Articol de Razvan Stoenescu / Vin2.ro // 
Oricand poti transforma un cadou dintr-o intentie frumoasa intr-o cacofonie reusita. Vin sarbatorile si ne agitam de pe-acum sa facem cadouri apropiatilor, amicilor si pe unde mai mergem in vizita. Firmele inca mai practica in prag de Craciun acele „atentii” catre clienti sau institutii financiare de control, banci etc. O lunga perioada era la moda acel cos mare in care gaseai cafea, cozonac, bombonele, fursecuri, biscuiti si nelipsita sticla de vin. Si nu numai de aici incepe nebunia cadourilor cu vin! De ce trebuie sa dam cadou o sticla cu vin? Motivele ar putea fi de tot felul, dar gift-ul poate deveni o problema atunci cand nu alegem bine vinul, nepotrivindu-se cu persoana. Un vin dat cadou la plesneala e la fel de rau ca atunci cand unei doamne sau domnisoare stilate alegi sa ii oferi un parfum dulce gretos, indiferent cat de scump o fi. Anul trecut, un amic care auzise ca-mi plac vinurile (dar nu stia de care) mi-a inmanat o punga frumoasa in care era (evident) o sticla cu vin. S-a uitat la mine multumit deja, ridicand satisfacut din spranceana. Scot capul cerat al sticlei din punga si vad o lunguiata bruna cu vin vechi. Era clasicul cadou in sticla prafuita cu ceara rosiatica de care atarna o eticheta ce indica soiul si anul (la mine s-a nimerit merlot 1991), cumparata (cu destui bani) de la parterul magazinului Unirea. Am luat prelung aer in piept, am schitat un ranjet fortat si-am mieunat un „multumesc!” Amicul nu s-a prins de adevarata impresie si mi-a soptit superior: „Asta s-o deschizi si tu la un eveniment rotund, la o…” I-am raspuns pe loc: „Acum! Trebuie sa impartasesti cu mine experienta vinului asta…” Asta pentru ca voiam sa-l pedepsesc putin. Si am cerut un cutit pentru a scoate ceara si un tirbuson. Ospatarul s-a uitat speriat la noi cand, incercand sa destupe sticla, tirbusonul a intrat ca in branza, iar dopul a cazut lejer in sticla… pleosc!. Amicul s-a uitat un pic intrigat si-a motivat savant: „E un vin vechi!” Din sticla a inceput sa curga o zeama galbui-maronie, cu cheaguri rosii ale unui fost vin, precum cele mai nereusite analize de urina de la Urgenta. „Hai sa-l bem! Noroc!“… am zis, si i-am inmanat cadoul la pahar. L-a mirosit si a gustat mai mult silit de situatie, dar cu ochii inchisi, ca si cum avea pistolul la tampla la o ruleta ruseasca. „Mdaa… e cam de kko! Imi pare rau! N-am stiut ca la 60 de lei poti sa iei o asa teapa!” Asa ca daca nu vreti sa va aflati in situatia de mai sus, fie va orientati spre altceva, fie va informati in prealabil asupra preferintelor persoanei careia doriti sa-i oferiti o sticla cu vin. Nu e greu. Intrebati amicii comuni sau informati-va asupra unor minime asocieri culinare, spunandu- i: „Cand vei dori sa servesti nu stiu ce steak bengos, bea acest merlot primit azi si ai sa-ti aduci aminte de mine!” (de exemplu). Chiar daca nu te pricepi, asigura-te ca iei sticla de la un magazin specializat, unde vanzatorul ar putea fi un bun consultant, sticla a fost tinuta in conditii bune, iar anul de productie ar putea fi o garantie. Ar fi pacat sa cheltui bani aiurea, crezand ca primitorul va fi dat pe spate si cand colo, vei auzi pe surse ce cadou naspa a primit o cunostinta. Iar in situatia in care primiti de-astea, va rog nu faceti greseala de a da cadoul mai departe. Oricand cercul se poate inchide si chiar ar fi pacat. Iar „analizele” nu sunt transmisibile. RaSto Articol aparut in revista Vinul.Ro / nr. 68, decembrie 2013
