari din Bucureşti, precum Casa di David, Radisson, La Brasserie.

– Dar în provincie, în orașele mari în care explodează consumul?

Există intenţii din partea unor antreprenori care ar vrea așa ceva. Dar impedimentele sunt, pe de-o parte, legate de buget, iar, pe de altă parte, că mulți nu cunosc vinurile franţuzeşti sau italieneşti, şi atunci e foarte greu să aibă o abordare de succes. Nici ei nu cred în ele, nici clientela nu crede în ele. Să ai Mouton Rotschild în provincie este greu. Şi la Bucureşti era greu când am început. La început, când am deschis în 2006 primul magazin Comtesse de Barry, toţi spuneau că nu va merge niciodată chestia asta la noi, că spălăm bani – toţi aveau nişte teorii că e cineva în spate, tot felul de lucruri amuzante. Ne recomandau să vindem batoane de ciocolată de masă, ţigări. Am rămas consecvenţi pe produsele noastre, clientelă era, s-a dezvoltat şi este în continuare.

– Ce număr de angajaţi are compania voastră acum? Problema de personal se pune acut sau nu există?

În jur de 100 de persoane. Avem un grup de oameni cu care lucrăm de mulţi ani şi care au rămas de peste 10 ani, dar problema e constantă în România cu personalul, în toate domeniile de activitate. Nu doar la noi: la o conferinţă Relais & Châteaux, asociație care numără 550 de membri în toată lumea, s-a discutat că problema cea mai gravă, în momentul de faţă, în industrie este personalul. Și ține cont că, în interiorul rețelei Relais & Châteaux, cine lucrează trei ani oriunde în lume, are apoi asigurat loc de muncă foarte bun imediat, oriunde. Standardele sunt înalte, profesioniștii sunt căutați.

Ce a însemnat admiterea Le Bistrot Français în Relais & Châteaux și ce va urma în Dealu Mare

– A fost greu, a durat mult să fiți acceptați în această reţea?

A fost important din punct de vedere mental, ca un premiu, să zic aşa, pentru recunoaşterea calităţii. Intrând în familia aceasta, i-am descoperit pe unii dintre cei 550 de antreprenori Relais & Châteaux, am stat lângă ei la congrese, lângă cei cu trei stele Michelin, ceea ce e foarte important, deoarece sunt, practic, cei mai buni din lume.

E frumos să fii lângă ei şi pentru România – patriotic vorbind, e frumos să pui România pe harta lumii astfel. Nu e nicio diferență de standarde între un Relais & Châteaux din România și cele din alte țări. Tocmai de aceea e și exclusivist. Nouă ne-a luat un an și jumătate, și știam criteriile, știam la ce ne înhămăm. Au fost vizite din partea lor – sunt inspectori de la Michelin care lucrează pentru Relais & Châteaux, fac inspecţii şi, la sfârșit, predau un dosar cu 300 de întrebări, care sunt punctate. La ultima inspecţie, s-a prezentat inspectorul respectiv, a cerut să viziteze tot restaurantul, inclusiv vestiarele personalului, toaletele, bucătăria şi aşa mai departe, ca să îşi dea seama dacă totul este coerent. Mulți dintre cei care aplică nu reușesc din prima, de aceea am fost foarte fericit când ne-au admis.

– Spuneai că unul dintre proiectele de viitor este dezvoltarea unui complex în Dealu Mare.

Da, vor fi un restaurant, un mic hotel și magazin de vinuri. Va fi gata prima etapă în cel mult doi ani. Am deja locul în minte, e în curs de semnare, va fi o construcţie deja existentă, un conac vechi pe care îl refacem cu mare grijă. Va avea cinci camere. în primă fază, plus un restaurant de 50 de locuri şi magazinul de vinuri. Apoi vom dezvolta căsuţe, piscină, spa. Zona este mirifică, la o oră distanţă de Bucureşti. Pe mine mă interesează sincer dezvoltarea zonei, vreau să avem cât mai multe puncte de atracţie făcute frumos în România.

– Alte deschideri în Bucureşti?

Deocamdată nu. Dar, dacă apar oportunităţi, sigur. Dacă apare un bucătar bun, – acum avem mai mulţi -, eu sunt deschis la proiecte de genul acesta, dacă apare un om talentat care caută parteneri, investitori, eu sunt interesat.

Bucureștiul ar putea deveni noul Berlin iar acțiunile de schimburi culturale internaționale promovează foarte bine România

L-am întrebat pe proprietarul grupului Le Manoir dacă, după experiența lui, România (Bucureştiul, în special) are vreo șansă să ajungă o destinaţie de turism gastronomic: “Eu cred că da. De turism gastronomic, cultural, de turism pentru artă. În ultimii ani se creează foarte multe mici spoturi cu lucruri și activități interesante. Bucureştiul, cu bunele şi relele lui, are personalitate. Poate fi criticabilă, bineînţeles, dar noi o criticăm şi prin prisma unei experienţe istorice pe care copiii şi cei care urmează după ei, sau turiștii, nu le au. Poate Casa Poporului o să devină un superhub artistic sau gastronomic şi o să se transforme în ceva foarte cool… Eu cred că România are mari şanse să se dezvolte în direcţia aceasta, să fie noul Berlin – al Europei de est”.

“Calitate – categoric – din toate punctele de vedere”, spune Cristian Preotu că este ideea centrală care stă la baza business-ului pe care îl deține împreună cu soția sa. “Fără compromisuri. Creșterea este constantă, mai este loc”. Ca o anecdotă reală, Preotu spune că brandul pe care îl administrează a ajuns sinonim cu o calitate ridicată până în asemenea măsură încât unii vor să cumpere doar… pungile inscripționate, în care să ambaleze alte cadouri: “N-am făcut asta niciodată, ne place să punem în pungile noastre lucruri care chiar să ne reprezinte pe noi”, râde el.

Cu magazinul din Paris, poziționarea lui Cristian Preotu va fi una ridicată: “Lumea va fi surprinsă puțin, la început, pentru că România are un brand comercial destul de prost. Dar suntem pe Rue de Grenelle, o stradă excepțională, între una dintre cele mai bune brutării și una dintre cele mai bune măcelării din Paris. A avut loc anul acesta și schimbul cultural Saison France-Roumanie, care a atras atenția multor francezi asupra lucrurilor frumoase din România”.