Dan Burlacu, director executiv al Asociației Dealu Mare: “Avem nevoie de un singur lucru – să fim descoperiți!”

Dan Burlacu, directorul comercial al investiției celebrei familii Antinori în vinul românesc, împreună cu enologul Fiorenzo RistaViile Metamorfosis – este și director executiv al Asociației Profesionale Vitivinicole Dealu Mare. În această dublă calitate, a participat nemijlocit la crearea conceptului și strategiei generale de promovare a regiunii și la conturarea și implementarea celor două ediții de “Evadare în Dealu Mare” – concept de turism viticol menit să “deschidă” zona către publicul interesat, într-un mod pe cât de relaxat pe atât de accesibil (financiar, discursiv, ca program și facilități de transport din București și retur). I-am cerut câteva concluzii în urma acestor activități – atât concluzii punctuale, cât și generale.

Publicitate
La rugămintea Vinul.ro, Dan Burlacu a făcut o scurtă analiză SWOT a regiunii viticole Dealu Mare

– Ce apreciază și stârnește curiozitatea la nivelul publicului? Ce concluzii ar putea fi trase la nivelul punctual al regiunii Dealu Mare? Ai participat și la concepție, și la implementare “la rasul ierbii”, însoțind și ghidând personal grupuri de turiști.

Înainte de concluzii, aș vrea să spun un mare MULȚUMESC tuturor colegilor din Dealu Mare, văzuți și nevăzuți!!! Efortul tuturor merită din toată inima apreciat și aplaudat! Apoi, aș vrea să contextualizez puțin prezența mea la “rasul ierbii’. Dincolo de ce observ în cifre ori în feedback-urile scrise post-eveniment, sunt construit să am degetele așezate direct pe pulsul unui eveniment. Îmi place. Și, oricât de provocator ar putea fi uneori, mi se pare cel mai viu și nealterat lucru posibil. De aceea, anul ăsta am ales să coordonez îmbarcarea din Piața Victoriei și să ghidez două grupuri, unul sâmbăta și unul duminică. Cred că a fost o alegere corectă, de acum am de gând să fac asta la fiecare ediție.

Publicitate

Eu cred cu tărie că trăim într-o lume în care contează, mai mult ca oricând, cum îi faci să se simtă pe oaspeții tăi. Iar asta, în cazul nostru, începe de la îmbarcarea în autocare. Zâmbetele, voia bună, curiozitatea, entuziasmul – toate acestea sunt irepetabile. Iar dacă alegi să fii lângă oameni din primele momente, poți crea un context în care ei vor ști că îți dai tot interesul ca ei să se simtă cei mai de seamă oaspeți.

Oamenii trebuie să poată întreba fără să fie judecați aspru de cei mai pricepuți

Despre concluzii, ce să spun? Uite:

– oamenii vor să afle detalii despre experiența în sine, vor povestea Dealului Mare, a cramelor și mai ales a oamenilor din spatele experiențelor. De aceea, cred că e musai ca fiecare grup să fie ghidat într-o manieră discretă, elegantă, cu un limbaj adecvat, astfel încât toți oaspeții să se simtă în deplină “siguranță psihologică”, astfel încât să poata întreba oricând orice, fără a le fi teamă că vor fi “judecați aspru” de cei mai pricepuți într-ale vinurilor 😊

– cramele încep să ofere experiențe care încep să fie ceva mai mult decât “turul cramei și degustarea”. Consider că încă suntem timizi, însă ce apreciez foarte tare este progresul și străduința pe care le-am remarcat din plin la aceasta ediție. Personal, cred că la edițiile viitoare merită să fim mai curajoși: artistic live act, muzică live, o experiență inclusiv culinară mai elaborată, poate, față de ce am oferit până acum. Apreciez că oamenii sunt nerăbdători să se joace, să exploreze, să trăiască la maximum experiențele pe care le oferim.

– nu aș vrea să închei capitolul dedicat concluziilor fără a trece în revistă cele trei axe despre care o să tot amintesc de acum încolo, căci consider și eu că ele definesc Dealu Mare: proximitatea față de București (și între ele), diversitatea cramelor de aici, precum și calitatea vinurilor ce pot fi descoperite la doar o aruncătură de băț de București și nu numai. Spre marea mea bucurie, anul acesta am observat parcă o și mai mare energie din partea enologilor, a acționarilor ori a oamenilor din crame, în general. Pe când am ghidat grupurile, (la cramele colegilor) m-am purtat exact ca un oaspete, ascultând cu nesaț poveștile colegilor. Am apreciat enorm simplitatea și eleganța discursurilor, mi-a plăcut la maximum atmosfera creată de fiecare în parte.

Despre Dealu Mare ar mai fi de adăugat că, dincolo de a descoperi cramele de aici, sunt multe altele de făcut și de văzut! Mă refer aici la obiectivele culturale din zonă, la cele istorice, la cele ale naturii. De asemenea, mă gândesc la turele cu bicicletele pe care oaspeții noștri le pot face, la descoperirea altor mici producători locali – de miere, de nuci, de fructe, de lavandă, de brânzeturi, de carne șamd. De ce să nu ne gândim, în viitor, și la un festival important de muzică aici?

Vinul e doar o bucățică din “puzzle-ul” Dealu Mare

– Ce pot învăța și aplica din această experiență producătorii de vin de la băutorii de vin în 2021 și pe viitor?

Cred că am început deja procesul de învățare, o spun din toată inima. 

Ce am mai putea învăța? Cred că foarte multe, uite: o treime din oaspeții pe care i-am ghidat erau părinți ai căror copii le-au cumpărat cadou excursia la Evadare. Ei ne-au perceput drept promotori entuziaști ai unor valori naționale – vinurile, cramele, oamenii. O altă treime – mă refer la aceleași două grupuri – erau foarte tineri care au ajuns în Dealu Mare cu autocarele, căci nu aveau mijloace proprii de transport și nici nu cunoșteau alte posibilități de a ajunge și de a ne vizita. Deci, învățăm să comunicăm foarte “targetat” de acum înainte. Trebuie să comunicăm mai bine ceea ce facem. Învățăm că oamenii vor să ne descopere, abia așteaptă. Învățăm că vinul este doar o bucățică din puzzle-ul unei vizite în Dealu Mare. Alte bucățele de puzzle se referă la cum îi primim, la cum îi răsfățăm, la cum muzica poate umple un spatiu. La mâncare, la jocuri, la amintiri, la locuri create special pentru a fi fotografiate. La toate acestea merită să ne gândim și de acum încolo.

Cred că merită să mai adaug și că învățăm că mai avem și noi (cei din Dealu Mare) nevoie de timp petrecut împreună, pentru a ne alinia și mai tare mesajele dar și pentru a învăța să transformăm vinul într-o experiență atât “corporate”, cât și de petrecere a timpului liber altfel.

Degustări comune, premii constând în experiențe în Dealu Mare, o voce mai puternică

– Enoturismul e infotaining, dar, odată “consumate” resursele de public dornic să aibă o experiență nemijlocită în crame, cum trebuie / poate să fie declinată și continuată această relație – și această imagine – în viața obișnuită a consumatorilor? Cum rămân producătorii de vin aproape de clientelă la rafturile din retail și în restaurante (sau în propriile shopuri online)?

Cred că și aici învățăm în fiecare zi. Eu sunt adesea de un entuziasm caracterizat de multi apropiați ca fiind aproape irațional 😊 Dar nu renunț la el, orice ar fi! Am început să abordăm împreună multe acțiuni, ne gândim să creăm propriile noastre acțiuni. Da, suntem la început. Unele ne ies, altele nu, însă învățăm zi de zi unii de la alții, începem să ne cunoaștem și să ne înțelegem. Cred că avem nevoie de o voce comună în piață – mă refer în mod egal la B2B și la B2C.

Da, cred foarte tare în degustări comune ale vinurilor din Dealu Mare. Cred foarte tare în acțiuni comune ale APV DM în relația cu consumatorii. De ce nu am fi noi cei care să creeze un model similar cu al colegilor din Republica Moldova și de ce nu am începe să ne gândim la o promoție ale cărei premii să însemne experiențe în Dealu Mare? De ce nu am pune umărul alături și de alți colegi din industrie, din alte regiuni viticole, pentru a avea o voce și mai puternică pentru vinurile din țara asta? Atât pe plan intern, în fata industriilor competitoare, cât și peste granițe.

Dealu Mare, produs turistic național

– Fiindcă tot vorbim despre brand de țara și brand de regiune în domeniul vinului, ce poate înțelege un străin care stă doar 3-4 zile la noi despre vinurile românești, în general, și despre cele din Dealu Mare, în special? Ce speri că ar putea să înțeleagă? Ce e de făcut – concret și în viitorul previzibil – în sensul ăsta, după părerea ta? Și cum se împacă părerea ta cu acțiunile Asociației al cărei director executiv ești?

Înainte de a ma gândi la ce ar putea înțelege un străin, mă gândesc că întâi merită să știm noi ce ne propunem, cu exactitate. Cum spune cartea, trebuie să definim “consumer desired response”. De aceea, acum aș fi în stare doar să-ți spun ce mi-aș dori să înțeleagă un străin: că în ultimii 10 ani progresul privind calitatea vinurilor e absolut spectaculos; că suntem uniți și că luptăm zi de zi pentru un bine comun – anume cunoașterea și recunoașterea vinurilor noastre.

Concret, noi facem deja ceva important, în opinia mea – mă refer la inițiativa DOCG Dealu Mare. Nu este foarte public, dar am făcut progrese importante cu acest demers și, de îndată ce avem noutăți de la comisiile UE, promit să le transmitem pe toate canalele disponibile. Și mai concret: de la următoarea ediție a Evadării, îmi doresc foarte tare să începem a ne invita partenerii de peste hotare cu care facem deja afaceri. La rândul lor, aceștia își pot invita propriii clienți să ne descopere. Cred că noi avem nevoie de un singur lucru – să fim descoperiți, atât! Bine, mai avem nevoie și de o logistică aparte, însă la cum arată deja echipa din spatele Evadării, am toată încrederea că reușim să-i dăm de cap 😊

În final, dezvălui și visul meu secret: în câțiva ani – doi, trei – îmi doresc ca Dealu Mare să devină unul dintre produsele turistice ale României, alături de Bucovina, Delta Dunării etc, și să reușim să-l prezentăm în târgurile internaționale de turism la care participă România.

Vinul trebuie să devină consumer centric

– Pe plan intern, cât “loc de creștere pentru consumul de vin” crezi că există și cum poate fi obținută această creștere?

Eu cred că în maximum trei ani, cel puțin zona Dealu Mare – nu îmi permit să vorbesc despre alte regiuni, căci nu le cunosc în detaliu – va fi de nerecunoscut, în cel mai bun sens posibil. Acum cred că suntem la un consum național de 27,2 litri de vin / capita / an, consum fiscalizat – în comparație cu industria berii, care cred că e pe undeva în jurul valorii de 96 sau 98 litri / capita / an. Într-un orizont de 5 ani, în cel mai pesimist scenariu, cred că poate crește consumul cu 30-50%. Evident, asta se poate întâmpla cu o singură condiție: ca industria să devină “consumer centric”. Și să accelerăm deplasarea felului în care comunicăm, acționăm, gândim, construim branduri spre prezent. Mai cred că trebuie să migrăm către neconvențional, că merită să avem curajul să explorăm tabu-urile industrie și să nu ne speriem de cei mai tineri dintre noi – și ei, publicul nostru! – de felul în care gândesc, acționează și decid.