In mediile enofile de pe Facebook a circulat in ultimele saptamani un articol care a generat vii dezbateri intre adeptii „gustului in sine“, cei care preamaresc satisfactia privita strict prin raportul pret/calitate al unui vin, si cei care-si procura placerea din descoperirea unor produse cu genealogie si identitate precis determinate.
Articolul, semnat de Matt Kramer, de la Wine Spectator si intitulat „Cel mai important termen in vinul de astazi“, opineaza, pe scurt, ca in industria globala ultracompetitiva a vinului, cel mai important element diferentiator (si catalizator de vanzari) a incetat sa fie „terroir“-ul, lasand locul „povestii“. Nu faceti vreo confuzie: chiar daca discutia poate fi extrapolata, Kramer se refera in primul rand la vinurile de elita si nu la cele in tiraje de milioane de sticle, oricat de satisfacatoare ar putea fi ele. Ba chiar trage un semnal de alarma ca, tocmai din cauza succesului cu vinuri ieftine, „tigrii din Lumea Noua“ – Africa de Sud, Argentina, Australia, Chile – ar putea avea dificultati majore sa-si construiasca povesti convingatoare, care sa-i ajute sa-si vanda vinurile cu adevarat exceptionale.
Povestea vinde!
„It’s no longer enough to say that your wine comes from „somewhere.“ You’ve got to say more, and better“, spune Kramer. Pe scurt, simpla origine, oricat de galonata, deosebita ori miraculoasa ar fi, nu mai e deajuns. „E nevoie de povesti care sa prinda, care sa aiba rezonanta si care sa-i faca pe oameni sa vada lumea intr-un mod diferit. Ganditi-va la sampania frantuzeasca, de exemplu: vezi lumea altfel printr-un pahar de sampanie. Cumva, straluceste. Si nu e vinul: e povestea!“, spune Kramer. Care mai arata (intre altele) ca Bordeaux, ca zona viticola, scade nu doar din pricina ca descreste calitatea vinurilor „de zi cu zi“, ci mai ales din pricina ca nu mai e in stare sa spuna o poveste care sa rezoneze cu publicul modern. Cu toate ca nu enunta lucruri neaparat necunoscute, articolul lui Kramer le spune taios si a generat replici: s-a pus in discutie importanta calitatii produsului, a istoriei sale, a pretului, exclusivitatea…
Terroir-ul cultural
Insa cele mai multe dezbateri le-a starnit – oarecum in aceeasi linie cu spusele lui Kramer – intrebarea „cat de important mai e omul in povestea vinului?“. „Puristii“ vorbesc despre ansamblul caracteristicilor sol-climasoiuri, considerand ca numai acestea sunt strict definitorii pentru terroir. Cei care incearca sa impace si „capra“ locului de origine cu „varza povestii“ menita sa vanda vinul au introdus un nou concept: terroir-ul cultural. Intra aici, asadar, si oamenii locului – cu obiceiurile lor, cu istoriile lor, cu capacitatea lor de a modifica natura intr-un mod specific, de a crea ceva nou si de a face o diferenta. Phil Handke, autorul blogului Socialfermentations, afirma: „Vinul (…) reflecta o familie, o istorie, o cultura, dar la fel de mult si pasiunea pusa in mestesugul lor de cei care l-au produs. Vinul e mult mai mult decat terenul, este oglinda unui peisaj social si cultural mult mai mare“. Aviz amatorilor.