Autor: Ileana Petrache
Raluca Vasile este parfumier certificat și creator de arome, cu o experiență de 15 ani în consultanță de brand multisenzorial – arome, gusturi, sunete, texturi pentru ambient, sigurul parfumier român certificat new luxury code în UK, cu specializări în parfumeria organică la Grasse și Milano. Însă… pe lângă ocupația și pasiunea ei principală, Raluca are și o serie de proiecte gastronomice frumoase. De 3 ani, a început… o revoluție: s-a alăturat proiectului internațional Food Revolution – Jamie Oliver, devenind ambasador în România al acestei mișcări. A inițiat şi proiectul de educație alimentară “Școala de Nutriție și Stil de Viață Sănătos”. Iar, din această primăvară, ne invită să ne lăsăm toate simțurile încântate și cucerite în cadrul atelierelor multisenzoriale AromaKitchen pe care le susține.
Raluca, să începem cu începutul: când și cum ai pornit aceste proiecte?
În 2012, după o perioadă de sport de performanță oprită brusc la intrarea la facultate și o altă perioadă de sedentarism acut ca angajat cu nopți pierdute la job, mi-am dat seama că aveam kilograme în plus și e momentul unei schimbări. Terminasem un MBA în branding și comunicare, simțeam nevoia de mai mult timp pentru a mă dezvolta și am decis să lucrez pe cont propriu. Mi-am deschis agenția de branding multisenzorial, pasionată de gusturi și arome și în paralel am început să studiez nutriție, gastronomie, enologie, iar în ultimii doi ani, parfumerie, definindu-mi profilul de senzorialist.
Am descoperit proiectul lui Jamie Oliver, Food Revolution, cu adevărat revoluționar în educația gustului, implementat cu succes în multe țări, în câteva fiind program guvernamental. Am devenit ambasador Food Revolution Romania și am lucrat asiduu pentru a-mi duce visul la împlinire, iar în 2013, am organizat în România primul eveniment Food Revolution Day, denumit aspirațional „Școala de Nutriție și Stil de Viață Sănătos”.
Spune-ne mai multe despre programul de nutriție din școli
Campania „Școala de nutriție și stil de viață sănătos” am inițiat-o în 2013 alături de Selgros România, un proiect în care ambasadori Food Revolution și voluntari cu specializare în nutriție ori gastronomie merg în școli și gătesc sănătos pentru și alături de copiii. Îl desfășurăm de anul acesta cu avizul Ministerului Educatiei MENS în București, Timișoara, Sibiu, Cluj, iar de la anul, vom ajunge în mai multe orașe. Semnalul de alarmă a fost creșterea numărului de copii supraponderali / cu probleme de greutate din cauza alimentației neechilibrate, cu dulciuri si junk food (rația zilnică e depășit de 3 ori la nivel global!). Obezitatea și bolile de alimentație asociate ce apar în copilărie se agravează la adulți si reduc considerabil calitatea vieții. Mmilităm pentru un stil de viață echilibrat, bazat pe legume, proteine, semințe, lactate, iar dulcele recomandat ca gustare și preponderent – fructe sau miere.
AromaKitchen ce este mai exact?
AromaKitchen este un concept de experienţe multisenzoriale gustative şi olfactive marca Your Personal Aroma. La evenimentele și atelierele de aici, participanții au ocazia să experimenteze pe rând Salonul Gusturilor, Salonul Parfumului şi Salonul Seratelor de Socializare din Casa cu Arome, unde am și atelierul (Ion Slătineanu 26), să deguste specialităţi de cafea artizanală și specialități gourmet, de confiserie manufacturată, vinuri rafinate, să gătească preparate ce îmbină perfect gustul și mirosul, să participe la o sesiune de smelling ghidată și să-și creeze un parfum personalizat.
Unde se află România din punctul de vedere al educației culinare?
Cred ca România se află încă în căutatea identității culinare. Când a venit aici, Carlo Petrini, președintele Slow Food International, a subliniat că nu suntem conștienți de potențialul și calitatea agriculturii încă neindustrializate ca în alte țări. Că avem un gust bun al roadelor neconștientizat și nepromovat. Transilvania e singura regiune gastronomică românească recunoscută european; sper să înceapă cât mai multe călătorii gastronomice în regiuni cheie ale României, cu biodiversitate fantastică, precum Delta Dunării, Dobrogea, Bucovina, ghidate strategic din punct de vedere al turismului.
Cum ar trebui să arate identitatea culinară a României?
Voi răspunde în calitate de consultant de brand: când vorbim de identitate culturală vorbim de oameni, spațiu, valori, despre esența, autenticitatea, unicitatea pe care le avem de oferit. Să ne punem întrebarea ce reprezintă cel mai bine România și ce i-am putea recomanda unui străin care ar vizita o zonă. Dacă vizitez Transilvania voi mânca un bulz sau balmoș bine făcut, iar o alivancă sau poale în brâu delicioase voi gusta în Bucovina sau Moldova. La munte voi găsi păstrăv proaspăt și bine preparat, în Deltă storceag ori saramură de crap, pe litoral midii, guvizi sau hamsii proaspete.
Putem transforma România într-o destinație gastronomică?
Cu siguranță! România e o țară exotică pentru majoritatea străinilor, mai ales pentru că rutele turistice abia acum se construiesc cu adevărat pe baza autenticității, pe ce avem de oferit mai bun. Ar trebui să redescoperim agricultura, micii fermieri și produsele artizanale, după rețete vechi, să ne întoarcem la natură, la gust bun, local, autentic. Gastronomia româneasca autentică modernă ar trebui să redescopere și valorifice tradiționalul și să se bazeze pe ingredientele de calitate locale, specifice fiecarei regiuni. În Italia cel mai adesea vom prefera paste sau pizza de casă, în Franța scoici, melci sau preparate cu ierburi de Provence, în Grecia uleiul de măsline făcut în gospodărie, iar în Germania wursti, strudel sau bere. În România… poate o fasole făcăluită, o zacuscă, sărmaluțe cu mămăligă, bulz cu telemea, o cioarbă de perisoare, de văcuță, de burtă, de oase bine preparate vor face diferența. Pentru gusturile mai rafinate, o notă de autenticitate și bun gust în gastronomia contemporană ar aduce-o redescoperirea condimentelor, florilor și plantelor aromatice locale din rețetele străbunilor – cimbrișorul, menta, tarhonul, brebenelul, păpădia, caprifoiul, rubarba. Originalitatea și noul vin mereu din reîntoarcerea la obârșii, la sâmbure și la adevărul delicios al lucrurilor și locurilor. Trebuie doar să ne oprim asupra lui și să îl scoatem în evidență.
„Școala de Nutriție și Stil de Viață Sănătos” a început acum 3 ani, când am devenit ambasador Food Revolution. L-am cunoscut pe chef Cezar Munteanu, care făcea de câțiva ani „haiducie” cu educația alimentară în școli și ne-am unit forțele. Ne-am uns rănile când băteam la ușile școlilor sau spuneam că vrem să facem voluntariat și ni se răspundea că nu vom avea în veci intrare să gătim în clase.
Doi ani am căutat artizani români, asigurându-mă să le ofer copiilor și părinților produse de calitate de la țară și oportunitatea de a descoperi gustul bun, nealterat, de care eu m-am bucurat în copilărie. Noi, la școală, împărțeam pachețele între noi și ne bucuram de gusturi din diferite culturi, de plăcinta cu praz a bunicii, de baclavalele sau suberekul colegului tătar Denis, de brânza de oaie cremoasă cu rosii pe care o aducea George, colegul machidon sau papiriti cu ardei copt. De la Jamie am învățat că educația și formarea gustului până la 9 ani sunt esențiale; „nasul” te ajută să alegi de la piață ce e mai bun și te face mai priceput când combini gusturi sau gătești. Iar de la italieni și nemți am aflat că acest concept de hrană de lanț alimentar scurt direct de la producător se numește slow food! Acum 2 ani am intrat în board-ul Slow Food România și de mă bucur să construiesc proiectul alături de o echipă de oameni minunați.”
„Cumpărăm de 3 ori mai multă mâncare decât avem nevoie, iar 80% din hrana produsă pentru consumul casnic ajunge la gunoi. Sunt semnale de alarmă pentru industrie și pentru consumatori; nu întâmplător Nu risipei alimentare a fost tema Food Revolution Day de anul acesta. Soluții? În primul rând, să fim mai organizați când mergem la cumpărături, să facem un meniu prestabilit pe o săptămână, să avem o listă de la care să nu ne abatem prea mult oricâte tentații am fi la supermarket/piață. Ne lipsește educația prețuirii hranei, poate și pentru că înainte de ‘90 am fost privați de la o alimentație diversificată, apoi am picat în mirajul Occidentului și al ambalajului frumos, indifent de conținut. Depărtarea de munca câmpului și de cei ce produc hrană ne determină să nu o prețuim, să o risipim. Ideal e să consumăm mai puțin, mai de calitate, cu răspundere și respect pentru produse locale care fac cel mai bine și la corp și al suflet. Nimeni nu ne învață asta nici la școală, nici în societate; depinde de noi cum alegem să ne cultivăm bunul gust sau gustul pentru hrana bună și sănătoasă. În UE, mișcarea Slow Food luptă pentru redobândirea respectului pentru țăran, pentru suveranitatea hranei bune, curate, de calitate, pentru valoarea intrisecă a produselor artizanale.”
