Imagini parodice cu prințul Harry și Meghan Markle legate de adaptarea la America; foto-actualități care au dominat spațiul public, ca aterizarea forțată a elicopterului american în Piața Charles de Gaulle din București, meciuri de fotbal sau plajele lărgite de la Mamaia; fotografii iconice inspiraționale sau motivaționale, precum celebrele “Privește cerul” ori “Jos cu sataniștii”. NU, nu e ecranul dumneavoastră de Facebook (deși e posibil și asta). E campania de prelansare a cărții jurnalistului culinar Cosmin Dragomir, Curatorul de zacuscă (precomandați aici, ca să fiți siguri c-o prindeți și ca să-i faceți și omului un bine). Împreună cu cei de la Domeniile Averești și cu BioShopRomania.com (platforma de e-commerce care-i susține campania), Cosmin a și „inventat” un așa-numit „vin pentru zacuscă”, un Sauvignon blanc. Ne-a distrat tot conceptul și ne-a rămas “pe creier”, așa că l-am luat puțin la întrebări. Dacă nu știți ce e o memă, citiți aici pe Wikipedia sau derulați mai jos!
Nu cred în moartea cititului, o memă înseamnă umor
– Ce-s memele astea, cine le gândește și cine le execută?
Aș începe cu cine m-a inspirat: Paul Vîrvea, care îmi ilustrează textele pentru Eisberg.ro cu meme. De la el am priceput eu care e treaba cu memele. Mulțumesc, Paul!
E mult mai ușor – în zilele noastre – să comunici vizual. Nu, nu cred în moartea cititului (ar fi culmea, vorba ceea: scot o carte de 432 de pagini și din scris trăiesc), dar statisticile referitoare la lectură, la analfabetismul functional & co sunt îngrijorătoare. După cum am observat cu toții (și există și studii mișto), limbajul se schimbă. De la emoticons la meme, de la faptul că bloggingul a mai pierdut din teren și vlogginul, podcasturile ori Tik-Tok-ul sunt pe val. Mai mult, o memă înseamnă umor și îmi place să comunic astfel. Referitor la ultima parte a întrebării: majoritatea covârșitoare sunt gândite de mine și chiar executate de mine. Apelez la amici în cazul în care trebuie să modific fotografii că nu mă pricep neam! Dar cei care mă urmăresc deja s-au obișnuit cu treaba asta și am reușit să suprapun numele Cosmin Dragomir peste zacuscă și sarmale.
Primesc “de pomană” multe glume și glumițe pe aceste teme, sunt tăguit zilnic oriunde apar aceste cuvinte cheie, primesc linkuri pe messenger și whatsapp. Pare că treaba funcționează. Doar că bula unui jurnalist culinar nu e chiar foarte mare…
Contrazic corul bocitoarelor care plâng că nimic nu e al nostru în gastronomie
– De ce meme și nu o campanie cinstită cu Google Ads, influenkeri și multe comunicate de presă? N-ai prieteni, n-ai bani de Google?
Păi ce, asta nu e cinstită 😊))))))? Nu se exclud. Cei de la BioShopRomania.ro, care susțin campania de precomenzi, se ocupă de părțile tehnice. Niște comunicate am mai trimis; la câțiva oameni de bine, cu bule considerabile, am mai apelat și o să mai apelez. Pe prietenie, că bani nu-s. Ba, chiar, trebuie să subliniez faptul că precomenzile achitate în avans sunt cele care îmi susțin tiparul cărții. După cum știi, nimeni nu se îmbogățește din cărți, ba chiar de multe ori un asftel de business nu e fezabil.
Tiparul și toate celelalte treburi tehnice aferente mă costă câteva mii de euro și m-aș bucura ca, atunci când vine termenul de plată, să pot achita din vânzare. Despre profit nu îmi fac griji, o rămâne de-o ciorbă.
Să nu uităm că venim dintr-un an în care cei mai mulți oameni din HoReCa au pierdut mulți bani. Mă număr printre ei, nu mă plâng, ci povestesc.
Și sper că oamenii din HoReCa fie antreprenori, dar mai ales bucătarii să înțeleagă că această carte le e de folos și că e de folos gastronomiei românești, în general. Nu e ea vreo operă de artă, vreo capodoperă academică, dar e unică în felul ei: relevă faptul că avem o istorie gastronomică suprinzător de bogată și contrazice corul bocitoarelor care plâng că nimic nu e al nostru.
Să revenim la meme: ideea e să țin oamenii conectați la poveste fără să devin obositor cu invitatul la precomenzi 😊
Câteva (nu-chiar-atât-de) secrete despre Curatorul de zacuscă, de la autorul Cosmin Dragomir
– Ne cunoaștem de ceva vreme, așa că te rog să-mi spui unul sau mai multe lucruri “secrete” despre cartea ta pe care lumea să le citească doar la mine!
Unul dintre secretele puțin știute e că “Vinul pentru zacuscă” – un concept lansat împreună cu bioshopromania și Domeniile Averești – este foarte bun! Chiar cred că 34 de lei e un preț subevaluat. Nu e chiar secret, e un pont 😊 dar nu puteam rata încă o șansă de autopromovare.
Un alt secret (se știe, dar îl repet) e că banii din această carte îmi vor oferi nițel mai mult timp pentru cercetarea pentru următoarea carte: Enciclopedia Universală a Sarmalelor.
Un altul e că am gândit această carte ca să fie ușor de citit: de la abordarea editorială la grafică (ușor spre revistă, nu spre carte clasică).
Un altul e că volumul este un cadou perfect pentru orice pasionat de gastronomie.
Dar cel mai important nesecret e adevărul despre această carte (vai, ce pompos și de clickbait sună!): deși titlul conține zacuscă, cartea nu este doar despre zacuște. Sunt sute de articole despre gastronomie în general.
– Când dai public prima tură de zacuscă + vin + carte? Și unde? Cine poate să vină?
În aceste zile, cartea se tipărește. Sper să primesc din tipografie și filmulețe sau poze. Urmează coperta și lipirea (care durează ceva mai mult). Mă uit cu groază și la evoluțiile pandemiei de prin alte țări și sper ca în septembrie (august e cam de concedii, deși eu îl ratez și anul acesta) să mă îmbăt la lansare alături de prieteni. Mai multe încă, știu, aștept și eu să mă văd cu cartea în mână, să îmi treacă febra musculară de la mutatul a vreo tonă de hârtie dintr-o mașină într-un garaj. Apropo, dacă știți depozite micuțe de închiriat în București (gen 6-8 m cubi) dați-mi de veste!