Dosar: Un neamt calare pe butoaie. La Stirbey

Despre Agricola Stirbey e greu de scris ceva, orice, care sa nu fie patruns de morga la care obliga un blazon vechi de secole. Baroana Ileana Kripp- Costinescu, alaturi de baronul Jakob Kripp, nu se pot sustrage propriei lor istorii, de aceea fiecare intalnire contine un mic derapaj de atentie, dinspre vinuri spre „societate“. De data aceasta, insa, la poarta cramei ne-au asteptat doar Raluca si Oliver Bauer, „marketingul“ si „productia“ din spatele a ceea ce inseamna azi vinurile „Prince Stirbey“ si „Bratianu“.

Publicitate

Vizita in crama incepe invers, de la depozit spre linia de imbuteliere, zona de vinificare si zona de receptie a strugurilor. Inutil de povestit ceva despre curatenia de farmacie sau parfumul butoaielor de stejar – nu e ceva ce sa nu se mai fi vazut si in alte crame. Insa vorbele care insotesc drumul sunt memorabile, in fiecare fraza aluneca macar un cuvant care tradeaza grija pe care Oliver Bauer le-o poarta, de fapt, vinurilor. Amanunt: vinurile nu se eticheteaza decat cu putina vreme inainte de livrare, ca sa nu se zgarie cumva etichetele. Alt amanunt: nu se folose ste gaz inert pentru protejarea vinurilor. „Prefer un pic de vid, de 0,5 atmosfere. Vinurile albe oricum au un strop de dioxid de carbon, pe care il scot. Iar in rosii am incredere“, explica Oliver Bauer.

Soiuri romanesti in maini nemtesti

La Stirbey se fac vinuri si vinuri, fiecare avand ceva special. Ca au fermentare lunga, de trei-sase saptamani, ca’s facute cu drojdiile locului in loc de drojdii selectionate, ca nu au limpezire sau ca urmaresc sa exprime perfect locul – nu exista vas in toata crama care sa nu aiba un crampei de poveste. Daca ar fi sa numaram sticlele din fiecare sortiment lansat, am ajunge rapid la concluzia ca orice vin de aici e o editie limitata. In total, ies anual spre 120-130 de mii de sticle. Bauer e bucuros. 2010 a fost un an nemtesc: „Am vinuri minerale, curate, asa cum imi doream, insa anul acesta ies vinuri cu mai putin alcool si cu un plus de acid. Ca neamt, e exact ce imi place cel mai mult. Am avut noroc, strugurii au ajuns la maturitate fara sa stranga atat de mult potential alcoolic ca in anii trecuti. De un deceniu incoace, in toata lumea apar vinuri de 13,5, 14, 14,5 % alcool. Degustam saptamana trecuta un frantuzesc din anii ‘90, cu 12,5% alcool si ma intrebam ce i s-ar putea reprosa… Nimic! Ma bucur ca putem sa facem un vin mai apropiat de normal“, explica Bauer, neuitand sa adauge „poti sa scoti neamtul din Germania, dar nu poti sa scoti Germania din neamt!“. Gustam raritati – Feteasca regala din 2003, aerisit 2-3 ore (stia cineva ca poate tine atat – si atat de bine! – o Feteasca Regala?), Sauvignon Blancul pregatit pentru Lufthansa, un Cabernet din 2004 inca verde. Pahare cu si povesti despre Novac si Negru de Dragasani, cu o parte dintre radacini in Georgia, cu alta in vechile Negru Vartos si Negru Moale. „Nu exista nici un motiv pentru care vinurile din Bordeaux sa fie bune dupa zece ani, iar ale noastre sa fie gata de baut imediat ce ies din crama“, spune Bauer, care a capatat de mult timp reflexul „noi, romanii“ sau „la noi, in Romania“. In unele privinte, Oliver Bauer e mai roman decat romanii. Isi respecta locul, geografia si aerul pe care il respira: pentru el, soiurile romanesti sunt esentiale, iar motivele sunt simple – oricat de bine s-ar adapta un soi importat, el va ramane un soi adaptat. „Nu poti egala ceea ce a facut natura in mii de ani. Daca aici creste Crampo sie de doua mii, de trei mii de ani, acest soi exista si creste in acest loc pentru ca aici se potriveste cel mai bine. S-a dezvoltat in aceste conditii, a crescut in ele, a trait in ele, asa ceva nu se poate imita“, explica oenologul. Locul e fabulos, aproape de un cot larg al Oltului, unde apa curge atat de linistit incat da impresia de delta. Oamenii sunt la fel. Se deapana povesti cu fabrici de prune uscate care constau dintr-o tabla si un cuptor, insa poves- tile oamenilor care doresc vin le bat pe toate, de departe. „Cand am ajuns aici, la inceputul anilor 2000, veneau oamenii din zona la mine cu niste lichide maronii in sticle de plastic, sami dea sa gust si, eventual, sa le laud vinul. Pe masura ce a trecut vremea, oamenii s-au schimbat. Azi vin sa ii consiliez in mod real. Ma intreaba cum sa taie via, cum sa lase strugurii, cum sa faca mustul si vinul. Incearca in mod real sa faca vinuri“. Vesti bune, pentru Dragasani si pentru toata lumea vinului. Poate va avea destinul Dealului Mare si vom trai sa vedem si aici doua duzini de producatori facand cinste locului.

Publicitate

AGRICOLA STIRBEY
ADRESA: Str. Alexandru Donici 36, Ap 8, Bucuresti
TEL: 0318176461
WEB: www.stirbey.com
E-MAIL: office@stirbey.com
CRAMA: Dragasani, jud. Valcea.
SUPRAFATA: 20 de hectare
SOIURI CULTIVATE: Cramposie Selectionata, Tamaioasa Romaneasca, Feteasca Regala, Sauvignon Blanc, Feteasca Neagra, Negru de Dragasani, Novac, Cabernet Sauvignon

Alte materiale:

Calatori prin Tara Cramposiei si dincolo de ea

Oltenia – extract, structura, mineralitate

Vinuri, Victoria si politica la CVI

La Dobrusa se rescrie relieful