Povestea Aureliei Vişinescu e o împletire de har, şansă, pasiune şi ambiţie, dar şi de griji, presiune şi mii de ore de somn pierdute. Aşa, la prima vedere, e istoria oricărui enolog care îşi respectă meseria, dar cum fiecare om e diferit, şi Aurelia are o poveste aparte.
(Un articol mai vechi conținând o prezentare detaliată a Aureliei Vișinescu puteți găsi aici)
Copil fiind, îşi dorea să devină inginer agronom. Pentru că, la ea în sat, inginerul agronom mergea cu trăsură. Asta în vreme ce Aurelia făcea zilnic kilometri buni pe jos până la şcoală. Aşa credea ea, că, dacă va ajunge agronom, n-o să mai meargă niciodată pe jos. A fost ambiţioasă de mică. Şi atât de orgolioasă, încât atunci când, în clasa a cincea, nu a obţinut decât premiul doi, nici nu s-a prezentat la serbare, să-şi ridice recompensa. N-a avut probleme cu admiterea la Liceul Pomicol din Voineşti, dar i-a luat un trimestru să accepte să stea la internat. Elevă bună, a câştigat Concursul Naţional pe Meserii, la legumicultură şi practică agricolă, ceea ce a scutit-o de multe ore de cules mere, în practică. Era lăsată să înveţe, pentru că anunţase că vrea să dea la Horticultură. Nu pentru vin, nu pentru vie, ci pentru flori. În anul trei a vrut să renunţe la facultate şi să trecă la Drept, dar a avut inspiraţia să aştepte anul cinci, când începeau cursurile de enologie. Iar enologia a acaparat-o pentru toată viaţa. Atât de mult, încât nu a renunţat la ea nici la finalul facultăţii, atunci când mici manevre neaoşe i-au interzis o bursă în Italia, pe care o câştigase pe drept. Dar atunci a intervenit şansa care a adus-o pe Aurelia Vişinescu într-o echipă câştigătoare, Vinexport. O echipă care, pe vremea aceea, nu prea accepta femei. Dar Nicolae David, directorul societăţii, a fost impresionat de ambiţia acelei fete şi a decis să facă o excepţie. A făcut primii paşi în vinificaţie la Murfatlar, sub îndrumarea lui Graham Dixon, consultant Halewood pentru producţia din România, iar anul următor lucra deja singură, în Mehedinţi, la Dealul Viilor. Au urmat specializări în Germania, Africa de Sud şi Australia, pentru ca, în anul 1998, să treacă la grupul Halewood. Iniţial ca vinificator, în partea de producţie, numai că, după numai câteva luni, devenea enolog şef. Atunci a lansat Feteasca neagră „Floarea Soarelui”, unul din brandurile de succes ale vinificaţiei româneşti. Iar în 2002 dădea marea lovitură, la Concours Mondial de Bruxelles, cu Pinot Noir Prahova Valley Special Reserve, vin care obţinea Marea Medalie de Aur. Nu are, însă, nicio sticlă din acel vin în rezerva personală.
Aurelia, însă, se gândea la noi provocări. Impresionat de talentul ei, actual asociat, Steve Cacenco, a pistonat-o să-şi deschidă propria afacere. Pe care a început-o în 2003. Dar timid, şovăielnic, pentru că, până în 2006, când a plecat de la Halewood, nu construise mai nimic. Apoi a început nebunia. A cumpărat terenuri, utilaje, însă prima vinificare, cea din toamna lui 2006, a făcut-o aproape sub cerul liber, cu prietenii şi familia… De atunci, lucrurile au mers din bine în mai bine. Chiar şi în anii mai puţin favorabili, ani în care unele vinuri Anima, gama de top, nu se produc niciodată. Pentru că nu au calitatea necesară. Amabilă, zâmbitoare, Aurelia işi pierde brusc simţul umorului când vine vorba de vinuri. E extrem de exigentă cu ea, e extrem de exigentă cu vinurile ei. Chiar suferă când aude păreri nu foarte favorabile despre ele. Dar se şi bucură atunci când, după mulţi ani, oamenii o laudă pentru un vin care nu mai e de multă vreme pe piaţă. Se bucură şi atunci când vin oameni de pe alte meleaguri dornici să o cunoască. Pentru că i-au băut vinurile, pentru că i-au aflat povestea sau o parte din ea. O bucurie reală, nemascată, pe care i-am surprins-o şi în noiembrie 2015, atunci când Dusan Jelic, jurat la Premiile de Excelenţă Vinul.Ro, a părăsit spaţiul în care se desfăşura concursul pentru că Aurelia trecea întâmplător prin zonă. Acum, sincer, nu ştiu cine a fost mai bucuros de aceea întâlnire. Spun asta pentru că Dusan îşi manifestase şi cu un an înainte dorinţa de a o întâlni pe Aurelia, căruia îi spunea mereu „Doamna Fetească neagră”.
Indiferent de opiniile celorlalţi, Aurelia Vişinescu merge înainte. Învaţă mereu, caută soluţii, încearcă. Vrea să ofere oamenilor cel mai bun vin pe care îl pot crea, în simbioză, strugurii şi oamenii. Primii, cu o calitate cât mai bună, ceilalţi, cu pasiunea, pricepere şi rigoarea lor.
Domeniile Săhăteni
Numele cramei: Domeniile Săhăteni– Comuna Săhăteni, judeţul Buzău
Numele firmei: Domeniile Săhăteni – Bd. Dacia nr.53, Sect. 1, Bucuresti (adresă valabilă până la 10.02.2016) – Str. Miron Costin nr.43, Bucresti, Sect. 1 (începând cu 10.02.2016)
Branduri: HoReCa – Nomad, Artisan, Karakter, Anima; retail: Domeniile Săhăteni, Signum, Arbora (exclusiv Mega Image), Arbora Reserva (exclusiv Mega Image), Genesa (exclusiv Mega Image)
Suprafață de vie în exploatare: 50 ha pe rod, 14 ha vor intra pe rod in 2017, 18ha achiziţionate recent, vor fi plantate, 12 ha vie bătrână (Tamaioasa Românească, Riesling, Fetească albă, Merlot)
Relief: deluros, văi transversale, puternic adâncite cu versanţi înclinaţi (10-20 grade).
Soluri: argilo-lutoase, argilo-luto-nisipoase, aflate în diferite faze de podzolire, cu incluziuni calcaroase. În anumite zone, soluri aluvionare.
Altitudine: între 150 şi 400m
Expunere: sudică, pe o panta cu înclinaţie de 10-20 grade – o mica parte a plantaţiei, S-V
Metoda de conducere: Guyot
Soiuri în plantaţie: în ordinea suprafeţelor – Fetească neagră, Cabernet Sauvignon, Pinot Grigio, Chardonnay, Sauvignon Blanc, Pinot Noir, Syrah, Merlot, Fetească regală, Fetească albă
Capacitatea cramă: procesare – cca 1.000 tone struguri pe sezon
Winemaker, director general şi coproprietar: Aurelia Vişinescu
Degustări grupuri: Nu
Cazare: Nu
Contact: tel: 021.211.09.77, fax. 021.211.09.77, e-mail: marketing@domeniilesahateni.com website: http://aureliavisinescu.com