• Later edit: puteți achiziționa fără efort, offline și online, vinurile Cramei Trantu (Vinex Murfatlar), în cadrul campaniei „Vinurile Dobrogei, altfel decât le știai”, de pe Vinmag.Ro.

La Cernavodă, odinioară un centru vitivinicol care rivaliza cu Murfatlarul, astăzi se face mult mai puţin vin. Dar se face, iar asta i se datorează în special lui Panait Trantu, omul care, din 1987, de la repartiţia guvernamentală, a rămas pe malul Dunării. Prietenii chiar glumesc, spunând că în Cernavodă doar două lucruri sunt veşnice: Dorobanţii de la capătul podului lui Anghel Saligny şi Panait Trantu (Iota, aşa cum mai este cunoscut), patronul societăţii Vinex Murfatlar.

Vinex Murfatlar este urmașul fostului IAS Cernavodă

Să nu credeţi că a fost uşor. Uneori a fost aproape de limita imposibilului. Mai ales în anii de după privatizare, când haosul legislativ şi administrativ crea probleme în fiecare zi. Directorul general al societăţii îşi aminteşte că nici acum n-a reuşit să încheie toate achiziţiile de terenuri pe care şi le-a propus. „Avem precontracte cu oameni încă din 2001, însă nici până acum nu au terminat cadastrele. Ce spun eu de cadastre, că nici planul de parcelare nu s-a încheiat prin anumite zone”. E dificil şi acum, când forţa de muncă e mult mai greu de găsit. Şi de o calificare tot mai slabă. „IAS Cernavodă avea 2.300 de hectare cu vie. Însă totul era organizat, aveam 4.000 de locuri de cazare pentru zilieri. Toamna aveam peste 2.000 de studenţi, elevi şi militari în termen la cules. Făceam export de struguri de masă, stăteau camioanele la poartă cu zecile, iar în gara aşteptau două garnituri de tren. Acum aduc oameni de prin toate colţurile ţării, unii sunt buni, dar alţii creează mai mult probleme. Ca să-i duc în vie trebuie să închiriez autobuze, nu mai pot să folosesc remorcile, pentru că intersectez drumul naţional şi bani de amenzi n-avem prevăzuţi în buget. Până şi tractoarele am fost nevoit să le înmatriculez, ca să pot traversa drumul naţional”, enumeră Panait Trantu câteva din probeleme cu care s-a tot confruntat în ultimii ani…

• Later edit: puteți achiziționa fără efort, offline și online, vinurile Cramei Trantu, în cadrul campaniei „Vinurile Dobrogei, altfel decât le știai”, de pe Vinmag.Ro.

Poveşti are destule, şi nu numai de la Cernavodă. Pentru că, în cei aproape 30 de ani de când lucrează acolo, a aflat multe. Şi a văzut multe. În principal, cum s-a făcut trecerea de la cantitate la calitate. Dar şi schimbarea climei, dispariţia viilor de la Cernavodă, proiectele eşuate ale mai multor investitori, cunoscuţi sau nu. „Pe aici obţineai fără probleme 20 de tone de struguri la hectar. Feteasca regală dădea şi 30 de tone. Sigur, vinul era cum era, dar fiind o zonă cu acumulări mari de zaharuri, tot trecea de 12 grade. Dar aveam cantitaţi uriaşe, nu mai aveam unde să depozităm. Într-un an, am vrut să ducem o parte din vin la Midia, la rafinărie, că aveau acolo nişte rezervoare imense. Dar ne-au luat-o înainte cei de la Medgidia. A fost norocul nostru, pentru că cisternele nu fuseseră bine spălate şi tot vinul a căpătat gust de petrol. Au fost nevoiţi să-l trimită la distilare. Atunci am fost obligaţi să folosim noi bazinele de decantare a apei. Numai că unul a fost crăpat şi, într-o săptămână, am pierdut tot vinul. Era caz de puşcărie, directorul, când a aflat, a spus că el n-a auzit nimic, să ne descurcăm. Însă era atât de mult vin, că nici nu s-a observat lipsa. Ce să vă spun, că erau ani în care nu culegeam via pentru că n-aveam unde să mai depozităm vinul?”, rememorează Panait Trantu anii de început… IAS Cernavodă a continuat să fiinţeze până în 1999, când a rămas fără terenuri. Fuseseră retrocedate. „Atunci am privatizat. Am împrumutat bani, am fost chiar plătit în avans de foşti clienţi precum Angelli, Halewood sau Jidvei. Am arendat terenuri de la persoane fizice, până am ajuns cam la 30 de hectare. Şi am închiriat crama pe o perioadă de doi ani. Practic, fluxul a continuat ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Ba chiar a fost mai uşor, că nu mai aveam probleme cu depozitarea vinului. Ca producţie, privatizarea nu m-a afectat deloc, însă pe partea birocratică… Nu ştiu dacă acum aş mai lua-o de la capăt. Plus că, de la 1 august 1999, toţi colegii mei au devenit angajaţii mei. Şi asta e o responsabilitate…”.

După privatizarea din 1999, Vinex Murfatlar a început să achiziţioneze terenuri. Nu a fost un plan concret, coerent, a fost „mai cu hei-rup, cum apăreau banii”. Dar, după 2003, atunci când a achiziţionat crama, priorităţile s-au schimbat. Societatea avea deja cam 200 de hectare în proprietate (n.n. – sau ca şi în proprietate, din cauza unor probleme de care am amintit), aşa că Panait Trantu a început să modernizeze clădirea, dar mai ales să investească în retehnologizarea cramei. „În momentul în care am achiziţionat crama mi-am recâştigat încrederea în mine. Până atunci, recunosc, nu prea aveam siguranţa viitorului, dar din acel moment am început proiectele, am făcut împrumuturi, am intrat în programe, Phare, Sapard… Chiar şi acum am de plătit credite. Şi cum termin de plătit, mai fac un credit, pentru că mai am multe lucruri de pus la punct. Şi sala de degustare, şi drumurile de acces, dar mai ales vreau să mai îmbunătăţesc dotarea cramei” , se destăinuie directorul general al companiei, care recunoaşte că nu prea mai are timp să facă şi vinuri. Dar se bucură că l-a readus lângă el pe Nicu Itu şi e convins că, în curând, şi Crama Trantu se va lăuda cu un vin de top. De fapt, cu o gamă de top.

Eu îl cred. Poate şi pentru că, după patru ani în care nu mai vizitasem crama, mai să nu o recunosc. O curăţenie exemplară, dotare mult peste ce văzusem în 2011. Doar în hala mare, unde vor ajunge în curând toate tancurile de peste 10.000 de litri, mai răsereau, stinghere, două Polstifuri. Goale. Acum patru ani erau pădure. „Nu le-am aruncat încă pentru că încă nu am atins capacitatea de stocare numai în inox”. Am văzut şi baricuri. E drept, erau pe acolo şi cele de la Domeniile Adamclisi, care tot aici îşi fac vinurile. Aşa cum au mai făcut şi cei de la WineRo şi alţii. „Suntem vecini, prieteni, trebuie să ne ajutăm. Eu aveam capacitate în cramă, ba mă mai şi alegeam cu nişte bani. Nu mulţi, dar când trebuie să plăteşti salarii, orice sursă de venit e binevenită”, spune Panait Trantu. Poate tocmai de aceea a fost ales Preşedinte al Asociaţiei Viti-Vinicole Colinele Dobrogei. Pentru că ştie tot ce mişcă în Dobrogea şi pentru că n-a spus niciodată nu când i s-a cerut ajutorul.

• Later edit: puteți achiziționa fără efort, offline și online, vinurile Cramei Trantu, în cadrul campaniei „Vinurile Dobrogei, altfel decât le știai”, de pe Vinmag.Ro.

Numele cramei: Crama Trantu – Şos. Cochirleni nr.1, Cernavoda, Jud. Constanţa
Numele firmei: SC Vinex Murfatlar SRL
Branduri:   Elixir (Bag-in-box și sticlă de 0,75 litri)
                   Noblesse (0,75 litri)
Suprafață de vie în exploatare: 80 ha pe rod; 28 ha intră în producţie în următorii 2 ani
Sol: calcaros-lutos

Altitudinea plantaţiilor: între 50 si 200 metri
Soiuri în plantaţie: Albe – Chardonnay 20 ha, Pinot Gris 15 ha, Sauvignon blanc 5 ha, Muscat Ottonel 5 ha; Roșii – Fetească neagră 10 ha, Merlot 15 ha, Cabernet Sauvignon 5 ha, Pinot Noir 5 ha
Capacitatea cramei: procesare – 60 t. struguri/zi; stocare – 10 000 hl.
Panait Trantu -Winemaker, director general
Nicolae Itu – Winemaker
Degustare: Da – cu rezervare prealabilă
Date de contact:
SC.Vinex Murfatlar SRL – Şos. Cochirleni nr.1, Cernavodă, jud. Constanţa
Tel/Fax 0241 237 222
Adresa e-mail : office@vinexmurfatlar.ro / vinexmurfatlar@yahoo.com
http://www.vinexmurfatlar.ro

• Later edit: puteți achiziționa fără efort, offline și online, vinurile Cramei Trantu, în cadrul campaniei „Vinurile Dobrogei, altfel decât le știai”, de pe Vinmag.Ro.