Dosar Dobrogea: Ciocarlia lui Cosmin Zidurean

Cosmin Zidurean scrie si realizeaza emisiuni despre vin de aproape zece ani. Mai nou, insa, manat de dorinta de a face si altceva, Cosmin a trecut de la pozitia de critic de vinuri, la cea de “criticat”. Impreuna cu Gabriela Maris, a infiintat o plantatie de vita de vie in zona Macinului. Pana la primele vinuri, care vor aparea in 2012, l-am supus pe noul podgorean la un chestionar despre noua sa ocupatie.

Pasiune, pasiune… dar nu cumva este o bataie de cap in plus?

De zece ani scriem despre vin si ii “criticam” pe cei care-l fac. Este onest si provocator sa ne expunem si noi criticii si sa aratam daca stim sa facem ceva. Ne-a inspirat si locul. Intre muntii Macinului si Dunarea Veche, un deal ideal pentru vie dar si pentru vanatoare, pentru zbor cu parapanta. Bratul Dunarii indeamna la pescuit si la navigat cu vela. E un colt de rai in care ai vrea sa imbatranesti linistit. Si daca poti si trai facand ceea ce-ti place, cu atat mai bine. E putin spus o bataie de cap in plus. Sincer, si emisiunile tv si revista noastra par o gluma pe langa efortul constant, consumul nervos si fizic pe care-l implica via.

Cum ati inceput?

Am inceput spontan cumparand ceva teren si arendand restul, pana la cinci hectare. Efectiv, am investit banii de concediu. De atunci investim intr-una si asteptam cu mare interes sprijinul european, altfel suntem pe butuci.

Ce soiuri ati plantat? Putem vorbi de „terroir“, „vinuri de terroir“?

Am plantat un hectar de Feteasca Neagra, unul de Feteasca Alba, unul de Tamaioasa Romaneasca, unul de Babeasca neagra, jumatate de hectar de Cabernet Sauvignon si jumatate de Sauvignon Blanc. Evident vrem sa facem vinuri de terroir, insa terroir-ul unui deal pe care nu s-a cultivat nimic in ultimii 100 de ani trebuie descoperit. Incercam sa avem o atitudine „ecofriendly” fata de plantatie, fara sa ne batem cu cataroiu`-n piept ca facem vinuri eco. Lucram via cu mainile noastre (si cu sprijinul vecinilor de la Alcovin Macin, dar ochiul stapanului ingrasa si vita si strugure), vorbim cu ea, incercam sa ne cunoastem reciproc si sa ne imprietenim.

Unde o sa vinificati? O sa folositi tehnici speciale de vinificatie?

Din toamna incepem un proiect pentru o microcrama. Evident, in mijlocul viei. Incercam sa facem vinuri traditionale dar si sa utilizam noile tehnologii si progresele stiintei. Folosesti ce vrei din noile descoperiri dar daca nu le cunosti inseamna ca esti pur si simplu prost si neinformat, nu traditionalist. De exemplu, poti opta pentru drojdii salbatice si sa nu filtrezi vinul dar nu poti sa lasi fermentatia de capul ei si apoi sa te miri ca n-ai arome. Cantitate? Maximul va fi de 30 de mii de sticle pe an, un alb, un rosu si un roze. Primele incercari le vom face in toamna lui 2012, evident o cantitate mult mai mica.

V-ati gandit la un brand pentru noile vinuri?

Da, ne-am gandit la un brand, l-am si inregistrat. Ne vom chema Crama Ciocarlia din respect pentru vecinul de balta (a Brailei) – Panait Istrati. El scria in motto-ul de la Kira Kiralina: „daca as fi o ciocarlie, m-as inalta in inaltul cerului, dar nu m-as intoarce inapoi pe pamant, unde oamenii seamana graul, unde oamenii secera graul, fara nici un rost”. Asta va sta scris pe frontonul cramei noastre.