Domeniile Tohani – casa de vinuri in cautarea identitatii

tohani

Cezar Ioan

In peisajul vinurilor romanesti putine case de vinuri se pot lauda cu o calitate a productiei fara compromis. De fapt, din punct de vedere al caselor producatoare, Romania nu se poate lauda cu un peisaj foarte numeros. Sunt putine casele de vinuri care ajung cu productia pe piata sau in listele de vinuri ale restaurantelor. Practic, le numeri pe degete.

Ar trebui, oare, sa le privim cu ingaduinta? Sa fim indulgenti, precum profesorii cu putinii elevi merituosi? Sa le dam nota de trecere chiar si la o materie la care nu merita, sau mai mult, nota mare, doar fiindca sunt putini? Si-atunci sa-i mangaiem pe crestet, sa le ingaduim orice doar pentru ca altii n-avem? E un punct de vedere, dar adevarul este ca ar fi o greseala… Iata de ce ne-am propus sa incepem publicarea unui serial in care sa discutam fara perdea, uneori brutal de sincer, despre pozitionarea caselor de vinuri si a produselor lor. Nu in raport neaparat cu cotele de piata, asa cum reies ele din studiile efectuate de institutii de prestigiu. Recunoastem ca si acestea sunt importante, uneori pot fi chiar determinante pentru viitorul unui produs sau unei companii. Ci din ochii consumatorului avizat.

Incepem serialul nostru cu un mare producator: Domeniile Tohani. Raportat la suprafata de vie pe care o lucreaza, de aproximativ 1.000 de hectare, se numara printre cei mai importanti din Romania.

Pe de o parte, ce ne facem ca, din pacate, acest potential este nefolosit? Raportat la marimea productiei (sau la capacitate, mai exact), acest producator nu se regaseste pe piata in cote proportionale… Gama de produse este redusa, iar strategia de marketing, putina cata a fost, ar putea fi caracterizata in cel mai bun caz ca penibila sau incoerenta… Degeaba investesti in frigidere de vin pentru restaurante, daca nu investesti in cunoasterea produselor tale de catre revanzatori… Degeaba arunci pe piata Princiar si-ti imaginezi ca, daca-l pozitionezi sus ca pret, va deveni automat un motor de crestere pentru tot restul gamei… Degeaba inviti la lansari cu pretentii protipendada locala (care, intre noi fie vorba, serveste mai mult la satisfacerea propriului ego decat la convingerea consumatorilor finali). Degeaba investesti in comunicare, pui la lucru o agentie de marimea Publicis (vezi anul 2004), arunci banii pe spoturi tv, daca produsele tale nu se regasesc pe piata…

Apoi, mai este inca o problema (de fapt e prima cea mai importanta, insa n-am vrut sa va sperii de la inceput)… Ca unul dintre cei care am gustat produsele la crama Domeniilor Tohani, am si scris despre ele in trecut, pot sa va spun cu mana pe inima: au intr-adevar posibilitati. Si ca volum, si calitativ. Insa din pacate prea adesea vinul bun pe care ai avut ocazia sa-l degusti in crama poate fi regasit, la aceeasi calitate, si pe raft… Sigur, ei ma vor contrazice. Vor spune ca nu e adevarat, ca vinurile lor au obtinut medalii. Si intr-adevar au obtinut medalii. Dar vinurile de pe raft au (uneori) alta calitate. Voi fi acuzat ca sunt subiectiv. Si e adevarat. Dar nu sunt iresponsabil. Am fost acolo, m-am incantat cu vinuri foarte bune, iar cand le-am cumparat apoi de la magazin, calitatea nu mai era aceeasi. (Ca dovada, iata si parerea specialistilor degustatori care au facut Topul de Feteasca neagra de pe rafturile supermarketurilor, si care au decis, la unison, ca aceea de la Tohani era “de nebaut si de necomercializat”)

Evident, nu este numai vina producatorului. Uneori transportul, pastrarea de dupa vanzare sunt deficitare si pot compromite un vin… E adevarat si nu prea. Un producator serios are grija de clientul sau si dupa vanzare. Pentru ca, in final, nu clientul este cel care pierde. El se satura repede de surprize, si se orienteaza catre un produs mai stabil. Si nici vanzatorul… El nu mai vinde un vin, vinde altul… Cel care pierde este producatorul.

O campanie de marketing buna poate salva un vin sau un producator pentru o vreme… Il poate propulsa in top, chiar. Insa – pe termen lung – nu poate face alb din negru si invers.

Iar la Tohani, din pacate, a lipsit prea multa vreme coerenta… Coerenta productiei, coerenta comunicarii, adecvarea celor doua.

Acest serial se bazeaza atat pe informatii din piata verificabile, cat si pe informatii de culise si pe experiente personale ale autorilor materialelor si se adreseaza in primul rand cititorilor care impartasesc aceleasi idei. De aceea cititorii sunt avertizati ca serialul reprezinta puncte de vedere subiective si ca nu constituie o romandare sau vreo judecata de valoare irefutabila, ci isi propune in primul rand sa determine o dezbatere necesara asupra vinurilor romanesti in general.

2 thoughts on “Domeniile Tohani – casa de vinuri in cautarea identitatii

Comments are closed.