Ca să vorbeşti despre Jidvei, nu este suficient să-i bei vinurile. Şi nici să fi făcut o vizită, chiar şi ghidată, printr-una din multele crame de care dispune. Că sunt patru la număr, chiar patru şi jumătate, dacă punem la socoteală şi unitatea de la Cernavodă. Ca să vorbeşti despre Jidvei trebuie să te fi plimbat peste dealurile pline de vii, prin păduri, inclusiv prin cea de inox-uri, din crama mamă. Dar, în primul rând, ca să vorbeşti despre Jidvei, trebuie să-i cunoşti oamenii. Oamenii de decizie, cei fără de care astăzi Jidveiul ar fi fost, poate, un producător de vin, dar nu de dimensiunile şi de forţa pe care le etaleză, uneori cu emfază, în ziua de astăzi. De ce emfază? Pentru că poate şi, din ce în ce mai des, merită.
Vreau, nu vreau, ca iubitor de vin prerevoluţionar trebuie să recunosc că am avut o relaţie specială cu vinul de Jidvei. Mai ales cu cel denumit, între cunoscători, „J galben”, un vin care nu ajungea peste tot, la toată lumea. Trebuia să ai prieteni ca să poţi savura, la o masă de tablă, ascunsă de ochii lumii, asemenea minunăţie. Era, pe vremea aceea, unul dintre puţinele vinuri decente pe care le putea bea românul. Au trecut, însă, anii… şi-a murit iubirea noastră. Iar în ultimii zece, parcă nici nu mai doream să-mi aduc aminte de frumoasele clipe ale tinereţii. Boom-ul vinului românesc propunea tot mai multe etichete, o calitate din ce în ce mai ridicată, iar Jidvei, cu toate schimbările care interveniseră acolo, părea că nu ţine pasul cu progresul. Părea… De multe ori blamat, luat în derâdere, Jidvei continua să crească. E drept, percepţia noastră era că era vorba doar de o creştere cantitativă. Creşteau, nu neapărat în această ordine, numărul de hectare plantate, capacităţile cramelor, volumele vânzărilor. Dar calitatea nu dădea semne de evoluţie. Mă rog, dădea, dar nu la nivelul aşteptat…
Sunt sigur că aceste păreri, cvasi-unanime, erau cunoscute de Claudiu Necşulescu şi de Ioan Buia. Sunt sigur că nu le pica bine. Dar au continuat, mereu împreună, pentru că ei ştiau mai multe decât noi. Ştiau cât e de greu să preiei o societate în prag de colaps şi să o ţii pe linia de plutire. Mai ales după un an în care natura ţi-a pus nervii la încercare. Ştiau cât de dificil este să cumperi hectar după hectar şi, totodată, să măreşti şi capacităţile de producţie şi de stocare. Cât efort financiar necesită o şcoală de vie, instruirea oamenilor, achiziţionarea de tehnologii moderne. Şi cât de important este să înţelegi şi să stăpâneşti aceste tehnologii. Nu i-a fost uşor nici lui Ioan Buia, cât este el de doctor în chimie şi creator de vinuri de mai bine de 40 de ani. Apreciat, chiar iubit de colegii de breaslă, Ioan Buia a devenit şi pentru mine un exemplu. De evoluţie şi de modestie. Continuă să înveţe cu aceeaşi plăcere cu care continuă să-i înveţe şi pe alţii. Şi recunoaşte că încă mai are lucruri pe care ar dori să le aprofundeze mai bine. La 72 de ani!!! Şi câte lucruri nu afli după o discuţie cu doctorul Buia. Despre vin, despre Jidvei, despre marea sa pasiune, spumantele. Face vin din 1972, de când a fost repartizat la SCV Blaj. La Jidvei a ajuns, cu arme şi bagaje, în 2001, la doi ani de la privatizarea companiei. Dar colabora cu societatea de mai mulţi ani. Când a sosit, a avut parte de câteva surprize neplăcute. Una i-a fost oferită de lotul de spumante, pe care l-a găsit în stare avansată de oxidare. Alta, de natură, care i-a făcut cadou o grindină care a afectat 300 din cele 700 de hectare pe care le deţinea atunci Jidvei. Nu s-a plâns niciodată. Şi a găsit permanent soluţii. A fost şi este omul cheie în proiectul imaginat şi implementat de Claudiu Necşulescu. „El a ţinut Jidveiul în spate mai bine de un deceniu. Fără el, nu doar că nu eram unde suntem acum, dar poate că nu mai eram deloc”, mi-a spus, acum câţiva ani, creatorul imperiului Jidvei.
Pentru că Jidvei este, la această oră, un imperiu. Domeniul din inima Ardealului a ajuns la peste 5600 de hectare. Via acoperă 2500 dintre acestea. Restul sunt păduri, terenuri agricole,păşuni. Şi cramele. Tot mai mari, tot mai bine dotate şi foarte curate. Am intrat în câteva hale şi am rămas surprins. Nu cu mulţi ani în urmă, izuri volatile te atacau prin mai toate ungherele cramei Jidvei, Acum, halele miros a curăţenie. De fapt, parcă nu mai miros defel. Cel puţin una din halele de fermentaţie, complet automatizată, aduce a laborator de farmacie. Ioan Buia era mândru: „S-au dus vremurile acelea. A fost un risc asumat, pentru că nu le puteam face pe toate deodată. Ne-am clădit drumul pas cu pas, poate mai încet decât ne-am aşteptat sau decât s-au aşteptat alţii. Dar am crescut an de an, mai ales în ultimii opt. Acum avem nouă soiuri albe în plantaţie, am plantat şi soiuri negre, viile au ajuns la altitudini mai înalte, am implementat în toate cramele tehnologiile cele mai moderne. În vinuri, sulful a scăzut la mai bine de jumătate, e altceva când poţi să asiguri protecţie cu dioxid de carbon şi azot. Şi mă mai bucur că Chardonnay-ul, un soi necunoscut pentru mine acum câţiva ani, a ajuns să reprezinte cu cinste Jidveiul. Că altfel nu lua medalie de aur la Plovdiv, anul acesta”.
Nici Claudiu Necşulescu nu-şi ascunde satisfacţia reuşitei. El, care recunoaşte că a intrat în lumea vinului nu din pasiune, ci pentru că nu a avut încotro. Dacă nu ar fi preluat Jidveiul, risca să falimenteze. „Acum, sigur, e o pasiune, chiar una foarte mare, dar, să recunoaştem, când faci vin pe banii tăi, îţi place, că n-ai încotro”. Zâmbeşte. Planul e aproape realizat. Noile vinuri de Jidvei arată altfel. Mai proaspete, mai vesele, mai elegante. Imperiul a ieşit din defensivă. Imperiul contraatacă…
Numele cramei: Crama Jidvei – vinificaţie
Crama Tăuni – vinificaţie
Crama Blaj – vinificaţie
Crama Bălcaciu – vin spumant şi vinars
Numele firmei: SC Jidvei SRL – str. Gării nr. 4, sat Jidvei, judeţ Alba
Branduri: – vinuri liniştite -Tradiţional, Clasic, Premiat, Grigorescu, Nec Plus Ultra, Tezaur, Castel, Mysterium, Owner’s Choice (Ana şi Maria)
– vinuri spumante – Romantine, Jidvei, Mărgăritar
-vinars – Jidvei (VSOP), Vatra (VS)
Suprafață de viță de vie în exploatare: 2500 ha (+ 230 ha în Dobrogea)
Soluri: brune eumezobazice, brune argilo-iluviale tipice şi luvice
Altitudinea plantaţiilor: între 250 şi 600 metri
Expoziţia viilor: Sudica, Sud-Estică şi Sud-Vestică
Metode de conducere: înalt şi semiînalt, cu sistem de tăiere Guyot
Soiuri în plantaţie: Fetească regală 750 ha, Sauvignon Blanc 444 ha (+ 30,17 ha Cernavodă), Muscat Ottonel 390 ha, Riesling Italian 246 ha, Traminer roz 175 ha, Pinot Gris 70,5 ha (+31 ha Cernavodă), Fetească albă 85 ha, Rhein Riesling 77 ha, Chardonnay 64 ha, Fetească neagră 2 ha (+ 57 ha Cernavodă), Pinot Noir 48ha (+15 ha Cernavodă), Cabernet Sauvignon 26 ha (+7 ha Cernavodă), Merlot 2 ha (+ 26 ha Cernavodă), Syrah 32 ha (+13 ha Cernavodă), alte soiuri 85,5 ha
Capacitatea cramă: capacitate totală în cele 4 crame din Ardeal – cca. 29 milioane litri
Winemaker: dr. Ioan Buia
Director naţional: Costin Ghiţă
Degustări: Da – Grupurile de turişti sunt primite pe bază de comenzi şi cu riguroasă planificare.Spaţiile de cazare sunt rezervate din timp şi pentru un număr limitat de persoane.
Date de contact: Fax: 0258/881666
Telefon:0258/881881
e-mail: office@jidvei.ro
website: www.jidvei.ro
Puteți descoperi și alte crame din Transilvania, vizitate de echipa Vinul.Ro în luna mai 2016, mai jos:
Crama de pe muntele de sare. Povestea unui succes enologic, gastronomic și turistic