Drept sau interdictie de plantare a vitei de vie?

Subiectul liberalizarii dreptului de plantare a vitei de vie incepand cu 2016 a starnit in ultima vreme numeroase controverse in lumea vitivinicola si in lumea economica europeana. Categoric, tarile cu traditie in producerea vinurilor sunt impotriva acestei liberalizari, care ar putea sa le aduca reale prejudicii economice si, spun reprezentatii lor, ar duce la scaderea calitatii si imaginii vinurilor europene.

Limitarea libertatii de comercializare

Ce este dreptul de plantare? La prima vedere, am putea spune ca este vorba despre exercitarea unui drept. Insa, surpriza!, ideea conceptului este de interdictie. Regulamentul Comisiei Europene 479/2008 stipuleaza ca „se interzice plantarea de vita de vie cu soiurile de struguri de vinificatie pana la 31 decembrie 2015”, posibilitatea infiintarii de noi plantatii viticole facandu-se in baza unui „drept de plantare sau replantare” emis in anumite conditii, foarte strict reglementate si limitate de insesi declaratiile statelor membre in momentul negocierii aderarii la UE. Scopul acestor reglementari este de a mentine o suprafata de vita de vie si o productie de vin constante la nivelul intregii comunitati europene.

Prin tratatul de functionare a Uniunii Europene se „asigura excluderea oricarei discriminari intre resortisantii statelor membre cu privire la conditiile de aprovizionare si comercializare“. Avand in vedere interdictia tranzitorie privind plantarea vitei de vie (prevazuta in regulamentele organizarii comune a pietei vitivinicole), cumulata cu avantajul Frantei, Spaniei si Italiei, tari care detin cele mai mari suprafete de vie si implicit sunt cei mai mari producatori de vin, monopolul in producerea si comercializarea vinurilor este mai mult decat evident. Iar acest lucru afecteaza nu doar comertul intra-comunitar, ci si exportul de vin catre tarile extra-comunitare.

Rationamentul e simplu: limitarea suprafetei cultivata cu vita de vie, la care se adauga restrictiile de productie datorita potentialului fiecarui soi in parte, induce limitarea productiei si, implicit, a comercializarii. Se pare ca principiul libertatii de productie si comercializare vizat de tratatul UE nu prea a reusit sa-si atinga obiectivele in acest domeniu. Insa miza este mult mai mare. Vinul european trebuie sa-si mentina notorietatea de vin de calitate in lupta cu tarile vitivinicole din Lumea Noua, motiv pentru care aceste „cote de vin“ sunt iertate si asumate, in mod constient, de majoritatea statelor membre. Si, daca de 2000 de ani – ca sa luam in calcul doar mileniile crestine – diferite regiuni agricole nu au reusit sa se remarce in domeniul viticol, e greu de crezut ca peste noapte, sprijinite de o usoara schimbare climatica, vor reusi sa impresioneze prin potentialul lor inca nedescoperit. Vinul are nevoie de mai mult decat doar de clima si o tehnologie moderna!

Studii despre impactul liberalizarii dreptului de plantare

Pana la finalul anului 2015 se stie clar ca nu avem voie sa infiintam noi plantatii fara a beneficia de acest drept de plantare. Problema se pune ce „drepturi” vom avea de la 1 ianuarie 2016? Care va fi impactul finalizarii acestor restrictii, a liberalizarii drepturilor de plantare, asupra pietei vinului european? La inceputul acestui an, comisarul european al agriculturii, Dacian Ciolos, a anuntat crearea unui grup de lucru la nivel inalt pentru solutionarea acestei situatii. Jean-Paul Bachy, presedintele AREV (Adunarea Regiunilor Europene Viticole), a salutat initiativa comisarului si si-a exprimat dorinta ca AREV-ul si cele 75 regiuni viticole ale Europei sa fie reprezentate in cadrul acestui grup de lucru. AREV-ul este impotriva liberalizarii drepturilor de plantare a vitei de vie si a luat initiativa de a finanta un studiu asupra impactului social, economic si de mediu datorat liberalizarii. Obiectivul principal al acestui studiu este sprijinirea grupului de lucru invocat mai sus. O prima parte din rezultatele acestui studiu a fost facuta publica pe data de 2 martie, la Bruxelles, conform publicatiei droit-viticole.fr, intr-o reuniune AREV, de catre profesorul Etienne Montaigne, directorul de program din UMR-MOISA Montpellier (Unitatea Mixta de Cercetare – Piete, organizatii, institutii si strategii). In aceasta prima etapa a fost anuntata insa doar metodologia pentru analiza mecanismelor de functionare a drepturilor de plantare in mai multe tari producatoare (Australia, Argentina, Portugalia, Spania si Franta). Aceasta reuniune a avut mai degraba un rol pregatitor pentru urmatoarea sesiune, care a fost fixata pentru luna mai 2012, la Torino, Italia, cand va fi prezentata oficial versiunea definitiva a studiului. Pana in momentul de fata, 15 state membre ale UE (Germania, Austria, Cipru, Spania, Franta, Grecia, Ungaria, Italia, Luxemburg, Portugalia, Republica Ceha, Republica Slovaca, Romania, Slovenia si Bulgaria) cer mentinerea drepturilor de plantare a vitei de vie (mentinerea „cotelor de vin“). Cea mai recenta aderare la acest grup a fost cea a Bulgariei, care si-a anuntat pozitia pe acest subiect la inceputul lunii martie, in cadrul unei intalniri intre ministrii de agricultura ai Frantei, Spaniei si Bulgariei, Bruno le Maire, Arias Cańete si respectiv Miroslav Naydenov. Bulgaria detine 10 voturi suplimentare in Consiliul European. Ar mai fi nevoie de inca 40 pentru ca o majoritate calificata sa poata sesiza acest dosar. Celelalte 12 state membre nu au luat inca o pozitie oficiala fata de aceasta problema.