Wine-tour in Friuli: Ziua-ntai, piatra si vin

Foto si text Loreta Budin, Clubul Presa de Vin

„Pietra e vino. Piatra si vin”, surade Lauro, gazda noastra de la Azienda Valchiaro. Ca multi dintre friulani, are un fel de-a fi rabdator si deschis, care-mi aminteste de oamenii de la munte. Atata doar ca zona in care ne aflam e predominant colinara; terasele cu vita de vie se insurubeaza elegant, obsesiv, ca un arc de ceasornic. Lauro e pietrar; impreuna cu 5 prieteni, pietrari si ei, s-au apucat sa faca vin. Inca de-acum 17 ani. De ce? „Din pasiune”, spune el, simplu. Il credem.
Teritoriu aparte, vinuri aparte

Pentru ca trebuie multa pasiune, multa incapatanare si mult efort ca sa faci vinurile excelente pe care le-am baut in Friuli. Sunt vinuri care au incalzit inimile celtilor, romanilor, longobarzilor, venetienilor, umililor supusi ai Imperiului austro-ungar; sunt vinuri in care se simte si piatra, si miezul pamantului, si soarele topit in fruct, si aerul albastru de pe coama Monte Bernaria, si – uneori – suflul senzual, ca un ecou, al marii.

friuli1

Aici, in dulcele nord-est, vinurile au adanci radacini in istorie. Cele albe – cele dulci in special, cu buchet si gust caracteristic de miere de castan, caise confiate, piersici, migdale si flori de accacia, astringente intr-un mod placut, echilibrand perfect zaharul – au dus departe faima regiunii. Cele rosii, vanoase, minerale, cu tanini greu de strunit, dar incomparabile atunci cand se deschid in cerul gurii, completeaza tabloul unui loc cu traditii si cu oameni aparte.
La rascruce de traditii si savori

Regiunea Friuli-Venezia Giulia isi pastreaza propria ei limba – friulano -, propriile traditii si savori. Din toata Italia, are zestrea cea mai mare de soiuri autohtone de struguri. E situata la rascrucea a trei mari culturi: latina, slava si nordica. Fiecare a lasat urme adanci, fara ca niciuna sa reuseasca sa domine.

Coloana vertebrala a regiunii este alcatuita din dealuri acoperite cu vita de vie: Colli Orientali del Friuli. Granita cu Slovenia nu e departe. Colinele cand blande, cand semete, sunt, fiecare, un mic regat, cu microclimatul sau specific. Terasele cu vie urmaresc conturul pamantului – un motiv decorativ migalos, niciodata acelasi, care da un farmec aparte locurilor.

friuli2

Un consortiu cu 200 de membri

Suntem in orasul-emblema Cividale del Friuli, la sediul consortilui Colli Orientali del Friuli. Consortiul a luat fiinta in urma cu 30 de ani, reuneste peste 200 de membri, producatori si imbuteliatori, si are drept scop cresterea calitatii si promovarea vinurilor specifice regiunii. Prin eforturile consortiului, vinul dulce Ramandolo este primul din regiune caruia i s-a acordat DOCG-ul, urmat, anul trecut, de „fratele” sau, Picolit.

friuli3

Cateva date tehnice: vita de vie se cultiva pe 2.071 ha, ceea ce inseamna o productie de 90.140 hl pe an – adica 2-2.5 % din productia nationala de vin. Strugurii rosii ocupa 39 % din suprafata mai sus mentionata, cei albi – 61 %. Au fost vremuri cand raportul era exact pe dos, numai ca, intre timp, producatorii s-au convins ca vinurile albe au mai mult succes.

La capitolul sol, via creste pe asa-numitul flis – pe terenuri alcatuite din conglomerate, gresii, argila si marna, sedimente dintr-o fosta mare, pe cand fundul acesteia se curba ca sa devina un lant muntos. Pamantul pe care creste acum vita de vie are, pe langa alte „ingrediente”, si puzderie de fosile marine.

friuli4

Tocai nu e Tokaj

Vinurile albe sunt cartea de vizita a regiunii: Tocai Friulano, Ribolla Gialla, Verduzzo. Cele cu totul si cu totul speciale, cu care Friuli se mandreste peste tot in lume, sunt insa vinurile albe dulci: DOCG-urile Picolit – „perla zonei orientale” – si Ramandolo (vin facut din struguri Verduzzo Friulano care cresc intr-un areal anume din Colli Orientali).

La capitolul rosii, trebuie pomenite Refosco dal Peduncolo Rosso, – diferit de vinul obtinut din Refosco Nostrano (sau Refosco de Faedis). Vin tare din urma Schiopettino (facut din soiul Ribolla Nera), Pignolo si Tazzelenghe. Ultimele doua se pun in vanzare doar dupa ce au fost invechite minimum 2-3 ani.

friuli5

Desigur, mai sunt si soiurile internationale – Sauvignon-ul, de exemplu, este cultiva pe 230 de ha, si este extrem de apreciate pentru calitatile sale senzoriale date de terroir. Dar, in cele ce urmeaza, o sa ne concentram doar pe vinurile autohtone. Si o sa le cunoastem treptat, asa cum le-am cunoscut si noi, ziaristii care am avut sansa sa facem un wine-tour prin zona.

O mica observatie pentru Tocai: este total diferit de vinul unguresc Tokaj. Provine dintr-un singur soi de struguri, vie autohtona, veche de mai bine de doua secole. O hotarare a Curtii Europene stipuleaza insa ca denumirea Tocai Friulano nu va mai putea fi folosita. Daca decizia ramane definitiva, vinul va fi rebranduit cu denumirea Friulano – care se foloseste deja pentru loturile de export.
Vin de manastire

Cea mai veche crama din Friuli e intr-o manastire – Abbazia di Rosazzo. Aici – una din zonele cele mai nordice unde se cultiva maslini -, clima este puternic influentata de proximitatea marii. Iar istoria vinului e strans legata de cea a lacasului, o bijuterie arhitectonica ridicata in jurul anului 1000.

In Evul Mediu, prin grija calugarilor benedictini si dominicani, a fost unul din putinele centre unde s-a pastrat traditia vitivinicola locala. Pamanturile cu vie – circa 12 ha – sunt proprietatea arhidicocezei din Udine, care la lasa in arenda producatorului Vinai dell’Abate.

Vizitam mai intai crama istorica: incaperea are un perete umed, si unul uscat. Apa „migreaza” intre un perete si altul, astfel ca vinul se poate matura linistit in butoaie, fara sa sufere din cauza umiditatii sau a mucegaiului.

friuli6

Citricul Ribolla Gialla, „nervosul” Pignolo

Degustam apoi vinurile-carte de vizita. Mai intai, un Ribolla Gialla din 2006, citric, foarte proaspat, direct, excelent aperitiv sau companion al preparatelor fine din peste. Numele ii vine din slovenul „Rebula”, si isi datoreaza caracteristicile continutului ridicat de acid malic care, in trecut, facea vinul sa fermenteze in damigene. Era foarte apreciat pe vremea Imperiului Austro-Ungar.

Urmeaza un Pignolo Riserva 2000 (2 ani invechit in baric, 2 in sticla). Un vin cu buchet intens, potent- si cu mare potential de invechire -, extrem de tanic. Prea tanic pentru gustul nostru – dar ni se spune ca asa trebuie sa fie un Pignolo vero.

Acum 30 de ani, cand producatorul a preluat patrimoniul viti-vinicol al manastirii, mai ramasesera doi butuci, supravietuitori din via veche. Care, bineinteles, au fost recuperati si au pus bazele noilor culturi. Iar vinul din Pignolo se face doar in anii cand recolta e buna.

Spre comparatie, degustam un alt Pignolo, produs de Azienda Petrucco. Pentru mai mult rafinament, acesta petrece 36 de luni in baric nou. Tot aici degustam un Tocai Friulano din 2006 – alcool 14.5 % – si un Refosco din 2004, 13.5 % vol, foarte intens, postgust lung, usor amarui, cu taninii tipici regiunii.

friuli7

Strudel de castane si Verduzzo – mmm!!

La Azienda Valchiaro, ne intimpino Lauro, pietrarul. Impreuna cu o mana de prieteni, care lucreaza, majoritatea, in acelasi business, si-a cumparat 15 ha de vie. Pentru ei, vinul e un hobby. Dar nu unul de umplutura.

Crama si-au reconstruit-o acum doi ani. Au capatat un izvor a carui apa o folosesc pentru a raci incaperile unde se fac si se matureaza vinurile. Pentru vinurile indigene, au propriile clone.

Degustam aici cele mai interesante vinuri de pana acum. Cu taninii perfect tinuti in frau, astfel incat sa lase nestirbite calitatile senzoriale si personalitatea licorilor din pahar.

Mai intai, suntem serviti cu un Nexus 2006, 100% Tocai Friulano, 14.5% vol. Un vin puternic, de culoarea paiului, cu note fructate, tropicale in palat, o idee de migdale amarui in postgust. Merge perfect cu mezelurile care ni se servesc drept aperitiv, cu polenta „alla friulana” – o mamaliga mai elevata – si lardo di Torreano – un soi de slana, foarte fina. La felul urmator – paste cu sclopit, o planta denumita la noi spune gusa-porumbelului – ni se serveste un excelent Pinot Grigio 2006. Urmeaza traditionalul frico con patate – cartofi cu branza invechita rasa, „la tigaie” – si salame con aceto cu polenta si cu ceapa, in timp ce in pahare straluceste un Merlot Riserva 2003, 13.5 % vol, armonios, cu tanini exact cat trebuie. Apoi, un Refosco 2003 (alcool 13.5 % vol), extrem de catifelat, de rotund, cu o finete de tanini, care pun in valoare gustul de fructe rosii, indelung resimtite in postgust.

La felul al patrulea – polenta cu spanac -, primim un Torre Qual 2003, cuvee de Merlot, Cabernet Sauvignon si Refosco, buchet si gust de fructe de padure, usor tanic. Desertul – strudel de mere si castane, mmm! – merge perfect Verduzzo Friulano 2004: un vin care a poposit un an in baric, de culoarea ambrei, cu buchet si gust persistent de caisa, piersica si miere, suficient de acid si de tanic ca sa contrabalanseze zaharul, incredibil de proaspat, amarui exact cat trebuie. Un excelent final de prima zi.