Vinul la el acasa

Catalin PADURARU
Vinexpert

Considerat în majoritatea civilizatiilor europene ca o bautura nobila menit sa înlesneasca contactele umane, sa marcheze evenimente importante sau sa creeze ambiante speciale, vinul pare a-si fi pierdut în zilele noastre rolul privilegiat pe care îl avea în ierarhia bautorilor de salon. Demonetizarea cauzata de excesele în comertul cu vin subcalitativ, afirmarea pe piata a altor categorii de bauturi, ignorarea unei traditii în domeniu, a facut ca oamenii prosperi de astazi sa se intereseze prea putin de nobila arta a vinului, de dorinta de a avea o vinotecã (o colectie si implicit de locul adecvat în care sa poata fi pastrate aceste valori).

Locuintele din occident (dar si cele din Romania interbelica) detin, proportional cu marimea casei si a dozei de reprezentare a clasei, beciuri, pivnite sau macar un loc sub scara – special amenajate pentru pastrarea vinurilor.

La noi, trebuie sa recunoastem, vinul, vinoteca, nefiind înca interpretate ca semne sociale, cad pe un plan secund. Vointa “ctitorului” (cel mai des barbatul) este deviata cand vine vorba de pivnita dedicata lui Bachus. Apropiatii pledeaza pentru redirectionarea fondurilor catre alte zone de confort ale casei pe baza necesitatilor lor. si pentru a nu fi suspectat nici macar o clipa ca ar iubi mai mult vinul decat familia, “decidentul” ofteaza si largeste sauna sau dressingul ca fiind “mult mai importante”.

Nu doresc sa aprind polemici, dar îmi propun sa „servesc” cateva argumente si solutii pentru ceea ce – va asigur – este ceva mai mult decat “bon ton”. În primul rand, crearea unei vinoteci este o investitie. Ceea ce cumperi astazi cu cinci dolari, la majoratul copiilor poate sa valoreze 50$. Asta nu înseamna ca vinurile vor trebui revandute, ci ca mostenitorul va avea la îndemana lucruri bune, care se vor transforma în parghii ce îi vor usura activitatea în societate.
Pe termen scurt, atunci cand aveti musafiri, de pilda, veti “accesa” cu usurinta numai vinuri sanatoase pe care le-ati ales în tihna din locuri specializate. Primirile vor fi un prilej de satisfactie si se va putea evita formula “du-te repede si cumpara ceva…”, formula care se poate dovedi paguboasa. Paguboasa financiar, iar daca vinul este prost, paguboasa si pentru relatie.

Nu în ultimul rand, stiind de asta data ca aveti unde sa le pastrati, veti putea aduce din calatoriile în strainatate vinuri de acolo si, împreuna cu ele, un mijloc suplimentar de a cunoaste tara respectiva. În foarte putin timp, vinurile cu adevarat vechi (si cu potential de pastrare) nu vor mai exista pe piata. Este pacat sa nu pastrati cateva sticle din anii care înseamna ceva pentru familie sau pentru afacerea dumneavoastra.

Ne oprim aici (pentru moment) cu seria argumentelor pro. Cereti arhitectilor dumneavoastra sa conceapa înca de la început un astfel de spatiu! Numai aerisirea, de pilda, daca face parte din proiectul initial, va va scuti de multe cheltuieli suplimentare ulterioare. Literatura de specialitate abunda în rezolvari pana la detaliu, chiar si pentru cei care nu au loc rezervat pentru acest hobby.

Impardonabila este si situatia în care o familie prospera cu o casa frumoasa, cu o masina buna, ignora aceasta adevarata arta a vinului dar si a vietii.
Nu sunt de neglijat nici accesoriile domeniului.

Un desfacator pretentios dar si eficient, o frapiera grea, un decantor sofisticat, etc. – trebuie sa fie sincron cu pozitia dumneavoastra sociabila, profesionala. Este suficient sa va amintiti aceste lucruri cand sunteti tentat sa cumparati obiecte ieftine.

Dintotdeauna a fost asa: un ceas greu n-a avut curea de plastic, costumul nu s-a asortat cu adidasii, cartile nu s-au tinut în bucatarie, baia nu a fost gazda dulapului cu camasi, actele nu s-au tinut în garaj. Vedeti vreun motiv pentru care vinul ar face exceptie de la regula?