Adevărata piaţă a vinului

Liviu Grigorică, enolog
liviu.grigorica@gmail.com

Pe la sfârşitul anului trecut, un fior a străbătut inimile francezilor când presa a comentat câteva date statistice date publicităţii de OIV: 2008 a fost anul în care Franţa a pierdut locul de prim producător mondial de vin.

Acest lucru s-a mai întâmplat de-a lungul anilor, dar de data aceasta Italia s-a instalat confortabil pe primul loc fără nici o şansă de revenire pentru francezi în următorul “cincinal”, prognozele specialiştilor fiind pesmiste până în 2012. În plus, dacă din 2005 francezii au fost întrecuţi de italieni în clasamentului exportatorilor (cantitativ) sunt şanse în 2008 ca Spania să ocupe locul al doilea. Şi pentru că nu era de ajuns, a mai venit o veste “bună” spre satisfacţia organizaţiilor antialcool: Franţa a fost depăşită de Italia şi SUA în clasamentul mondial al consumului de vin liniştit. O singură ierarhie a reuşit să mai încălzească duşul rece: Franţa rămâne lider mondial incontestabil al exportului de vin după valoare (6,7 miliarde de euro), urmată bineînţeles de Italia (4,4 mld. euro).

De ce am început prezentându-vă toate acestea? Pentru că mulţi dintre noi au citit în presă fel de fel de comentarii despre cât de promiţătoare e piaţa vinului românesc, despre multele sute de milioane de euro învârtiţi în domeniu şi nu mai avem răbdarea să analizăm totul «la rece». O privire rapidă peste ce a publicat Institutul Naţional de Statistică pentru primele 10 luni din 2008 ne pune pe gânduri: piaţa organizată a vinului a însemnat doar 180 de milioane de euro, reprezentând 0,9 milioane de hl de vin (0,72 mil. hl vin alb şi 0,18 mil. hl vin roşu/rose), din care 0,33 milioane de hectolitri sunt din import, exportul fiind de doar 0,12 milioane de hl de vin.

 La o producţie anuală de aproape 5 milioane de hl (conform datelor MADR) descoperim că doar o mică parte din vin ajunge pe piaţa controlată (cca 10% din producţia internă, în primele 10 luni), iar peste o treime din vinul comercializat legal provine din import. Oficial, noi consumăm cam tot vinul produs (cca 5 mil. hl anual conform OIV). Să însemne asta că diferenţa (400.000.000 de litri de vin, peste 80% din total) reprezintă autoconsumul şi piaţa de pe marginea şoselelor? Oare «vinul de casă» înseamnă mai bine de trei sferturi din vinul băut prin casele românilor? Dacă răspunsul e afirmativ nu ne mai rămâne decât să ne gândim la faptul că volumul de vin importat e de 3 ori mai mare decât cel exportat, unul din trei litri de vin comercializat e din import şi să învăţăm să facem un vin cât mai bun acasă! Ori să privim cu mult mai multă atenţie sticlele din raft şi să le analizăm contraetichetele: nu de puţine ori un producător inscripţionează mare pe etichetă numele unei podgorii româneşti cu tradiţie iar în sticlă vom găsi vin «originar din UE».

Poate că cifrele de mai sus v-au pus pe gânduri şi veţi analiza mai bine indicaţia geografică şi originea vinului atunci când îl veţi alege. Până la urmă nu contează neapărat de unde este vinul, el trebuie să fie prezentat onest, să vă placă şi să vă bucure la masă!