Evanghelistii vinului

Pe unii ii intalnesti in restaurante sau la evenimente private, ba uneori si la standurile hypermarketurilor. Ii recunosti dupa lantul agatat la gat, peste sacoul de la costum, de care atarna o cupa metalica speciala – tassede- vin-ul (amuzant, dar adevarat: unii clienti cred ca respectiva cupa este o… scrumiera). Ei sunt somelierii profesionisti, care traiesc din vin – mananca o paine din ce beau altii. Pe ceilalti ii intalnesti mai mult virtual, pe internet, si ii recunosti dupa numele blogurilor pe care le scriu: incaunvin.blogspot.com, desprevin.blogspot.com, vindependent.ro si altele asemenea. Ei sunt blogerii de vin, care isi cheltuiesc pe vin banii castigati din alte ocupatii, pentru a-si satisface o placere pe care apoi o impartasesc cu altii. Ce-i leaga si pe unii si pe altii este pasiunea pentru vin. Degusta, explica, povestesc. Propovaduiesc vinul din convingere, din pasiune, din placere – adeseori predicand adeseori in zadar, insa fara sa se dea batuti. Toti sunt importanti pentru viata actuala a vinului romanesc. Alaturi de producatorii de vin de calitate, ei au „ridicat piata”. Si unora, si celorlalti, consumatorul roman le datoreaza mult: fara ei, multi dintre noi am fi baut ca in anii ‘90 – alb sau rosu, dulce sau demisec.

Publicitate
Oprisor

PROFESIONISTII

Pusi mereu la patru ace, vorbind despre aroma, buchetul, corpolenta, textura sau picioarele vinului, adeseori intimideaza, starnind celor prezenti fie neincredere suspicioasa („Cine se crede asta?”), fie respect, fie ambele sentimente, pe rand. Sunt obisnuiti sa „tina in mana” audiente relativ numeroase, vorbesc clar si tare, cu pauze de efect si cu miscari scenice atent exersate. Profesionistii adevarati ai somelariei, indiferent pentru ce producator sau restaurant ar face prezentarea, nu-si critica niciodata concurenta, ci se straduiesc sa vorbeasca de bine vinul, in general, si sa sadeasca semintele pasiunii in sufletele celor care-i asculta.

Adeseori parcurg mii de kilometri saptamanal – luni o prezentare la Oradea, marti la Cluj, joi la Tulcea si tot asa. Sunt solicitati ca si consultanti privati de catre oamenii cu bani care au prins microbul vinului sau de catre patronii de restaurante care vor sa-si educe echipele de ospatari. Uneori pleaca pentru contracte de cate sase luni pe vasele de croaziera care cutreiera marile – cel mai adesea la un program de lucru de 14 ore pe zi, 6 zile pe saptamana, dar cu marele avantaj de a avea in fata o clientela deja educata in materie de vin si cu posibilitatea de a-si completa arhivele personale cu informatii nemijlocite despre cele mai noi aparitii si tendinte in domeniu. Inca nu se stie unde se retrag, cand decid sa termine cu alergatura – fiindca e abia prima generatie de profesionisti ai domeniului, la noi in tara. In strainatate, unii dintre somelierii „in retragere” devin scriitori de carti si manuale sau ghizi enoturistici, continuand sa molipseasca alti oameni cu microbul pasiunii lor.

Publicitate
Siel

Daca in alte tari cu traditie a consumului de vinuri exista mii sau chiar zeci de mii de persoane cu pregatire si activitate de somelier, in Romania numarul acestora este foarte redus (cel putin al somelierilor activi), sub 20 de insi. Cu toate acestea, exista deja doua asociatii profesionale – Asociatia Somelierilor din Romania (www.somelieri.ro) si Federatia Somelierilor din Romania (www.federatiasomelierilor.ro), iar o a treia se pregateste sa se nasca. Poate parea cam mult pentru mai putin de doua duzini de persoane cu activitate reala de somelier, insa nu este acum nici locul si nici momentul sa discutam acest lucru. Mai importante sunt realizarile somelierilor romani, efectele lor asupra dezvoltarii pietei (calitativ si cantitativ) si perspectivele pentru viitor.

ENTUZIASTII

Brokeri financiari, matematicieni bancari, avocati, publicitari – nu exista un portret-robot standardizat al bloggerului de vin. Experienta de la noi, din Romania, ne arata ca este o pasiune intalnita mai des la barbati decat la femei (doar o singura femeie tine regulat un blog despre vin, din cele 10-12 existente). Varsta bloggerului este, de regula, de peste 28 de ani – ceea ce poate avea o legatura si cu parerea ca gusturile se rafineaza de regula abia dupa un sfert de secol de viata. Isi planifica bugetul si vacantele in functie de cramele care pot fi vizitate la destinatie, unde-si rezerva din timp ore de degustare. Indiferent daca stau la bloc sau la casa, detin in permanenta o colectie de cateva zeci sau sute de sticle din vinurile care le-au placut. Participa cu entuziasm la degustarile organizate de producatorii dornici sa-si promoveze vinurile, dar se aduna si in mod spontan, alaturi de alti confrati intru pasiune sau alaturi de alti prieteni.

Vorbesc despre vin cu entuziasm, atat online cat si in discutiile fata in fata, si sustin ca au descoperit in el poarta catre un nou stil de viata si de socializare. Foarte important: ei ofera cititorilor punctul de vedere sincer al unui cumparator de vin, neinfluentat de interese comerciale si, pe cale de consecinta, cu atat mai credibil. Fiecare are propriul sistem de evaluare a vinurilor degustate, acordand punctaje si stabilind ierarhii subiective sau doar descriind senzatiile personale starnite de fiecare dintre ele. Sunt activi pe celelalte bloguri si se bucura cu deosebire atunci cand cititorii le trimit intrebari sau impresii. Cat de importanti si de relevanti sunt bloggerii de vin pare mai degraba treaba lor si a cititorilor care-i onoreaza cu increderea, insa din perspectiva mai globala a comertului cu vin, in general, e interesant ce parere au profesionistii pietei despre plusurile si minusurile aduse pietei acestui produs.

CE FAC SOMELIERII ROMANI? CE ADUC PIETEI EI SI CEILALTI „VORBITORI DE VIN”?

Am cerut parerea diversilor actori de pe piata vinului despre beneficiile pe care „propovaduitorii” de vin le aduc pentru vanzatori sau cumparatori. Doru Dumitrescu, presedintele Asociatiei Somelierilor din Romania (ASR), e de parere ca „avem din start doua mari probleme: societatea romaneasca (in sine, si nu pe subdiviziuni) nu are inca prea multa nevoie de somelieri, iar pe de alta parte ne confruntam cu consecintele unui sistem educational dezastruos. De-aici plecam cu discutia! Somelierii din cadrul ASR si-au dublat activitatea de la an la an in ultimii trei ani. Ei sunt prezenti in restaurante si la producatori (intr-adevar, in numar mic). De asemenea, ASR a implementat programul cluburilor private de vin (cinci pana acum, cel mai vechi are peste 3 ani). Mai sunt multe alte actiuni de popularizare a vinului, participari la targurile de profil impreuna cu producatorii s.a. Pe plan international, somelierii din ASR comunica tot in „crescendo”: in ultimile 15 luni avem somelier intre primii opt europeni, intre primii 12 din lume, si primul in lume in ape minerale (Iulia Gosea). De asemenea, avem pentru prima data un reprezentant intr-unul din comitetele permanente ale Asociatiei Internationale”.

„SOMELIERII SA REVINA IN RESTAURANTE!”

Emil Manea, manager al restaurantului Charme din Centrul Vechi al Capitalei vede niste probleme: „Din pacate, in acest moment somelierii romani sunt – cred ca fara exceptie – angajatii producatorilor. Iar acest aspect aduce o lipsa de obiectivitate atunci cand trebuie sa prezinte un vin. Datoria somelierilor romani este sa revina in restaurante si sa incerce sa implementeze aceasta cultura a vinului la segmentul cel mai important al lantului de vanzare – ospatarii. La randul lor, formatorii de opinie din acest domeniu trebuie sa-i educe in primul rand pe cei care sunt in industria restaurantelor, pe cei care au relatia cu clientul. O idee cu foarte mare efect au avut cei de la Segarcea, care au dus cateva sute de ospatari in vie, in crama, si le-au aratat ce inseamna productia de vin… iar rezultatele sunt vizibile pentru toata lumea.”

Marian Timofti, somelier scolit in Italia si care activeaza acum pe piata romaneasca, spune ca, la noi, „somelierii incearca sa supravietuiasca – ca oameni”. El crede ca acestia isi fac foarte greu meseria: „Deocamdata, o parte lucreaza pe la producatori, putini prin restaurante din tara si multi altii prin lumea larga. Somelierii romani ar trebui sa se uneasca si sa devina adevarati „misionari” ai vinului, printr-o corecta evaluare si prezentare a vinurilor si a preparatelor culinare. Va trebui sa facem o educatie piramidala – adica sa educam piramida de la varf: de la producatori, distribuitori, agenti de vanzari, sefi de sala si ospatari. Ultimii din aceasta piramida, ospatarii, vor avea posibilitatea – prin contactele lor zilnice cu clientii, sa ii educe pe acestia. E nevoie de o scoala adevarata de somelieri: momentan, nu avem o asemenea scoala. Avem doar cursuri de calificare profesionala a ospatarilor si de ridicare a gradului lor. Atat. Bloggerii? Toata stima pentru ei. Sunt consumatorii de vin care stiu sa-l descrie si sa-l aprecieze.”

DE LA „DEBUTANTI“ LA „INALTII PRELATI“ AI VINULUI

Ciprian Rosca, director comercial la Cramele Recas, regreta ca, „din pacate, in Romania, somelierii buni se ocupa mai mult cu probleme manageriale/administrative in cadrul organizatiilor in care activeaza, partea de interactiune cu clientii fiind lasata de multe ori in seama unor „debutanti”. La aceasta situatie a contribuit si faptul ca numarul locatiilor in care este necesara prezenta unui sommelier a scazut – practic exista cateva in Bucuresti si cel mult 10 in tara (…) Ideal, ar trebui sa transmita clientilor o stare „de normalitate” in ceea ce priveste asocierea corecta a mancarii cu vinul. Somelierii care au lucrat in strainatate aduc un plus de experienta datorat universului marit de produse cu care au lucrat. Din pacate, insa absorbtia lor de catre piata restaurantelor la acest moment este dificila. Cred ca se simte nevoia ca cele doua organizatii de profil din Romania sa se implice mai mult in partea de instruire. Referitor la bloggeri, in ultimul an am sesizat o efervescenta de persoane interesate de fenomenul vin. Este un lucru bun, care va face ca un consumator sa poate accesa si alte informatii / pareri despre un vin decat cele ale producatorului. Chiar daca acesti „vorbitori de vin” sunt la inceput, sunt convins ca marea majoritate isi vor dezvolta perceptiile valorice / senzoriale astfel incat, peste cativa ani, aceasta categorie sa aiba un cuvant de spus”.

La randul sau, Sergiu Nedelea, pana de curand director al Centrului pentru Excelenta in Tehnologia Alimentara AROMA si presedinte al Federatiei Somelierilor din Romania (FSR), subliniaza: „Ce voi spune in continuare este o mica „aroganta”, dar somelierii aduc prestanta vinului . De cele mai multe ori, este segmentul lipsa, acea piesa greu de potrivit in puzzle. Limbajul vinului este aproape la fel de complex ca si cel uman. Fiecare vin poate exprima stari de spirit atat de umane, de la tristete la bucurie, de la calm la furie, incat nu putem sa nu ii dam dreptate lui Pastorel Teodoreanu, cel care spunea ca vinul este singura fiinta lichida vie. In acest context, rolul somelierului este mai mult decat cel de translator, de interpret intre limbajul vinului si cel al omului. Somelierul devine un fel de prelat care explica acea scanteie de divinitate din paharul cu vin”.

MESAJ PENTRU SOMELIERII ROMANI DIN STRAINATATE

Marian Timofti are un mesaj pentru colegii romani care lucreaza in strainatate: „Veniti aici, acasa, si puneti bazele educatiei consumatorului roman. Convingeti-l pe acesta si apoi vom mai discuta. Rezistati la interpelarile de genul: „Hai ba, lasa povestile si toarna!” sau „Adu-mi si mie un Pepsi la acest Chateau”. Sa aveti curajul ca in aceste momente, sa parasiti degustarea. A avea de a face cu consumatori educati este ceea ce ne dorim cu totii. Si pentru aceasta trebuie sa ne unim.”