A plecat la final de august…

A plecat la final de august, când oamenii vinului sunt în toiul grijilor recoltatului. Cunoștea bine aceste griji, el însuși fiind om al vinului, dar nu unul oarecare, ci dintre cei mai mari ai României. Dovadă sunt toate recunoașterile internaționale pentru lucrările de enologie publicate, pentru crearea Vinului Spumant de Panciu și pentru întreaga sa activitate.

A plecat în toiul recoltatului, iar vestea m-a făcut să recoltez și eu zeci de amintiri prețioase care îl păstrează viu în memoria mea pe Dr. Ion M. Pușcă.

L-am cunoscut în 2005, când, redactor la Jurnalul Național, mi-a fost sursă pentru un articol despre Zaibăr (vin obținut din soi direct producător și greșit considerat de mulți neavizați drept un soi local). Colaborarea noastră a continuat cu o serie lungă de articole semnate chiar de Ion Pușcă în pagina de gastronomie a Jurnalului despre soiurile autentice românești. Era un vis al său să îmbrace în poveste fiecare soi născut pe aceste teritorii, fără a ignora și informațiile științifice, ampelografice. Așadar, o dată pe săptămână, pășeam pragul magazinului ”Casa Vinului Dr. Pușcă” de pe bulevardul Unirii, pentru a redacta la calculator și a edita pe alocuri următorul articol de ”serial”, așa cum îl numea autorul. 

Ceea ce la început mi s-a părut o muncă de cîteva vizite. S-a transformat într-o colaborare de ani. Articolele au devenit bază pentru cartea ”Vechi Soiuri Românești de Viță de Vie” – publicată în trei ediții, al căror redactor mă mândresc să fiu.

”Nimic nu poți face singur, ai nevoie de oameni buni pe care să știi să-i apreciezi, ca să construiești ceva durabil”. Este una dintre lecțiile lui. Și chiar respecta ceea ce spunea. În fiecare dimineață, la 8, ora la care veneam să lucrez la carte, pe birou mă aștepta o cană cu ceai negru. El avea deja cafeaua băută și toate foile cu notițe așezate în ordine pe birou. Se trezea zilnic la 6. Apoi, nu mă lăsa să plec la redacție până nu luam micul dejun. Seara, când reveneam după serviciu, mă așezam la calculator doar după ce se asigura că am luat masa. 

Când găsea mai repde decât mine cel mai potrivit cuvânt care să exprime ce își dorea în propoziție spunea cu o bucurie copilărească ”vezi, domnișoară, mă pricep”. Și râdea. Admiram această bucurie, alături de energia cu care se apuca de lucru și capacitatea de a revizui neobosit textele.  

Casa lui era mereu plină de oaspeți, iar pereții, plini de fotografii ale sale alături de somități care i-au trecut pragul. I-am fost și noi (eu cu tata) musafiri. La plecare, Dr. Pușcă I-a oferit tatălui meu o hartă, de aceea de 1 metru și jumătate pe 2 metri, de școală: România Mare la 1918, pe care tata o are și acum în biroul său de la Universitatea Tehnică a Moldovei, din Chișinău.     

Munca la prima ediție a cărții ”Vechi Soiuri Românești de Viță de Vie” s-a încununat cu Premiul Organizației Viei și Vinului de la Paris. Pentru a doua ediție m-am mutat o vreme la Cernavodă, unde Dr. Pușcă începea cu energia-i caracteristică un nou proiect – Vie, cramă, popas, restaurant. 

Anii au trecut și ne-am revăzut în 2015, pentru a parcurge din nou paginile cărții spre a o da la tipografie a treia oară. De această dată, a venit el la mine acasă, din Franța, cu foile pline de notițe, atent organizate, ca întotdeauna. 

S-a bucurat să mă vadă ,,la casa mea” și mi-a dat din nou un sfat. ”Să mai faci măcar un copil. Oamenii buni trebuie să aibă mai mulți copii”. Urma să mă invite la lansare… care nu a mai avut loc. Imediat după ce ne-am văzut, starea sănătății lui s-a agravat și medicii i-au interzis să mai călătorească. 

În această primăvară m-a sunat să mă cheme în vizită. ”Vino în iunie, iulie, cu soțul și cu băiatul tău”. L-am refuzat, pentru că îi urmasem sfatul și în iunie venea al doilea copil. 

La mijlocul verii am primit prin poștă trei cărți din ultima ediție la care am lucrat. Una avea pe copertă un post it: ”VERONICA CU DEDICAȚIE”. Iar în interior textul: ”Autorul mulțumește doamnei redactor Veronica Lăcureanu Guzun pentru sprijinul acordat ca această carte să devină un ”reper” în publicațiile de specialitate” Ion Pușcă, 01.07.2018, Le Petit Pressigni – France.   

”Redactorul mulțumește autorului pentru prietenie și pentru rolul enorm pe care l-a jucat în viața ei profesională și personală” 

Odihniți-vă în pace, domnule Dr. Ion M. Pușcă!
Veronica Lăcureanu Guzun
Redactor Vechi soiuri românești de vită de vie

  • Redacția Vinul.Ro aduce cu această ocazie, la rându-i, un omagiu Dr Ion M Pușcă, un pionier al promovării vinurilor românești de după 1990.