În Drăgăşani, după cum mulţi dintre dumneavostră cunoaşteţi, există două crame pe care lumea le vede ca făcând parte dintr-un întreg: Crama Ştirbey şi Crama Bauer. Acum, chiar dacă filozofiile de vinificaţie sunt niţeluş diferite, există un pic de adevăr în această percepţie, pentru că în ambele locuri îşi pune amprenta un cuplu pe care, deja, nu-l mai poţi separa nici măcar în imaginaţie: Raluca şi Oliver Bauer.
Sunt inseparabili cred că şi în ceea ce priveşte actul de creaţie al vinului, pentru că, ştiu sigur, Raluca are un cuvânt greu de spus în ceea ce priveşte forma finală a produsului. Mai ales la Crama Bauer. Bine, pe undeva e normal…(Să se ridice în picioare cel care spune că face totul de capul lui şi nu asculta indicaţiile nevestei)… Ce nu ştie însă multă lume este că Raluca, economist ca formaţie, a învăţat despre vin cât nu mulţi ştiu. Uneori, poate, chiar şi fără să-şi dorească acest lucru. Asta pentru că şi-a ales ca partener de viaţă un wine-addicted. Nu, nu e forma aceea de dependenţă pe care o avem noi, muritorii de rând, care, de câte ori suntem trimişi să luăm o pâine, ne întoarcem cu juma’ de franzelă şi două sticle de vin, ci de pasiunea nebună pe care o are Oliver pentru vin în toate stadiile lui.
Pornind de la strugure şi terminând în pahar. Oliver Bauer e tipul acela de om pe care îl surprinzi că fermentează şi el odată cu mustul. Şi pe undeva e normal… „Practic, m-am născut ca fiu de podgorean”, spune Oliver. S-a născut aproape de vie, chiar dacă părinţii săi nu aveau o experienţă deosebită în domeniu. Originari din Nurnberg, domnul şi doamna Bauer au ajuns in sud-vestul Germaniei prin 1972, atunci când o soră a bunicului lui Oliver, care nu mai putea lucra singură via, i-a chemat în ajutor. Mătuşa, aşa cum îi spune Oliver „…a trăit 108 ani şi, până în ultima clipă, o găseai numai în cramă”. Vizitele lui Oliver în vie au început din fragedă pruncie, însă nu simţea vreo apropiere deosebită. Ba chiar primele experienţe l-ar fi putut determina să se îndepărteze total de această meserie. „Implicarea mea în vie a început pe la 10-11 ani, munceam când aveam nevoie de bani”, povesteşte Oliver, care nu uită nici acum cum a fost să cureţe pentru prima dată un tanc de polstif . Abia după terminarea liceului a decis că va face vin. Se gândea că vă merge la facultate şi va deveni rapid enolog. Tatăl său, însă, n-a fost de acord. „Mi-a spus că, dacă vreau să fac vin, trebuie să încep de jos”. Şi aşa Oliver a început o pregătire în viticultură în sistem dual: trei săptămâni făcea practică la un producător, o săptămână, pregătire teoretică. A luat examenele, devenise viticultor, dar a trebuit să plece în armată. A stat mai mult acolo, pentru că nu a găsit loc de muncă în vie. Totuşi, după încă un an, a acceptat o ofertă nu foarte tentantă, dar necesară pentru înscrierea la Şcoala tehnică de viticultură şi enologie. În paralel cu şcoala lucra şi la Crama Hubert Schmitt. Apoi a făcut „un gen de masterat strict pe enologie şi pe chimia vinului”. A absolvit cu brio, a mai lucrat un an la Schmitt, după care a simţit că ar fi timpul să înveţe ceva şi despre vânzarea vinului, aşa că a plecat din vie şi a ajuns într-un lanţ mare de retail, C+C EDEKA.
Oliver descălecătorul
Numai că, înainte de a pleca în retail, Oliver, chemat de Ştirbey în calitate de consultant, a avut primul contact cu România, mai precis cu taximetristul Puiu, venit să îl ia de la Sibiu într-o limuzină de lux…un Tico. Povestea e un gen de thriller comic… Însă adevăratul şoc s-a produs când a ajuns la Drăgăşani. Mai întâi când taximetristul Puiu l-a tratat cu o bere la bufetul de lângă gară, apoi când a ajuns la cramă. „Mă aşteptam să intrăm deja în discuţii, dar de unde. Grătarul fumega, am mâncat, ne-am făcut siesta. Într-un târziu, am ajuns şi la discuţiile despre cramă. Adică, mă rog, la ceea ce ar fi trebuit să fie o cramă, pentru că totul era o mare groapă. Dar am avut şi noroc, pentru că în acel an, 2003, a fost cea mai captivantă recoltă. Şi atunci mi-am spus că trebuie să vin aici, la Ştirbey, pentru că, într-un loc în care există atâta nebunie, trebuie să iasă ceva deosebit”. Din 2004 a venit definitiv, se pare… Pentru că a fost impresionat de Crâmpoşie şi de Novac. Dar şi de calitatea recoltei din 2003, pe care încă o consideră cea mai bună de când a ajuns în România. A fost alegerea corectă, şi pentru el, şi pentru familia Kripp, pentru că Prince Ştirbey a devenit un nume de referinţă în vinul românesc. Tot în 2004 a cunoscut o tânără deosebită, care se ocupa de promovarea unuia din primele târguri de vinuri din România. Un târg care a avut un succes nebun:10 vizitatori în cinci zile de expoziţie… Tânăra era Raluca. „Normal că, în cinci zile, am avut destul timp să vorbesc cu toţi expozantii. Iar la standul Ştirbey am fost convinsă să încerc o Tamaioasa Romanesca demi-dulce 2003. Convingătorul era un tânăr enolog care mă tot întreba când vor apărea vizitatorii…” Impresionata de pasiunea pentru vin a lui Oliver, Raluca s-a molipsit. „Au urmat multe excursii în Drăgăşani, la tâguri de specialitate, vacanţe petrecute în viile micilor producatori din Franta, Italia, Germania, Austria, Africa de Sud, multe degustări sub stricta îndrumare a lui Oliver şi propunerea de a mă alătura echipei Ştirbey”.
Crama Bauer e , dacă putem spune aşa, tot o nebunie a lui Oliver, care crede cu tărie în potenţialul zonei. Ca orice oltean adevărat… Deja împreună, Raluca şi Oliver au achiziţionat în 2007 o parcelă pe culmea dealului, cu o vie veche, care nici măcar nu a mai putut fi salvată. „Nu ştiam ce vom face cu locul, nu ştiam nici măcar dacă vom rămâne în România”, povesteşte Raluca. „Dar, prin 2011, Oliver deja începuse să schiţeze o casă cu crama la subsol, cu multe ferestre spre Olt şi cu sobe la interior. Iar în jumătate de an eu devenisem şef de şantier”. Fondată în 2012, Crama Bauer e o părticică din sufletul celor doi. Ca şi vinurile care ies de acolo, dealtfel. Vinuri frumoase, vesele, îngrijite până la ultima picătură. O cramă boutique, cu o filosofie în care cei doi cred cu toată fiinţa lor: „Creativitate Naturală”.
Numele cramei: Crama Bauer – Str. Tudor Vladimirescu nr. 509, Drăgăşani, jud. Vâlcea
Numele firmei: Crama Oliver Bauer srl
Branduri: Bauer.
Suprafață de viță de vie în exploatare: 5 ha
Sol: lutos cu nisip, argilă, brun roşcat cu calcar
Altitudinea medie a viilor: 300 metri
Orientarea rândurilor: E, S-E si S-V
Metoda de conducere: Guyot
Soiuri: albe – Crâmpoşie selecţionată, Sauvignonasse, Sauvignon Blanc, Fetească regală; roșii: Negru de Drăgăşani, Merlot, Cabernet Sauvignon, Fetească neagră, Petit Verdot
Vinificatie „single vineyard”
Capacitatea cramei: producţie – 25.000 sticle/an
Winemaker și director general: Oliver Bauer
Degustări: Da – Grupuri între 4 şi 20 de persoane
Activitaţi (numai cu programare, pentru grupuri de minim 4 persoane): vizită ghidată în cramă, degustări vinuri, degustări vinuri şi asociere preparate culinare, concerte şi activitaţi culturale
Servicii suplimentare: asistenţă planificare vizită Jud. Vâlcea: Horezu, Mănăstirea dintr-un lemn, Mănăstirea Horezu, Ocnele Mari, asistenţă rezervare hotel, asistenţă rezervare microbuz
Fără cazare
Date de contact: tel: 0757 098 940 e-mail raluca@cramabauer.com; http://www.cramabauer.com
Agricola Ştirbey
Numele cramei: Ştirbey – str. Dealul Olt, 245700 Dragasani, Jud. Valcea
Numele firmei: Agricola Ştirbey srl
Branduri: Prince Ştirbey
Suprafață de viță de vie în exploatare: 24 ha
Soluri: argiloase, lutoase şi nisipoase
Altitudinea plantaţiei: între 260 şi 340 m
Expoziţie: sudică, vestică şi nord-estică
Metoda de conducere: Guyot
Soiuri în plantaţie: Crâmpoşie, Fetească regala, Sauvignon blanc, Tămâioasă românească, Novac, Negru de Drăgăşani, Merlot, Cabernet Sauvignon.
Capacitatea cramă: producţie 75.000 litri, stocare 180.000 litri
Winemaker: Oliver Bauer Administrator: Dumitru Nedeluţ
Degustări: Da – degustare standard – 65 lei/ persoană; degustare cu aperitive – 120 lei/ persoană; degustare culinară – 185 lei/persoană
Persoană de contact: Raluca Bauer, tel. 0751252272
Date de contact: Tel. 0751 252272, e-mail office@stirbey.com , www.stirbey.com