De la bibliotecă la Poliție și-napoi la cărți, Ștefan Teriș a intrat în povestea Sarica Niculițel

La 10 ani – o vârstă la care copiii sunt în general fermecați de cărțile și filmele de aventuri – citea operele lui Păstorel Teodoreanu și alte cărți dedicate gastronomiei. La 11 ani, scria prima poezie despre vin. Cu toată această istorie, oficial are doar 12 ani vechime în lumea vinului. Este cunoscut azi ca somelierul Ștefan Teriș, cel care prezintă și reprezintă vinurile de la Via Viticola Sarica Niculițel. Înainte, a condus câteva reviste de profil și are în spate o carieră jurnalistică de 21 de ani. Și nu a abandonat scrisul niciodată – e o activitate pe care încearcă să o facă disciplinat, în fiecare zi, sub forma unei cărți și prin textele de prezentare pe care le scrie pentru broșurile și evenimentele cramei.

Publicitate
Excursii

Ștefan are 53 de ani, iar parcursul lui profesional a fost, după cum spune, sinuos: “Am lucrat și la Biblioteca Națională, am fost și ofițer de Poliție”. Din 1995, a revenit la prima iubire – scrisul – și a intrat în lumea presei. “Am avut marea șansă să mă formez ca jurnalist sub directa supraveghere a celui mai important gazetar din Basarabia, Alecu Reniță, director al revistei lunare de ecologie și turism Natura”, își amintește Ștefan Teriș. “Am început ca redactor și apoi am devenit redactor-șef adjunct și redactor-șef. A fost o perioadă de acumulări intense. Și nu doar de experiență, ci și de informații și de relații – multe, utile și azi, în lumea vinului. Acolo am învățat că una e să ai darul scrisului și alta este să deprinzi arta de a construi o revistă. Tot acolo am scris și am publicat și primele cărți. În 2001 am revenit la București și am lucrat în diferite redacții, iar în paralel am condus – ca redactor șef sau director – câteva publicații destinate diasporei”.

În 2004 a văzut un anunț de angajare pentru postul de redactor al unei reviste de vin, iar în cursul interviului i s-a propus direct postul de redactor șef al revistei Wine Industry: “Inițiativa era a celor de la Chateau Vartely, oameni pe care, inițial, i-am crezut basarabeni de-ai mei. Nu a fost să fie așa, din păcate, și după câteva luni de lupte cu orgolii și cu alte interese decât cele ale vinului, mi-am luat proiectul – care era munca mea și a echipei pe care o formasem – și l-am continuat sub numele de Wine & Spirit Club. Din păcate, sunt om de creație, nu am și abilități de a conduce o afacere. În lipsa unui director de marketing, am acceptat o ultimă încercare de a salva revista și am făcut o asociere care s-a dovedit a fi una absolut nefericită. Revista a mai apărut o vreme ca Romanian Wine Art, și un ultim număr ca Vinosofia. După care am renunțat”, rememorează Teriș anii săi în presa de specialitate.

Publicitate

A urmat o foarte scurtă tentativă de a face comerț cu vin, soldată cu un eșec. “După care l-am ascultat pe Sergiu Nedelea și am urmat cursul de somelieri, iar din 2010 îmi câștig existența din această activitate, în cadrul Agenției de Somelieri WineTaste.ro, pe care o conduce. De altfel, în această Agenție m-am ocupat și continui să mă ocup de Departamentul de Comunicare. Iar începând din septembrie, voi susține la Cursul de Somelieri pe care îl conduce la Barmania și modulul de Tehnici de Comunicare a Vinului. Este o premieră, din câte știu, fiind primul curs de somelieri care introduce această materie”, spune Teriș. Tot la sfatul lui Sergiu Nedelea – și cu sprjinul său – a urmat și primul nivel de certificare în cadrul Wine and Spirits Education Trust (WSET) și un curs de vânzări. A participat și în juriul Concours Mondial de Bruxelles, “o altă experiență deosebită”, după cum spune, și a avut ocazia să colaboreze și cu unii dintre cei mai prestigioși producători de vin Basarabia.

O etapă foarte imprtantă în formarea profesională a lui Ștefan Teriș a fost anul 2015: “Din mai și până la sfârșitul lui decembrie, am susținut în fiecare sfârșit de săptămână câte două seri de vin la New Hotel Egreta, singura locație din Delta Dunării care își merită cu prisosință cele patru stele. Directorul general, Laurențiu Niculae – unul dintre cei mai titrați, dar și mai talentați manageri din HoReCa – a avut inițiativa acestor seri speciale pe care să le ofere clienților săi. Aproape un an, de două ori pe săptămână, am avut satisfacția să aduc cele mai bune vinuri din România în fața unui public format din 60-100 de persoane/seară, din toate județele României. Și asta a însemnat că fiecare producător prezentat a ajuns simultan, într-o singură seară, în fața întregii țări”. Un alt proiect de care Teriș este mândru e activitatea sa, alături de Sergiu Nedelea, în cadrul Vinopolis Wine Club, fondat de un grup de pasionați și prin care se transmit cunoștințele despre vin mai departe – familiei, prietenilor, cunoscuților, contribuind astfel la dezvoltarea culturii vinului.

Atunci când a primit oferta de angajare la Via Viticola, înainte de a discuta nivelul de salarizare, Teriș spune că a vrut să fie mai întâi convins de calitatea tuturor vinurilor din portofoliu, pe fiecare treaptă de preț în parte: “Pentru mine este foarte important ca, atunci când le povestesc pe oricare din ele, să pot să țin fruntea sus și să mă uit direct în ochii celor care ascultă.  Vinurile de la Sarica Niculițel sunt au o poveste fascinantă și o identitate bine conturată. Sunt vinuri cu o aciditate moderată, dar cu mineralitate bine pronunțată, ceea ce le face să aibă o certă vocație gastronomică. Enologul Marian Andrieș a reușit să dovedească că este un creator de vinuri cu frumoase perspective. Iar faptul că Liviu Grigorică este consultantul cramei, aceasta reprezintă garanția unei creșteri în calitate”, spune reprezentantul cramei. El consideră foarte importantă și viziunea de manager a lui Marius Iliev, acționarul majoritar, care a efectuat în ultimul timp investiții importante la Sarica, din fonduri proprii.

Teriș spune că folosește instrumentele moderne de comunicare socială și consideră că “dezvoltarea bloggurilor (de vin – nn) este un fenomen foarte util. Cu toate bunele și relele, bloggurile reușesc să umple cumva peisajul atât de sărac la noi al presei de vin. Dincolo de dispute și chiar de adversități, pe acest canal vin foarte multe informații”. Spune că, dacă nu s-ar ocupa în mod profesionist cu vinul, cel mai mult i-ar plăcea să scrie. Ceea ce și face, pregătind primul volum al unei trilogii dedicat biografiei lui Manuc, “artizanul primei răpiri a Basarabiei, în 1812”. Desigur, din text nu lipsesc episoadele referitoare la vinurile, mâncarea și moravurile epocii.

Teriș spune că informația dobândită în cadrul cursului de somelieri nu a fost decât o schelă pe care, de atunci, continuă să monteze în fiecare zi noi și noi cunoștințe: ”pregătirea personală este esențială în această profesie, pentru că mereu descoperi ceva nou, mereu ai de învățat câte ceva, uneori de la oameni de la care nici nu te aștepți. Așa, ca un exemplu, recent am aflat de la un coleg despre vinul… cu praz. Și nu e banc!”

Sergiu Nedelea (care-i este prieten, îndrumător și profesor în somelărie), Laurențiu Achim Avram, Florin Voica, Cornelia Toma (“mama somelierilor,” cum a numit-o într-un articol), Doru Dumitrescu, Cristian Grigore, profesorii Viorel Stoian, Mihai Macici, Constantin Croitoru, Dorin Popa, Cătălin Galan, entuziaștii ADAR-iști Cătălin Păduraru, Lucia Pîrvu, Dan Boboc și, într-o ultimă etapă, Cesar Filip și Doru Pencea – acestea sunt primele nume care-i vin în minte lui Teriș când vorbește despre persoanele care i-au marcat viața profesională în vin. “La fel de binevenite au fost întâlnirile – nu puține și nu scurte – cu producători de vin pentru care afacerea devenise o pasiune mistuitoare: Ghenadie Bobeică, Mark Dworkin, Sergio Faleschini, Dan Balaban, Cornelia Anghel, Philip Cox, Guy de Poix, frații Neacșu.

stefan.teris@viaviticola.ro
stefanteris.wordpress.com