Jumări de rață crocante și aromate făcute în casă, delicioși peștișori afumați, mămăligă la grătar cu bulete de brânză de burduf, zacuscă dulce-picantă, virșli cu muștar – ai zice că astea au fost vedetele întâlnirii inaugurale a campaniei „Evoluția pe lin – #EvolutiaPeLin” găzduită la Corks Cozy Bar din Centrul vechi al Capitalei și animată de „Curator & Connaisseur”, adică subsemnatul și prietenul Cosmin Dragomir – „curatorul de zacuscă”. NIMIC MAI FALS! Vedetele au fost IDEILE puse în discuție, aceea centrală fiind oportunitatea valorificării superioare și moderne a unor rețete și produse așa-numite „specialități românești”, între care la loc de cinste e PELINUL. A fost o seară alimentată din belșug cu Pelin de Urlați și ZZpelin de la liderul de piață în categorie, Domeniile Urlați.
Evoluția pe lin (sau pelin) vizează un întreg patrimoniu enogastronomic de tradiție în România
„Pelin – și evoluția lui – e doar numele generic al unui întreg posibil fenomen asupra căruia vrem să atragem atenția – un întreg portofoliu, patrimoniu, de gastronomie… Dacă ne oprim din a păstra și dezvolta ce avem propriu, de fapt pierdem. Ne pierdem. E valabil în toate domeniile: economic, social, cultural, psihologic. Suntem datori să “dăm ștafeta” mai departe și celor de după noi, să nu lăsăm să se piardă niște valori importante – materiale sau imateriale. Dau un exemplu din alt domeniu, sper că e lămuritor: chiar dacă azi avem laptopuri, tablete și telefoane inteligente care fac toate socotelile pentru noi, asta nu înseamnă să renunțăm să-i mai învățăm pe copii aritmetica” – așa am deschis prezentarea campaniei de recuperare culturală „Evoluția pe lin” (mă scuzați că mă autocitez aici, dar vorbele astea nu le-am mai scris, cel puțin nu în ultima vreme).
Despre importanța diferențierii în peisajul atât de aglomerat al pieței
Legat de pelin – de data asta ca produs derivat din vin, de tradiție românească – gazda de la Corks, Ovidiu Logigan, a avut o observație interesantă: „Dacă un întreg sobor de marketeri s-ar fi străduit să inventeze un astfel de produs, nu i-ar fi găsit diferențiatorul principal așa de bine cum el există deja în însăși definiția acestuia – un vin dulce-amărui de tradiție, aromatizat cu un macerat de plante în care predomină Artemisia Absinthium. Af fi stupid să nu-l punem pe mai departe în valoare”, a observat Ovidiu. Am discutat despre exemplul viu al retsinei grecești, cea aromatizată cu rășină de pin: la fel ca și pelinul nostru până azi, și retsina a fost privită până în urmă cu câțiva ani ca un subprodus de calitate slabă al viticulturii și vinificației elene… până când a fost resuscitată, elevată calitativ și promovată de un întreg „nou val” de tehnologi și marketeri dibaci, cu o viziune proaspătă și amplă asupra valorii comerciale și a esteticii enologice, și propusă spre consum noii generației de localnici și de turiști de pe întregul mapamond. Un fenomen care a stârnit atenția și a ajuns în publicații generaliste de circulație globală, cum ar fi The New York Times.
„Curatorul” Cosmin Dragomir a extins exemplificările de „specialități românești” care pot fi exploatate
Reuniunea inaugurală a Evoluției pe lin (am omis deja intenționat ghilimelele, sper să devină ceva atât de comun încât să nu mai fie nevoie de ele) a continuat cu o prezentare făcută de Gabriel Rădulescu, managerul de la Domeniile Urlați, a poveștii de familie prin care pelinul a asigurat de ani buni prosperitatea Domeniilor Urlați și a propulsat acest producător în fruntea categoriei. Rădulescu a vorbit despre „generațiile pelinului” și despre modul în care crama pe care o conduce le-a întâmpinat pe fiecare, inventând – în afară de tradiționalul „pelin liniștit” adresat nostalgicilor de peste 45 de ani – efervescentul ZZpelin, ca un brand cu gust și styling modern adresat tinerilor care nu aveau nicio amintire despre varianta veche. Tot despre „generațiile pelinului” și nevoia de modernizare vizuală și gustativă și de adresare către tânăra generație, ținând cont de întregul sistem de referințe culturale a acesteia, a vorbit din asistență și somelierul Teo Runceanu, care și-a amintit cum, pe vremuri, era nevoit să ascundă identitatea pelinului când îl dădea la degustat managerilor HoReCa, pentru a nu îi lăsa să fie afectați de prejudecăți.
Cosmin Dragomir, „colegul meu de evoluție”, cel cu care am inițiat, alături de Chef Nico Lontras, primul Congres și primul Manifest pentru gastronomia și vinurile din România, care au condus la legiferarea unei Zile naționale de profil (în fiecare an în prima duminică din octombrie), a oferit asistenței o incursiune în diversitatea „specialităților românești”, înosoțită și de numeroase comparații și explicații – etimologice, logice și istorice – cu privire la existența și bogăția acestui patrimoniu. Cei prezenți au primit, în timpul expozeului, un mesaj pe telefoane cu o listă de diferitelor denumiri ale româneștii ciorbe e burtă, din țările unde se pratică, iar de aici a pornit o întreagă discuție animată.
Seara s-a bucurat – mai degrabă din dorința de a-i surprinde pe participanți decât din alt motiv – de apariția câtorva „gustări de nostalgie”, pe lângă meniul pus la punct de gazdele de la Corks: pufuleți, pufarine, mentosane. S-au făcut pairinguri, dintre care de succes s-au bucurat cel mai mult pufuleții și pufarinele. S-a râs și s-a socializat mult, s-au făcut pairinguri, s-a dezbătut aprins. S-au pus la cale evenimente fizice și podcasturi de cunoaștere virtuală. Ne dorim „La mai mare!”, așa că – dacă vă interesează fie pelinul, fie celelalte produse enogastronomice luate în discuție, fie doar mersul evoluției noastre sau „cum ne vom rupe ori nu gâtul” – vă invit să rămâneți aproape și să vă abonați la newsletterul „Recomandat de Curator & Connaisseur & Friends„! 