“Amarone de Dealu Mare”! Așa au caracterizat acest vin cei mai mulți dintre cei care s-au întâlnit cu el, datorită restului de zahăr, alcoolului ridicat, concentrației deosebite de fruct și texturii extrem de catifelate. Am avut ocazia să degust recent trei generații ale acestei Fetești negre de Dealu Mare ieșită din mâinile oenologului Gabi Lăcureanu și a colegilor de la crama Gramofon Wine. Și nu doar Feteasca neagră m-a impresionat. Vedeți mai jos.
“Muzica” acestui Gramofon e una studiată
Împreună cu câțiva membri ai comisiilor de evaluare pentru “vinuri cu puncte Vinul.ro”, am gustat în primăvara lui 2020 ediția 2019 din Gramofon Fetească neagră (încă nelansat pe piață), într-o serie cu vinurile din aceeași etichetă din 2016 (epuizat) și 2018 (încă mai e disponibil la ei pe site). Alăturarea celor trei m-a condus la câteva concluzii despre stilul acestei etichete, care cred că merită împărtășite. Apropo, au și o ofertă foarte faină de pachet de vin plus pahare personalizate prin gravare aici.
Se conturează, pe parcursul anilor, o linie comună – atent căutată și apreciată de o parte însemnată a iubitorilor de vin din România – și anume concentrație foarte intensă de fruct, nas exploziv, corp bogat dar catifelat, alcool (bine) peste 15%. Un vin pe placul (declarat) al unora care preferă Amarone della Valpolicella.
Prin comparație, recolta 2016 se prezintă în 2020 ca un vin intens și care începe să acumuleze caracteristicile învechirii în sticlă, în timp ce recolta 2018 este mai acidă și cu o structură mai subțire iar 2019 pare cel mai concentrat și cu taninurile cele mai ferme, dar bine coapte. Restul de zahăr este și mai mare la FN 2019 decât la celelalte două, dar nu se simte foarte evident! Asta ar putea să-i îndepărteze pe amatorii de vinuri care așteaptă astringență agresivă, dar vinul în sine este foarte bine echilibrat și cu indicii că va evolua frumos, judecând după cum se prezintă acum și după cum arată celelalte două recolte testate. Având în vedere cantitatea mică produsă, mi-a sărit în minte ideea din titlul acestui articol: pentru cei care apreciază acest stil “de nișă”, vinul va fi un hit – și astfel riscă “să nu mai fie deloc”, dacă el va fi comandat de cei care apreciază genul. Nu-l văd foarte prezent în HoReCa – și nu mă refer la conjunctura izolării sociale actuale, cu restaurantele închise, ci la faptul că fanii stilului ar trebui să-l comande din timp.
88 puncte acum pentru Feteasca neagră Gramofon 2016 (vinul a fost medaliat cu Aur la Premiile de excelență Vinul.ro în 2017), 86 puncte pentru ediția 2018 și 86,5 puncte pentru cum se prezintă ACUM recolta 2019 – cu un plus de echilibru și un potențial de creștere care e semnificativ mai mare decât 2016 (după părerea mea, dar și a altor membri ai comisiei care a evaluat vinul).
Unul dintre cele mai “bogate” Sauvignon blanc-uri încercate recent
Mare forță aromatică a acestui Sauvignon blanc 2019 Gramofon – asta a fost exclamația atunci când am degustat vinul împreună cu ceilalți colegi evaluatori. În plus, aromele (grapefruit, pomelo, fructul pasiunii) nu sunt din categoria celor care “sar din pahar și-ți înțeapă ochii să-ți dea lacrimile”, ci sunt mai așezate, bine îmblânzite, “fixate” pe un corp generos. Gustativ, confirmă aromele inițiale și dă senzația de “gură plină”, cu o doză neașteptată de onctuozitate și cu o aciditate bine echilibrată. 86 de puncte a fost media aprecierilor acordate de către evaluatori – cu mențiunea că a fost primul vin din degustare, ceea ce în general e o poziție dezavantajoasă, după cum cei care au mai participat la așa ceva știu bine. De căutat, de procurat acest Sauvignon blanc Gramofon – este un vin remarcabil.
Muscat Ottonel, un vinuț mai mititel
Cel puțin prin comparație cu celelalte două vinuri albe gustate în aceeași zi și menționate mai sus… Fie nu-i priește specificul zonei Dealu Mare acestui soi – despre care oenologii mi-au spus că în general în zone de climă caldă are un deficit de aciditate – fie din alt motiv, Muscat Ottonelul Gramofon 2019 n-a impresionat membrii comisiei de evaluare Vinul.ro. Chiar dacă a trecut pragul de 80 de puncte (al vinurilor pe care le recomandăm), comentariile au vizat impresia de ansamblu – în care notele tonice, amărui, nu sunt atât de armonios echilibrate de aciditatea cam tăioasă și de senzația de dulceag. Un vin corect dar care probabil are nevoie fie să se mai “închege” la sticlă, fie să fie asociat cu mâncare – preferabil din zona asiatică, dulce-picant-aromată. De revăzut.
Chardonnay, Chardonnay, viitor al cramei e!
2019, Chardonnay Gramofon – 85 puncte. Onorante puncte, dacă mă întrebați pe mine, care nu am vreo bucurie deosebită la acest soi, așa cum e el vinificat în afara unor zone delimitate din Franța. Banană evidentă (și ceva pară zemoasă) olfactiv, e un vin suficient de plin iar gustativ confirmă aromele inițiale. Vine frumos în susținere o aciditate de-a dreptul mare, iar impresia generală este completată de o notă tonică fină (amăruie), care îi adaugă un plus de personalitate și îl salvează cu dibăcie de la a fi “doar un alt Chardonnay bun din România”. Cred că în stilul ăsta soiul poate fi un produs de forță al cramei, e un vin care dă satisfacție și acum și va evolua frumos și în viitor – aș zice că pentru următorii 3-5 ani, în condiții bune de depozitare.