Cum m-a enervat de două ori SERVE în ultima săptămână *

* “Știți ultima escrocherie practicată în parcările de supermarket? Când ajungi la mașină, două fete superbe vin și-ți oferă un masaj lasciv, iar în timp ce tu te desfeți astfel, una dintre ele îți fură cumpărăturile! Feriți-vă! Mie mi s-a întâmplat marți și joi, iar astăzi dau fuga din nou!”

De trei ani, datorită unei conjuncturi onorante, am ajuns – împreună cu colegii de redacție și cu cramele cu care colaborăm – să fim parteneri ai unui eveniment despre care aș dori să vă spun câteva cuvinte. Despre balul caritabil Inimi albastre e vorba: un eveniment anual de strângere de fonduri și de atragere a atenției asupra copiilor cu probleme din spectrul autismului din zona Brașovului. Un eveniment care are, pe lângă componenta facerii de bine, și rolul (incredibil de important, după părerea mea) de a constitui unul dintre acele momente în care comunitatea se unește.

Ei, bine, în virtutea acestui parteneriat, în 2015 am asigurat delectarea gustativă lichidă a evenimentului, prezentând celor peste 200 de persoane prezente vreo 20 de vinuri din soiuri românești și promovând, astfel, și niște valori cu care atâta lumea are rar ocazia să se întâlnească la un loc. A fost foarte bine, oamenii au apreciat momentul și vinurile, zâmbetele s-au lărgit, conversațiile s-au însuflețit, buzunarele de donații s-au lărgit și toată lumea a fost mulțumită. Am fost mulțumit, colegii au fost fericiți, totul a fost bine.

În 2016 (cu mai puțin de o săptămână în urmă), însă, lucrurile au stat diferit la acest eveniment: rolul de “liant social, dezlegător de limbi și de băieri ale pungii” a fost asumat cu generozitate și discreție de SERVE, iar în virtutea vechimii mele ca partener al Balului, am fost invitat să prezint o licitație de vinuri Cuvee Charlotte și Cuvee Amaury 2002, 2005 și 2006 (banii obținuți urmând să fie, de asemenea, donați pentru cauză). În paranteză fie spus, cred că m-am achitat decent de sarcină, explicând celor prezenți că banii cheltuiți astfel nu doar că vor merge către beneficiul copiilor, ci reprezintă totodată și o “cumpărare de timp” – desfătarea pe care ți-o acordă vinuri istorice fiind unul dintre modurile cele mai elegante și elevate de a retrăi vremurile care altfel par iremediabil pierdute. Spuneam, deci, că licitația de vinuri a fost cea mai de succes a serii, un cunoscător din sală ridicând prețul cu 60% peste valoarea de pornire (spre cinstea lui). Și-atunci de ce spun că m-am enervat cu SERVE de două ori în ultima săptămână?

Cuvee Guy de PoixEi, bine, mărturisesc… Prima dată m-am enervat că n-am putut cumpăra eu cutia scoasă la licitație (connaisseurul local despre care ziceam mai sus fiind evident mult mai capabil financiar să facă față unei astfel de competiții)! Iar alaltăieri, pentru a doua oară m-am enervat cu SERVE – au oferit cunoscătorilor din București (printre care nu știu cum am reușit să mă strecor și eu) ocazia degustării acelorași vinuri (plus Cuvee Guy de Poix 2012), într-un călduros eveniment derulat la Maison 13, lângă Grădina Icoanei. Dar – pentru a doua oară în decurs de o săptămână – iarăși n-am putut să le iau eu pe toate. Nah!, c-am spus-o! Oricât am încercat, oricât m-am strecurat, n-am izbutit să le subtilizez. De data asta, frustrarea mea a fost și mai mare, pentru că gustându-le și văzând cât de bine au evoluat, m-am străduit din răsputeri… fără succes! Am fost nevoit să le împart cu alți oameni…

Mai fac o încercare luni, la petrecerea de 100 de numere a revistei Vinul.ro de la Novotel, unde SERVE a oferit o cutie cu aceste vinuri pentru a fi câștigată la tombola pe care o vom organiza acolo… Cred c-am să iau eu toate biletele, ca să fiu sigur că nu mai ratez!