Cu Feteasca Neagră la o degustare primordială în Provence (și o coincidență de Mare Aur pentru același vin în Franța – nr)

Într-o lume normală, ne-ar face plăcere să-l numim pe scriitorul Ioan T Morar „corespondentul nostru în sudul Franței”, doar că nu trăim într-o lume normală și nici n-avem vreun merit în prezența și în activitatea lui acolo. Așa că-l numim „prietenul nostru din La Ciotat” – mica localitate (de baștină a fraților Lumiere)  în care locuiește, explorează gusturile, dialectul locului și cultura de-acolo, scrie proză și versuri care se bucură de recunoașterea specialiștilor și a publicului deopotrivă. Ar mai fi de reținut, credem, că Morar este un veritabil ambasador cultural al României în Franța și al Franței la noi acasă – fiind bine implicat și acolo și aici în mișcarea pan-europeană de idei. Din când în când, Ioan T Morar ne face câte o bucurie de la distanță, trimițându-ne fie idei de promovare a vinului și gastronomiei de la noi, fie câte un articol de interes. De data aceasta, a avut frumoasa inițiativă de a merge cu un vin românesc pe care-l apreciază și care a fost realizat de regretatul enolog francez Philippe Cambie – Feteasca neagră Primordial 2020 ORGANIC, de la Domeniul Bogdan din Dobrogea – la proprietarul magazinului specializat din localitate, să-l deguste împreună. Ca o coincidență (deși noi nu credem în ele), s-a dus acolo cu doar câteva zile înainte să sosească la București o foarte importantă recunoaștere a exact acelui vin din partea ghidului franțuzesc de specialitate Gilbert & GaillardMarea Medalie de Aur. În continuare, povestea spusă de Ioan T Morar, cu intertitluri și imaginea diplomei G&G adăugate de redacția Vinul.ro.

Publicitate
Casa Timis

* se dedică memoriei lui Philippe Cambie

De peste zece ani de zile de cînd locuiesc în Provence m-am tot străduit să organizez niște degustări cu vinuri românești și n-am reușit. Am participat, însă, la o degustare făcută de Julia Scavo, la Pertuis, la un club Rotary, într-o seară în care s-au strîns fonduri pentru operația la ochi a unei fetițe din România. Și am primit șase cutii de vin de la Avincis, de la Valeriu Stoica, pentru o săptămână a cinematografiei române la Marsilia, unde am fost un fel de organizator, alături de francezii care au avut inițiativa.

Publicitate
IPPU

Producătorii români așteaptă ca francezii să-i invite

Vinul românesc este total necunoscut în Franța, sigur, cu infime excepții. Situația este nefirească, zic eu, din moment ce chiar ar fi, acum, la zi, niște vinuri care pot sta alături de vinurile de aici. Singura soluție ar fi ca producătorii români să facă un șir de campanii de prezentare la fața locului. Dar producătorii români așteaptă ca francezii să vină în genunchi și să-i invite să le ia o poarte din piață. Să fie rugați. Asta nu se va întîmpla niciodată.

La ultima mea vizită în România am cumpărat un vin pe care-l știam, Primordial Fetească Neagră, de la Domeniul Bogdan, semnat de regretatul oenolog francez Philippe Cambie, pe care am avut onoarea să-l intervievez. M-am gîndit să merg cu sticla la Magazinul de vinuri și wine-barul 14 grade, din La Ciotat, să-l provoc pe Mathieu, proprietarul, degustător profesionist și sommelier cu Academia de Vin la bază, la o degustare.

Retailerii specializați n-au avut ocazia să deguste vinuri românești

Propunerea mi-a fost acceptată cu amabilitate și, joi, 23 martie, la patru după amiaza s-a întîmplat degustarea. Era, după mărturisirile lui Mathieu, primul vin românesc pe care-l degusta. Nu vorbim despre un cetățean oarecare, ci despre un specialist care nu cunoscuse niciun vin produs în România. Nu ajunsese nicio sticlă pînă la el, așa că am adus eu una! Pe post de martor l-am luat pe Tavi Tara, bucătar școlit în Franța, cel cu care peste o săptămînă voi merge într-un juriu de uleiuri de măslline la Brignoles.

Prima impresie, „culoare purpurie clară, limpede, primul nas de fructe confiate și de fructe ținute în alcool (gen vișinată, zic eu). Nasul are și o latură vegetală, de eucalipt, apoi, la al doilea nas, după primele rotiri de pahar, apar aromele terțiare, de piele și de margine de pădure. Se simt fructele negre, e un nas complex care anunță un vin de foarte bună calitate”.

„…vin puternic, taninuri bine integrate, potențial de învechire, baricul elegant, bine stăpânit”

Se vede pe fața lui Mathieu surpriza, plăcută. „Prima impresie de gust: atac franc, de vin puternic, în care se simte alcoolul (15,8), taninurile sînt bine integrate, vinul încă e tânăr (2020), are un potențial de învechire bun, cel puțin zece ani…Se simte baricul, dar într-un mod foarte elegant, bine stăpînit.”

La următorul nas descoperă un miros de mirodenii care se ascunsese pînă atunci. Cum anul 2020 a fost atipic și în Franța, s-ar putea ca producția de Primordial din 2021 să fie mai scăzută în alcool. De altfel, îmi spune Mathieu, în Franța, dacă ai tărie de 15,8, poți trece pe sticlă doar 15 sau 15,5.

„Primordial e un vin bine construit, bine echilibrat, puternic. Poate fi asociat cu mîncăruri grele, cu sosuri, cu vînat, cu iepure, cu mistreț”. Trebuie o mîncare care să echilibreze bine puterea vinului.

Sigur că ar fi fost bine să carafăm vinul, o demonstrează modul „frumos” în care se deschide, dar nu am avut timp pentru așa ceva, Mathieu era, totuși, în timpul serviciului. De aceea am și lăsat sticla acolo, să se bucure cu cei doi colegi care trebuia să mai vină, la sfîrșitul programului.

Cât ar putea să coste un astfel de vin într-un magazin specializat din Franța?

La ce preț s-ar putea vinde un astfel de vin? „M-am gîndit la 20-25 de euro, e un vin de calitate” Da, eu am dat în România mai puțin de 200 de lei la un magazin alimentar. Îl întreb: Dacă aș spune că vinul ăsta e din Franța, la ce zonă te-ai gîndi? De unde ar putea veni? „Din Languedoc, AOP la Clape, acolo se produc astfel de vinuri, puternice, mediteraneene.”

Încheiem degustarea, încep să apară clienții „timpurii”. Mă bucur că am fost martor la prima degustare a unui vin românesc a lui Mathieu, cu un vin primordial, cum ar veni, în sensul propriu al cuvîntului. „Dacă mai ai ocazia, mai facem”, îmi zice el. Iar eu sper să mai am ocazia.

P.S.(Am fost în zona la Clape, un AOP apărut destul de recent, am vizitat L’Hospitalet, podgoria de referință a lui Gérard Bertrand, am scris chiar în Vinul.ro despre asta, acum cîțiva ani. )