Articol de Loreta Budin, Master International Vintage//
E uimitor ce betie de cuvinte revarsa producatorii romani de vin, pe website-urile lor. Un potential consumator in cautare de informatii la obiect se innamoleste in istorii grosier romantate, in descrieri poetico-mistice, in compuneri de scoala primara cu pretentii de fisa de degustare, si in noiane de agramatisme. Vinurile sunt descrise atat de neatragator, incat iti vine a crede ca si licorile respective au fost produse la fara frecventa.
Mai putin inseamna mai mult Nu stiu altii cum sunt, dar eu, cand deschid website- ul unui producator de vin, ma astept sa gasesc, fara efort, informatie clara si utila. Desigur, ma intereseaza si un piculet de istorie, de tehnologie, un pic de vis… Dar, in primul rand, vreau sa aflu, detalii relevante despre produs si despre firma – aici includ si povestea care aduce plusvaloare. Zicerea „mai putin inseamna mai mult” e binecunoscuta in lumea celor care administreaza si alimenteaza siteurile web. Fiecare fraza, paragraf, foto, video sau link adaugat intr-un site trebuie sa raspunda intrebarii: „Cum imi ajuta asta utilizatorul/publicul sa inteleaga mai bine ceea ce incerc sa comunic?”. Contrar acestei asertiuni, o buna parte dintre producatorii romani se straduiesc la greu sa bage in ceata potentialul consumator. Informatia irelevanta sau confuza e intrecuta doar de betia de cuvinte.
Claritate – misiune imposibila?
Pe website, cerintele legate de text sunt simple: informatia scrisa trebuie sa fie clara, succinta, completa, de calitate, bine echilibrata cu partea vizuala si in consonanta cu ea, capabila sa redea personalitatea produsului/firmei si sa castige increderea si atentia utilizatorului-tinta.
Foarte pe scurt, „Prezinta-te clar si la obiect”. Deschideti, va rog, la intamplare, cateva siteuri de vin de-ale noastre, si verificati in ce masura se raspunde la aceasta cerinta de baza. Ii veti numara pe degetele de la o mana pe acei ce se abtin sa faca o introducere stufoasa, sforaitoare, si inutila, pe cei ce se jeneaza sa insire fraze intregi fara rost, cuvinte fara acoperire, sau pe cei ce nu ii doare inima sa tortureze limba romana.
Romanul s-a nascut Communicator
Romanul s-a nascut poet – si Communicator. „Lasa, ba, ca stim si noi sa facem o prezentare din aia”, isi va fi spus patronul cramei, rugand-o pe consoarta – sefa de marketing sa-i arda o fisa tehnica „ca la frantuji”, numai metafore si „simtirisme“. Mai jos, rezultatele. Am ales, la intamplare, cativa producatori, carora nu le vom dezvalui numele. Scopul demersului de fata nu este sa punem pe cineva la zid, ci sa-i determinam pe facatorii de vin sa apeleze la profesionisti, atunci nu au cunostintele necesare prezentarii produselor lor. Pentru ca un producator bun nu este automat si un comunicator de valoare.
Care stie cum miroase spanacul pe-nserat?
Producatorul X din zona Vrancei – firma serioasa! – delecteaza consumatorul cu descrieri de produs care, atunci cand nu declanseaza rasul isteric, aduc lacrimi in ochi. Si nu de bucurie. Cateva exemple, cu precizarea ca sublinierile din text ne apartin:
• „Examenul vizual evidentiaza o tinuta magnifica de un rosu-granat stralucitor, de sub care ies niste picioare puternice si longiline, de-a dreptul maiestoase”. Deci, ati retinut, de sub tinuta ies picioare longiline. (Or fi ale Claudiei Schiffer, maica…)
• alta descriere: „La examenul vizual acest vin defileaza intr-o rochie galben-verzuie cu reflexe pamantii care, (sic! asa e virgula in text!, n.n.) i se potriveste.” (Auzi, draga, ce roba pamantie are vinul asta. Da, draga, da’ i se potriveste)
• alta: „Gustul este acaparat de dinastia fructuozitatii, fructe cu textura alba cum sunt merele si perele, «insiropate» cu o dara de citrice, strajuita cu devotament de «ostirea» aciditatii, dar formand impreuna un echilibru agreabil.” (Pe-asta, cu „ostirea aciditatii”, fac pariu ca n-o stiati.)
• inca una: „Profilul olfactiv este alcatuit dintr-o nota vegetala agreabila mai intensa stir (sic!), spanac si stevie mirosite pe inserat (…).” (Daca stie careva cum miroase spanacul sau stirul pe inserat, sa ridice doua degete.)
• si un exemplu tipic de betie de cuvinte: „Vinul este un cupaj reusit de soiuri, cu o cromatica galben verzuie foarte agreabila care prefigureaza o structura odoranta remarcabila prin omogenitatea, simbioza si ranfinamentul zestrei aromatice care este «populata» cu note florale-vegetale si de fructe temperate si tropicale ce favorizeaza atat intuitia prezentei Sauvignonului, iz de fructul pasiunii si tije uscate de linte, cat si a celorlalte doua soiuri care sunt Feteasca regala, tusee (sic!) de flori de salcam si Rieslingul Italian, umbre de pere si mere parguite.” (Va rog sa-mi spuneti cu ce ati ramas de pe urma acestei citiri – in afara de constatarea multelor virgule lipsa si de izul de tije uscate de linte.)
Principiul sinergiei mioritice
Acelasi producator isi descrie gamele de vinuri, dupa cum urmeaza:
• „Gama Xx este prima gama de vinuri dedicata femeilor (prima gama din Romania? Din lume? Din Univers?, n.n.).
Etichetele contin trei simboluri care definesc femeia independenta si cu personalitate a zilelor noastre: un pantof de seara cu toc, o rochie de vara si o geanta.” (Foarte tare!!! Parca ar face descrierea unei binecunoscute blonde-politician, posesoare de genti Vuitton!)
• din descrierea gamei Xy: „Poate parea o ironie, dar Xy, in pofida faptului ca reuneste cele mai alese vinuri, este gama care nu a fost prevazuta in dezvoltarea firmei (e ca-n Eminescu: azi o vedem, si nu e!!!, n.n.). Atunci cand clientii au apreciat vinurile din soiuri pure, firma X si-a permis, cu modestie, sa ofere cupaje, adica amestecuri din cele mai bune vinuri, pe principiul sinergiei: 1+1 fac mai mult decat doi, iar vinurile rezultate au personalitati de sine statatoare. Si ce este mai important, nu pot fi create decat in Romania, deoarece au in componenta soiuri pure romanesti”. (Nu stiu daca v-ati prins la faza cu sinergia, dar ultimul panseu e istoric: conform logicii de mai sus, un cupaj de Cabernet Sauvignon cu Merlot nu poate fi creat in Romania, pentru ca e din soiuri pure frantuzesti. Aferim!)
Exotica Sarba, „de-a lungul indelungatei traditii”
Y, un alt producator de vinuri – bune! – din Vrancea, isi descrie produsele de parca ar fi apelat la talentele comunicationale ale unui elev picat la bac.
• „In Vrancea via si vinul au fost mereu placerea localnicilor”. (Tradusa pe intelesul consumatorului, treaba vine asa: „Ce faci, cumetre?”; „Iaca, ghini, dau cu sapa-n vie – placerea mé!”)
• din descrierea gamei Yx: „Un nume puternic care simbolizeaza gloria celei mai cunoscute ginte romane, glorie care a dainuit de-a lungul indelungatei traditii latine. Sub un astfel de caracter deosebit ce recunoaste vinurile adevarate, vinurile gamei Yx sunt o placere exceptionala pentru cei ce cauta unicitatea si rafinamentul. Inspirate de nobletea numelui latin, vinurile Yx sunt seci sau demiseci, puternice si rafinate, din soiurile cele mai bune.”
• o descriere de soi local: „Sarba este un soi unic, exotic, specific Vrancei.” (Hai sa-i aratam elevului un DEX: exotic = care se afla intr-o regiune foarte indepartata si care impresioneaza prin aspecte neobisnuite, ciudate.)
• „Acesta este un vin rosu demisec care arunca din pahar o culoare rosie intensa”; „Acest Riesling Italian ne atinge gustul cu un buchet frumos”; etc, etc.
Mai vreti? Hai sa trecem mai departe.
Un vin prea nobil pentru a fi baut
Chiar si in formele ei intelectualizate, betia de cuvinte face mai mult rau decat bine produsului. Cand claritatea si concizia dispar, cand frazele alambicate sau exagerat „poetice” nu se justifica in context, efectul de ansamblu e contrar celui scontat, iar bunavointa consumatorului se transforma in neincredere. Exemple:
„Sub soarele Estului, acolo unde relieful capata unduiri maiestoase, cel mai de pret rod al pamantului arata ca o promisiune divina, promisiunea de a se preface in vin. Dar nu un vin oarecare, ci dintre acelea care sunt prea nobile pentru a fi baute. Vinul Z e destinat degustarii pentru a avea ragazul sa-ti spuna povestea din fiecare boaba ce il compune.” Bun, deci intr-o prima instanta consumatorul afla, siderat, ca vinurile alea, pe care el vrea sa le cumpere, ca prostu, ca sa le bea, sunt prea nobile pentru a fi baute. Dar treaba nu se termina aici, pentru ca, ceva mai incolo, bietul consumator e atentionat din nou cum ca: „Vinul Z nu se bea. El se degusta. El este o promisiune divina. (Bun, asta am aflat-o deja, n.n.). Dar atunci cand insoteste un ospat de durata, baut cu cumpatare, dezvolta reactii nobile, uimitoare.”
Deci, consumatorul care se incumeta totusi sa dea vinul pe gat, musai la o chermeza de durata, trebuie sa se astepte la niste consecinte neprevazute. Poate ca, sub influenta licorii divine, se transforma intr-un nobil Communicator… Piei, drace!