Articolul ăsta e despre vin, așa că recunosc: mi-a făcut o plăcere deosebită să bag la vinuri titlul ăsta de tip Vice.com (click pe link să vezi ce zic, dacă n-ai înțeles poanta!). O dată, fiindcă mi se pare mie că-s trendy (deși nu-s vreun participant permanent la curentul ăsta de reportaj tineresc – csf, ncsf?). A doua dată, pen’că e și puțin adevărat. Nu în ultimul rând, ca să te provoc să faci pe dracu-n patru să fii primit acolo, că e al naibii de mișto! E fără vrăjeală elitistă, cu gagii și gagici mișto, pe vibe bun, cu vinuri multe și cu iarbă de calitate (hoo!, nu sări deja pe trotinetă într-acolo, că te calcă TIR-urile alea pe care nu le-auzi de muzica din căști – mai bine citește un pic mai departe, o să vezi tu de ce!). Așa că, un sfat pentru tine și alți start-up-eri: ține minte trei cuvinte: Gramofon Wine Party! Altă întrebare? Citește până la final, îți dau un pont decisiv!
Vestea proastă: accesul e limitat. Vestea bună: poți să te strecori, dacă citești mai departe
Spoiler alert! Dacă n-aveai habar despre ce e vorba în propoziție (mă rog, cele trei cuvinte de mai sus nu-s chiar asta), îți zic eu de-acum: Gramofon Wine Party înseamnă niște petreceri la Crama Gramofon, în Dealu Mare. Unde? La Mocești, mai sus de Urlați – taci!, e veche poanta cu “5 minute”, e de fapt la aproximativ șaptej’de kilometri de Capitală – cam o oră cu mașina, patru de pedalat sau vreo 3 încărcări de trotinetă electrică. Dar la asta chiar nu te-aș sfătui, căci primii 40 de kilometri pe autostrada București-Ploiești te cam vâjâie și-ți strică freza.
E, bine – moșule, bossulică, bro, zâno! – la crama asta se întâmplă niște lucruri. Sigur că înveți despre vin, dacă vrei: se face un tur al cramei, cu explicații și tot tacâmul. Dar mai important e că vin oameni mișto – pe bază de invitație sau alături de cineva care are așa ceva. Câteva ore (vreo 10-12, nu mai mult) se bea! Vin – mult & bun, tu decizi! Se și mănâncă! Foie gras-uri cu smochine, unt de țară, pâine proaspătă caldă, “salumerie” italiană, “fromagerie” locală și internațională, cărnuri la proțap, ceaun, grătar. Iarăși – tu decizi! Se cântă. Se dansează – la asta nu prea mai decizi tu – de regulă te ia prin surprindere vinul din tine! Se mai bea și se mai mănâncă o dată (sau de două ori) până la focul de tabără de la final. Vezi că se stă pe baloți și pe box-paleți, nu-ți lua fracul! Nu că te-ar interesa, dar “dă bine să știi” că au și artă prin cramă și vie: sculpturi și alte instalații.
Și aici, “din nou, vin și zic”: au iarbă – bună! – cât cuprinde. În mod normal, nici n-aș zice… “Dacă n-ai treabă, nu te bagi și nici nu te dai mare!” – eu sunt mai cu vinul, da’ simt că ți-am stârnit interesul, așa că hai cu mine mai ‘acana, să-ți vând și ție pontul!
Cine sunt și ce fac oamenii ăștia de la Gramofon? Și, mai ales, de ce?
Întâi și-ntâi, e bine de știut că proprietarii nu-s chiar normali, îți zic!
Primo (nu, nu Primo Nebiolo, altu’!) – că s-au băgat în business cu o cramă! “Cea mai sigură cale să faci o mică avere din vinuri e să te bagi cu o avere mare”. Unul dintre proprietari e muzician. Al doilea e contabil (mă rog, și pe mine m-ar înnebuni treaba asta!). Ca să nu-i încurce lumea, îi cheamă pe-amândoi Marcel.
Secundo (nu tu, fă!, Mercedeso, sor’ta!) – că Marceii nu văd vinul și business-ul cu vin “pe clasiceală & scofeturi”! Sigur, au și prieteni somelieri, oenologi (unul chiar foarte bun, medaliat internațional – care face vinurile de-acolo) – dar nu cu asta se dau ei mari, ci… cu atmosfera din jurul vinului. Vulpoi (așa-l mai cheamă pe unul dintre Marcei, contabilul – s-ar putea să-l știi de pe la ASE, e prof universitar acolo, gen) e primul proprietar de cramă pe care-l aud că el nu se pricepe la vin, el doar știe dacă-i place sau nu. Al doilea Marcel (Pascu, pe numele lui adevărat de om și muzician) știe cu vinul, că-l produce cu mâinile lui. Ei, bine, lor le place cu petrecerile și au impresia că cea mai bună cale de vândut vinul e să-nceapă cu prietenii, pe care să-i invite la cramă, să se veselească și să se simtă bine și să ducă vorba mai departe. Pentru asta, practic, ei dau de băut. Mult. Și de mâncat. Bine. Dar numai rareori pentru “publicul larg” – așa că încă nu te linge pe bot! Încă.
…și totuși: cum faci tu s-ajungi să bagi un ochi la petrecerile de la Gramofon? Unde-i The Great Hill, ăsta? Și care-i treaba cu iarba?
Pentru publicul larg: din când în când – de pildă la “Evadare în Dealu Mare”, un eveniment de două zile de tip “week-end-ul cramelor deschise”, organizat de Asociația cramelor din zonă – sunt primiți la crama Gramofon Wine și “neprietenii”. La fel de bine primiți: mâncărică-mâncărică, vinuț-vinuț, DJ-ală-DJ-ală, lăutari-lăutari!
La “Evadarea” asta – și la câteva alte chermeze și sindrofii de peste an – poți să-ți faci rost chiar și tu de-o invitație – mai ales dacă între timp îți faci cât mai des de drum pe la The Great Hill… Nu știi ce-i ăsta, așa-i? Fie, te lămuresc eu: e wine barul Gramofon Wine și altor crame prietene din Dealu Mare de pe Louis Pasteur nr 6, în Cotroceni, București. Tablouri puzderie pe pereți (de-alea originale, nu de la Ikea), vernisaje lunare de pictură, lansări de carte, dezbateri și alte cumetrii mai mult sau mai puțin culturale, la interior sau în grădina răcoroasă din spatele vilei. Deci, dacă intri “pe circuit” în lumea vinului – fizic, la cursurile lui Marcel de la ASE* sau la The Great Hill, în Cotroceni, sau virtual (Vinul.ro, Asociația Dealu Mare sau Gramofon Wine pe Facebook – daa, știu, e “de moși”, csf?!?) – ai și tu o șansă. Doar ai grijă să nu pari disperat, că “vinurile simt asta”.
Cu iarba? E vorba de iarba verde din și de pe lângă vie, nebunule! La o oră de București, cu toate atracțiile descrise mai sus, la ce naiba te gândeai?!?
Și, așa cum am promis, un anunț – un pont decisiv – în premieră națională, ba poate chiar mondială: stați aproape de sursele de informații de mai sus, la Gramofon urmează luna viitoare (data e secretă momentan) un party de “înfloritul viței-de-vie”. Va fi (am promisiuni și garanții ferme!) me-mo-ra-bil!
– acest articol este un pamflet și trebuie (“Oo, nu, ba chiar insist, sunteți invitații mei!”) tratat ca atare –
